563 matches
-
nedumerit forma lungă, îngustă, aerodinamică ce se afla dedesubt. Nu existau cabluri vizibile și nici motor electric, doar tubul din metal cenușiu de vreo patruzeci și cinci de centimetri în diametru. Craig întinse mâna nervos și atinse metalul. Instantaneu își smuci mâna înapoi, dar și-o forță din nou să se lase în jos, atinse metalul, și mai rapid, de data aceasta. Și nu era nici un dubiu. Metalul era rece, rece. Nefiresc, rece ca gheața. Un rece înghețat, de moarte. Craig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și-n jos, în timp ce domnul Chawla striga ordine la care nu era nimeni atent. Nu lăsa focul să se stingă. Unge-te cu ulei înainte să te dai cu săpun. Săpunește-te bine, Sampath. Căldarea se înclina când funia era smucită de jos, iar apa curgea din ea sub forma unui jet care prindea lumina zorilor și se prelingea ca lava topită. Apoi, bucurându-se de timpul liber, Sampath stătea înfofolit în pătură și își usca părul la soarele din ce în ce mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
am luat mâna în a mea și am încercat să merg mai departe, dar ea nu s-a clintit. —Vrei să spui că nu ești evreu? — Nu spun nimic. Tu o spui, și Harry, și fata din tabără. Și-a smucit mâna din a mea. Nu e o glumă. —Bineînțeles că e. Mi-a luat mâna și a început să meargă mai departe. —Slavă cerului. Pentru un minut m-am speriat. Am mers în tăcere, încercând să ne prindem din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
spus Danny. Jake găsise un os soios, iar sunetele pe care le scotea în timp ce-l rodeau i-au amintit lui Danny de canion, de sălbăticie, în general - totala avariție și indiferență în fața durerii omului. Puștiul n-a mai rezistat. A smucit, cu putere, frângie cu care era ancorată barca de mal și-a înșfăcat vâslele. Într-o secundă, ambarcațiunea a intrat în curentul râului. Alice și John rămăseseră muți pe nisip. Drew a apărut în fugă și urlând; câinele hămăia ultragiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a sudoare. Foșnitul fiului care se instalează liniștit în sacul de dormit, în mijlocul pustietății. Sigur că sunt, a concluzionat Mike. Jina s-a dus la el, a încercat să-l ia în brațe. Zach, a spus ea. Zach s-a smucit însă și s-a afundat așa de tare printre copaci, încât Jinei i-a fost teamă c-o abandonase din nou. Femeia a deschis gura, dar a închis-o la loc fără să-l strige. Își amintise că, în Idaho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să continui preludiul. Simțeam că am în gură niște falange murdare, pe care le sugeam inconștient, ca un vițel. Mi se făcu brusc greață gândindu-mă că probabil nu se mai spălase pe mâini de când plecase de acasă. Mi-am smucit capul dintr-odată și am deschis buimăcit portiera. Nu mai vomitasem de multă vreme și aproape uitasem care e senzația“. Iubita cu pricina este virgină, o stare psihosomatică de care existențialistul personaj, pătruns de tot felul de grețuri, se îndoiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
Macavei: — Na, bine / Ursule că ai sosit-a! / C-am poruncă a te duce / La Ișpan, asta-ai porunca! // Și zicând aceste vorbe / Cu dispreț, râzând ciudat, / Îi puse mâna pe brațu-i, / Parcă l-ar fi arestat! // Crăișorul, aspru-atunce, / Se smuci și îi răspunse: / — Vezi-ți omule de treabă, / Căci ce împăratu-mi spuse / Nu e pentru voi, voi domnii... / Și-arătând mulțimea goală — / Trebuie să dau, primare, / Lor, nu vouă socoteală!“ Dacă ar fi publicat versuri de acest fel, exprimând disprețul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
buzunarul lui. Poze, precum cardurile mai Înainte, Îi căzură dintre degete. Terminând, dădu apoi drumul la portofel Înapoi În căptușeala cenușie, tocită, distrusă, dădu la loc fularul bătrânului. Cu calm ironic, deget mare și arătător apucară nodul cravatei și Îl smuciră aproximativ, dar numai aproximativ, la locul lui. Acesta fu momentul În care, cu o Întoarcere iute a capului, Îl văzu pe domnul Sammler. Domnul Sammler văzut văzând era Încă luat de curenții rapizi ai inimii. Ca o creatură Încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea sensibilă a trupului i se Încordă, iar ascuțimea durerii Îl duse până la leșin. Dar nu leșină. Rămase În starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și m-ai recunoscut drept fiu. Îți mulțumesc pentru iertare. Din această clipă orice dușman al tău este și dușmanul meu. Mongolul se Întoarse Încet spre Ogodai și spuse: - Vom lupta după legile cele vechi ale Asiei. - Nu!! strigă Ogodai, smucindu-și mâinile legate. Legile Asiei nu sunt valabile aici! Nu e drept! Ești cel mai mare arcaș al lumii de la Răsărit! Am dreptul la egalitate de arme! Alexandru făcu câțiva pași la o parte, eliberând calea luminată de făclii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai puteau Îndura povara. Nimeni nu făcuse mai mult decât ei, iar tot ce făcuseră ei era acum zero. Pierduseră. - E ultimul meu ordin, spuse Ștefan, la fel de liniștit. Iar ultimul ordin trebuie respectat. E o datorie de onoare. Căpitanul Pietro smuci frâul, dar rămase pe loc. Totul era nou. Inimaginabil, imposibil. Erau Înfrânți. Erau totalmente Înfrânți. Fără șansa unei noi bătălii. Voievodul avea dreptate. Moldova nu mai exista. Imperiul Otoman atinsese crestele munților Carpați. - Bine, măria ta... supuse Pietro, șovăielnic, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era teamă că vrei să știi lucruri tainice despre organizarea oastei sau despre Apărători. - Nu mai e cazul. Oastea Moldovei nu mai există. Iar Apărătorii au trecut munții În Transilvania. Oană tresări atât de puternic Încât umărul stâng i se smuci involuntar. Apărătorii, plecați din Moldova? Așa ceva era de necrezut. Dacă sultanul spunea adevărul, atunci Ștefan era mort. În clipa În care acest gând Îi răsări În minte, auzi un sunet cunoscut și Îndepărtat. Atât de Îndepărtat Încât nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
E liniște. Doar vocile unor vecini se mai aud, slab, prin pereți. Apoi nebuna țâșnește din nou și fundul ei se arcuiește, în căutarea unui falus imaginar. Hai nele ei fâșâie cu prea mulți decibeli, în timp ce un picior i se smucește, parcă animat de o viață proprie. Piciorul se cațără pe trupul actorului de cursă lungă. Cred că e o glumă. Sunt la camera ascunsă. Piciorul e stângaci și deloc tandru și conține o vio lență nedorită. Actorul își lasă nasul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dură, amenințătoare, mi-a spus: - Să știi Dora, că vei fi soția mea! Dacă mă refuzi, te omor și mă omor și eu! Din ochii lui îi scăpărau niște priviri ca ale unui om nebun. M-am speriat, m-am smucit din mâinile lui și am alergat pe drum până în stație, unde mai erau și alți consăteni. El a rămas pe loc. Nu a îndrăznit să fugă după mine și să mai repete cemi spusese puțin mai devreme. Iată de ce arăt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu au cutezat să riște. Bătrânul nu mi-a ascultat sfatul și și-a îndemnat calul să treacă pe celălalt mal. La mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul a ajuns la mijlocul apei s-a smucit, a tras roțile din față de la căruță, iar coșul a fost săltat de apă cu tot cu bătrân, luându-l curentul la vale. Oiștea cu roțile din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre în cupeu și vine spre mijlocul scenei mimând se uită pe fereastră, cu capul scos afară. Urâtul: Nu!... nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! (îl trage pic înapoi). Goe (smucindu-se): Ce treabă ai tu, urâtule? (se strâmbă și mimează pe fereastră până-i cade bereta. Începe să (țipe Mamițoo! mam’ maree! tantii! Cucoanele: Ce e? Ce e? Goe: Să oprească! (bate din picioare) Să oprească! Mi-a zburat pălăria
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Aha: Carpații Meridionali sunt . . . (din nou telefonul: (țârr,țârr...) Spune! Da știu... Vulpea! (trântește telefonul și vine spre masă. Din nou telefonul) Alo! Da! Vulpea ( Închide și bombăne) Mare lucru. Știe orice prost. Sigur că-i vulpea și telefonul sună, smucește receptorul. Știu, vulpea! (închide,) Vulpea! Vulpea! Au telefon și toată ziua: țârr... țârr... Nici nu se gândesc să-i respecte timpul pentru învățat. Halal colegi! (telefonul sună, el azvârle o pernă peste telefon. Țârâitul se aude înfundat, apoi tace. El
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți să folosesc un alt termen, impersonală... Putem zice și așa...” Și spunând aceasta, arătarea se smuci din mâinile lui Noimann cu putere. Medicul rămase pentru o clipă Înmărmurit. Nu se așteptase ca fantoșa de care probabil era bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de făpturi ce se Întrupau dintr-un rezid interior, În esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până le cad capetele umplute cu cârpe. Le lovesc și le ling și le mușcă și le sug, și e îndatorirea Corei să coasă sfârcurile la loc. Găsește ea alte două bile de sticlă când micul scrot de fetru e smucit prea tare. Tot ce li s-a făcut copiilor li se face păpușilor ăstora. Nimeni nu ajunge din întâmplare la o slujbă ca asta. Curg ațele din păpuși, din cauza atâtora copii abuzați care le molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
peste coapsele ei, pielea, mușchii i se contractă. "Uite ce piele are, catifea dumnezeiască, îți spun eu, nu sunt un ageamiu". Cabinetul se învârte cu ea. Simte mâinile celor doi prelingându-se peste trupul ei ca niște șerpi lipicioși. Se smucește, lipindu-se de peretele opus. Ca o fiară încolțită. Pe cei doi îi apucă un râs bezmetic. Printre sughițuri, doctorul spune: "Am pregătit totul". În ușă apare faraoana cu machiajul ei desăvârșit. Frumusețe rece, îmbălsămată. Se uită cu dispreț la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rebel, se uită de departe la el și simte cum i se înmoaie inima. Vrea să treacă pe lângă el fără să îi vorbească, dar el o prinde de mână. "Lasă-mă". "Arăți splendid". "Îți bați joc de mine". "Niciodată". Se smucește și intră în clădire cu dorința s-o înghită pământul. Își susține licența ca prin vis. Profesorul se străduiește din răsputeri să o pună în valoare, dar strălucirea studentei de la cursuri nu mai e nicăieri. E reținută și zgârcită la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
energie, și-a pus în cap să schimbe lumea, trebuie să stai în coconul tău de mătase, acolo îți poți așterne un strop de bine, cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă ca o adolescentă, cei din jur
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vopsea aurie pleacă în direcția lui, ajunge pe perete și se scurge într-un soi de soare à la Van Gogh. - Leonard... încerc să-l calmez, îi pun mâna pe umăr. Mai încet, mai pune-ți lacăt la gură... Se smucește. - Te-ai tâmpit și tu? Ce-o să fie? Mă scrie la catastif? Ia șabloanele pentru litere și le rupe. Toarnă peste bucăți ce era în găleată. - Ce fac eu aici? Nici nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care probabil nu erau la fel de elegante ca celelalte, nu mai rămânea nimic. În seara aceea se privi în oglindă. Încercase să-și aranjeze părul, dar nu reușise. Se dăduse cu loțiune de întins părul și trăsese de el și îl smucise, dar tot degeaba. Cât despre tenul ei, și el rezistase la tot soiul de creme pe care și le aplicase și rămăsese mult mai închis la culoare decât cel al majorității fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]