2,424 matches
-
ceasornicul nopților sau zilelor, erau numai ale lui, pe când acum! - Fata mea, nu s-a văzut niciodată ca un ginere să poată fi asemuit cu un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa să știi! În mod obișnuit, soacrele sunt numite poame acre. După o statistică neoficială, abia dacă există una la un milion care să nu fie suspectată că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C, le fortifică și, o dată cu folosirea lui, cu voia sau fără voia lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot dinadinsul să nu ți se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot dinadinsul să nu ți se ofilească titlul de soacră, nu? - Cum poți tu, fata mea, să spui că am asemenea apucături? - Așa, un pic, spuse Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să faceți tot ce vă taie capul? Că vă sfătuiesc numai de bine, de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
coperte! Am în el toate planurile detaliate ale noii construcții. Îmi făcusem griji, mai ales că toate copiile sunt la centru. O sărută și se îndreptă spre ușă. - Nu rămâi la masă? - Poate vin mai târziu... o să văd. Trecând pe lângă soacra sa la ieșirea din casă, îi adresă același salut: - Sărut mâna, mamă, am plecat! Mama Inei abia așteptă să iasă ginerele ei pe ușă și veni cu reproșul: - Ai văzut cum a trecut ca un accelerat printr o gară mică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
știa ce-i cu el, iar acasă, îi lua pe toți la bătaie. și-i snopea, până ce cădea, ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către el, cu mânuțele ridicate a bucurie, strigând și ea, ceva, tot a bucurie, dar
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către el, cu mânuțele ridicate a bucurie, strigând și ea, ceva, tot a bucurie, dar, năucul nu observa faptul, și continua să strige cât îl ținea gura, după soție și după mama soacră. Scoase de sub haină un cuțit. Mititica se împiedica în picioarele lui și căzu. Mai bine că se întîmplase așa. De după colț apăru și bunica. În mână, cu o pasăre pe care tocmai o tăiase, care încă i se zbătea, înainte de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o dată și încă o dată: „Moarte, moarte... unde ești?“ Asta mă calmă. Închisei ochii. Mă regăsii în piața Mohammadiyeh. Ridicaseră o gigantică spânzurătoare, în ștreangul căreia atârna bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nurori. Ar fi a șaptea tentativă Creangă. Lucrez cu plăcere, căci am un feeling inexplicabil de longeviv pentru humuleștean. La un moment dat, mă-ntreb dacă Lorca a citit po vestea : fiindcă ce-i Bernarda Alba a lui, decît o soacră terifiantă, aparent(?) - abordată În alt registru din alt spațiu și timp?!... Găsesc un interviu mai vechi, din 2000, cu cel care a fost marele comedian Dem Rădulescu. Spicuiesc din el o frază aparent oțioasă : „Ce urăsc mai mult pe lume
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de umor! Funcția asta, În România, n-o să existe. Fiincă mioriticii se cred, În proporție de 50%, specialiști În umor. Și sunt...doar 5% ! Altfel nu ar supraviețui emisiuni ca La bloc, Trăzniți În NATO, Vacanța mare , Fata lui tata, Soacră pentru mama ș.a. Printre cei 5% se numără și prietenul meu, Mihai Frunză, din care vă ofer, spre edificare, cîteva definiții ( din dicționarul său umoristic) : „ Serial SF : Sf. Vasile, Sf. Ion, Sf.Petru etc.” „ Artă naivă : talent al femeii de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
normal era actorul din rolul fiului cel mic, care era mai mare decît mumă-sa cu numai un an. Și ca totul să intre-n burlescul definitiv, cealaltă babă din dramatizare era jucată tot de o tînără, cam de etatea soacrei ; iar cîinele...nu apărea, auzindu-se-n spectacol Însă, live, ham-hamul recuziterei - femeie onestă, cu frica lui Dumnezeu, care Își făcea curaj Înaintea fiecărei reprezentații cu o țuică mare... Și așa se (mai) scrie istoria, nu?!... CÎnd eram regizor la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
orice adver sar”(p.29); „În viața de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care a impus ima ginea soacrei demonice, martirizată punitiv, Caragiale pre zintă soacra inocentă, martirizată inutil”(p.31); În mod cu rios, fetițe nu există În lumea lui Caragiale”(p.37); „Lumea lui Jupîn Dumitrache și a lui Ipingescu se numește Vocea patriotului naționale.[...]Lumea conului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de familie, tatăl e Îndeobște, marea ab sență, de aceea nici un copil din lumea lui Caragiale nu rostește cuvîntul tată, ori vreun echivalent drăgăstos” (p.30); „Spre deosebire de Creangă, care a impus ima ginea soacrei demonice, martirizată punitiv, Caragiale pre zintă soacra inocentă, martirizată inutil”(p.31); În mod cu rios, fetițe nu există În lumea lui Caragiale”(p.37); „Lumea lui Jupîn Dumitrache și a lui Ipingescu se numește Vocea patriotului naționale.[...]Lumea conului Leonida sună și ea bine : Aurora democratică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înțelesese: Cine zici, mă, că ți-a murit?". "Nu mie, bă, luzăre, lu' Obama. Lu' negru' ăla de umblă să ajungă președintele Americii, te-ai prins?" "A! Lu' ăla? Și? Care-i treaba? Că, uite, și mie mi-a murit soacră-mea, deși credeam că o să mă bage ea pă mine în pământ, jigodia dreacului! Abea i-a făcut dă șase săptămâni..." Continuă filozofând: În fond, ce mare șmecherie-i și asta? Dacă nu mai ai sănătate-n corp, mori. Poți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta, a trebuit io să mă ocup dă el, să-i fac bagaju' și să-i țiu perfuzia-n mașină, cân' îl căram la spitalu' județean, la Călărași, în timp ce soacră-mea cotcodăcea ca proasta pă lângă mine. Tu ai ajuns după aia. Și ai venit cu mâna-n gură, că tot io a trebuit să mă duc după medicamente. Eh! Dacă nu eram io, la cât vă duce pă voi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de minune, poanta. Ca și cum dacă directorul considera că bancul este bun, acesta putea fi într-adevăr, scos pe piață. El venea la familia Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un acvariu, buzele Închișilor se contorsionau brusc și le puteai ghici urletele: „Dezlegați-mă! Trebuie să-mi verific emailul!“ sau „Ticăloșilor! Lăsați-mă să comand ceva de pe eBay!“ Era aici toată pegra cazinourilor online, oameni care și-ar fi ucis soacra pentru o adresă dinamică de IP, care le-ar fi permis să dribleze sistemele de securitate. Erau pariorii nevindecabili, care știau scorurile În divizia a patra de volei din Uzbekistan, cumpărătorii compulsivi de orice, parfumuri, tigăi, cărți sau solnițe cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
liniștit un whisky Într-un saloon din Unforgiven, Clint Eastwood stârnește un scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la el că nu vede scrisul și-i cere o pernă pentru șale. Nervos la culme, dentistul se Întoarce În micul ecran, unde-l pocnește pe Clint, trimițându-l În locul lui. Din acest moment, Hollywoodul Îl recunoaște drept noul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acțiune. Sub numele de Brent Westwood, joacă În seria XXX Thirty Harry și regizează câteva westernuri pentru copii, din ciclul Aventuri pe căluțul de lemn. Primește o scrisoare de la Clint Eastwood, În care acesta Îl imploră să se Întoarcă, Întrucât soacra și soția Îl chinuiesc cumplit, obligându-l să-și vadă filmele. Acceptă un rol din viitor, Într-o peliculă apocaliptică, În care Pământul este distrus din cauza unui defect de fabricație la axa de rotație. Când citește scenariul, observă că filmul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o peliculă apocaliptică, În care Pământul este distrus din cauza unui defect de fabricație la axa de rotație. Când citește scenariul, observă că filmul este făcut În urma unor evenimente reale. Se Întoarce acasă, taman la timp pentru a participa la nunta soacrei cu Clint, apoi Începe să trimită scrisori autorităților, avertizându-le asupra iminentului sfârșit. Cum toată lumea sărbătorește că a scăpat de coliziunea cu meteoritul, nimeni nu-i ia În seamă ipoteza. Membrii societății Cumnații lui Dumnezeu Îi iau urma. Dentistul slovac
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Arbore ? Cu Ion? tresare Mihai. Bune. Am copilărit împreună. Să-l inviți și pe el la premieră. O să-l reținem și la petrecere; eu l-am tot invitat pe aici, dar are și el greutăți, copil mic, stă cu soacra. Cam bleaga nevastă și-a luat, așa, apatică, din aia "cum o pui, așa stă", n-are...; ca o piatră falsă; pare frumoasă, dar un ochi...; se cunoaște lipsa de sclipire. Un sunet scurt, ascuțit, vine dinspre bar, apoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hîrtie. Directorul a dat dispoziție la cantină să le pregătească mîncare; maiștrii au făcut deja tabele. Ce-ți face băiatul? Țipă, umblă toată casa, trage de tot ce prinde. Poate face nevastă-mea, acum, o fetiță rîde Ion. Dacă acceptă soacră-mea prețul, vindem casa, că-i cu sobă, și ne mutăm, pe-aproape de tine, la blocul care va fi gata în primăvară. Parcă ți-ai mai revenit; cînd ai ajuns, păreai amețit bine, sper că nu te-au văzut muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăla... Eu trebuie să mă grăbesc; la prînz sînt chemat la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata montajul... Hai, Vlade, lasă gîndurile negre rîde Mihai. Și-apoi, cine-o să fie fericitul soț, fericitul ginere... Apropo: soacra ce serviciu are? Casnică. Zău?! se bucură Mihai. O soacră ca asta, casnică, e aur Vlade! Întreabă-i pe cei cu copii. Asta se caută acum: fete cu mame bune de crescut nepoți, că averea, plus toate celelalte... Știu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la șefă..., parcă văd că mă sancționează că nu-i gata montajul... Hai, Vlade, lasă gîndurile negre rîde Mihai. Și-apoi, cine-o să fie fericitul soț, fericitul ginere... Apropo: soacra ce serviciu are? Casnică. Zău?! se bucură Mihai. O soacră ca asta, casnică, e aur Vlade! Întreabă-i pe cei cu copii. Asta se caută acum: fete cu mame bune de crescut nepoți, că averea, plus toate celelalte... Știu de la colegi; interesează-te și-ai să-mi dai dreptate. Faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zis și termin-o, devii agasant. Cine m-a turnat cu pocherul? Ai luat-o de la capăt? Parcă ești o babă. Apropo de babă: să-i cer cărțile? Nțt! Aia cu cățelul, dacă-i soția lui Bujoreanu, înseamnă că-i soacra lui Săteanu. Dacă mă spune? Am de crescut un copil... Copil! Că parcă ai fi singurul... Ba cred că altul mai tîmpit ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]