1,210 matches
-
fel Încât se aplică nu numai la indivizi, ci și la grupuri, comunități, chiar și la națiuni. În acest sens, Dumitru Sandu (1999) precizează că, „În funcție de spațiul de interacțiuneă se poate vorbi despre capitalul social personal, familial, comunitar, organizațional și societal” (71). Capitalul social reprezintă resursele, valorile și avantajele individuale pe care indivizii le dobândesc ca participanți Într-un cadru comunitar. „Încrederea, asocierea și toleranța formează nucleul de valori al capitalului social. Reciprocitatea implicită este dimensiunea latentă fundamentală a tuturor acestor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
astfel într-un sociologism fără subiecți sociali și cu o focalizare exclusivă pe principiile constitutive și reproductive ale ordinii sociale. Astfel de abordări și teoretizări au fost contracarate mai ales prin sociologia comprehensivă a acțiunii inițiate de Max Weber. Holismului societal i s-a opus individualismul metodologic centrat pe acțiunea individuală saturată de semnificații. Numai că și abordările de tip weberian s-au restrâns la practicile și dezvoltările sociale circumscrise național și chiar comunitar. Singularitatea sau particularismul fiecărei societăți concrete au
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau au fost simplu invocate ca ilustrări exotice ale unor configurări ce deviau în mod substanțial de la norma tacit admisă a traiectoriilor dominante ale dezvoltării postindustriale. Ceea ce urmăresc să demonstrez în continuare este că astfel de analize diferențiate ale tranzițiilor societale, atât de puțin interesate de o cuprindere teoretică într-adevăr comprehensivă, trebuie a) să devină de acum complementare și b) să se distanțeze de unele presupoziții și demonstrații derivate din „proiectul iluminist”. Această complementaritate și distanțare ar avea două surse
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de unele presupoziții și demonstrații derivate din „proiectul iluminist”. Această complementaritate și distanțare ar avea două surse constitutive: una este substanțială, adică ține de natura dezvoltării sociale, iar alta este disciplinară, referindu-se la specificul sociologiei ca „știință a tranziției societale”. Să ne referim la fiecare sursă. Mai întâi, în măsura în care comunismul a fost un proiect al modernității, eșecul său și despărțirea societăților respective de moștenirile pe care comunismul le-a lăsat pentru a avansa pe calea dezvoltării capitaliste coincid în timp
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
combinatoriu specific al modernității consacrate cu modernitatea postmaterialistă, pentru a marca, până la urmă, ruptura de simbolistica și consacrările modernității timpurii și ale celei organizate. Fiecare dintre acestea particularizează un tip al tranzițiilor contemporane, dar toate se derulează în cadrul unei tranziții societale mai cuprinzătoare, circumscrise spațiului istoric al modernității târzii, fiind astfel diferite de tranzițiile istorice mai vechi din epocile modernității timpurii sau ale celei deja consacrate. În al doilea rând, din perspectivă disciplinară, să spunem din nou că sociologia însăși s-
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
despre trecut. Cele despre viitor sunt simple ficțiuni, în mare parte utopice și nu neapărat realiste, care pot ajuta eventual la elaborarea unor politici, dar în nici un caz la realizarea cu certitudine a unor anumite moduri de configurare socială. Configurările societale deja realizate pot deveni ele însele ținte ale unei traiectorii a dezvoltării proiectate, fără să ne așteptăm însă la o realizare sau o implementare aidoma a lor. Ca atare, tranziția pe o traiectorie este ori reconstruită teoretic sub forma unor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce trebuie considerată și tratată ca atare. În acest sens, admitem că tranziției tendențiale (globale) îi corespund tranzițiile de configurare (ce variază, între anumite limite, de la o societate la alta). Implicația acestei opțiuni este că separarea tranziției tendențiale de tranzițiile societale ale configurării sau separarea unei tranziții de configurare de cea tendențială globală, căreia îi corespunde, riscă să inducă simplificări și chiar interpretări denaturante, eludări ale dimensiunii comparative și un gen de anistorism ce substituie duratei istorice medii sau lungi o
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
istorice medii sau lungi o durată istorică scurtă care inevitabil nu poate da seamă de transformările de anvergură ce se înscriu pe o anumită traiectorie a dezvoltării. O astfel de distincție și necesara corelație dintre tranziția globală tendențială și cea societală a configurării nu se vor nici etnocentrice, nici teleologice. Vizează doar un fapt istoric al dezvoltării stadiale. Distincția ar fi etnocentrică în măsura în care diferențele dintre stadiile de configurare a lumii postindustriale din două țări sau grupuri de țări s-ar asocia
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
istorice de urmat (așa cum a făcut K. Marx atunci când s-a referit la trecerea de la capitalism la socialism și apoi la comunism, prezentându-le pe ultimele în construcții derivabile dintr-o inevitabilitate istorică). Analiza tranziției globale tendențiale și a celei societale de configurare consideră ca dată istoria transformărilor configurate sau în curs de configurare și urmărește să le descrie, să le înțeleagă și astfel să le explice în termeni teoretici corelați, fără însă a postula o teleologie a schimbărilor necesare. O
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de o parte, au fost ignorate tradițiile explicației sociologice propriu-zise sau, atunci când nu s-a întâmplat astfel, s-a luat ca referință mai ales modelul teoretic ce corespundea epocii tranziției de la societatea tradițională la cea modernă, când de fapt tranziția societală postcomunistă corespunde unei alte perioade istorice, cea a tranziției de la epoca industrială la era postindustrială. Pe de altă parte, desprinderea tranziției de configurare de cea tendențială a coincis cu „provincializarea” sau „autohtonizarea” analizei și chiar cu etnicizarea ei. Să insistăm
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
multor lucrări sociologice românești recent publicate este de a se concentra fie asupra mecanismelor tranziției cu scopul de a identifica factorii sau direcțiile de acțiune ce ar stimula acea dezvoltare economică, socială, politică sau culturală ce ar corespunde noului model societal, fie asupra inerțiilor economice, sociale sau culturale ce pot duce la întârzierea sau chiar la blocarea tranziției. În acest sens, Vladimir Pasti vorbește despre două tranziții concomitente. Pe de o parte, avem de-a face cu o tranziție îndreptată spre
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
într-una și ar fi absentă din cealaltă, adică ar fi orientată doar către exterior prin imitație și ar neglija transformările interne specifice, generatoare de dezvoltare. Dacă Pasti ar fi făcut o analiză a tranziției postcomuniste românești ca o tranziție societală specifică de configurare, dar și ca una profund racordată la și integrată în tranziția de la societatea industrială la cea postindustrială, ar fi putut observa cum multe dintre tendințele de „abatere” de la traiectoria tranziției globale se îmbină cu altele ce corespund
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci doar sociologii ale națiunilor, popoarelor sau comunităților. Universalismul sociologic admite presupoziția reconstrucției teoretice a societății ca atare odată cu nevoia particularizării acesteia în funcție de diferențieri și specificități comunitariene sau societale, concomitent solicitând explorarea comunalităților identificabile ale societății în general și ale comunităților care o particularizează. 2. Raymond Aron, Main Currents in Sociological Thought, vol. 1 și 2, Penguin Books, Londra, 1965. 1. Bell, Daniel, The Coming of Post-Industrial Society: A
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
lucrează într-o astfel de societate ca un fel de asigurare în fața riscului (Luhman, 1979). Ea acționează ca o garanție dată de cunoaștere; în ciuda diferențelor care separă diferite grupuri de status, ceilalți vor respecta regulile de conviețuire agreate la nivel societal. Încrederea devine pentru unii autori parte a mixului orientărilor de valoare postmoderne (Inglehart, 1997). Pe ansamblul societăților și comunităților, încrederea acționează ca un instrument ce permite oamenilor să interacționeze și să colaboreze în scopul creării bunului comun. Din această perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
funcționează. Pentru a funcționa este nevoie ca acestea să fie legitime, iar indivizii să respecte normele ce definesc aceste instituții. Cunoașterea, înțelegerea, performanța anterioară a Parlamentului, Guvernului, poliției, Justiției, organizațiilor nonguvernamentale și ale altor instituții ce definesc modul de organizare societală curentă sunt esențiale în acest sens. Să presupunem un individ oarecare, pentru care modul de funcționare, obiectivele și principiile pe care se bazează o instituție oarecare reprezintă o enigmă. Încrederea sa în capacitatea respectivei instituții va fi redusă, exceptând eventualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București [017] Craiu, V., Bâscă, O. (1997). Teste de omogenitate. Editura Economică, București [018] Crozier, R.H. (1992). Genetic diversity and the agony of choise. Biological Conservation. 61, 11-15 [019] Daily, G.C. (ed.) (1997). Nature’s Services: Societal Dependence on Natural Ecosystems. Island Press, Washington DC [020] Donoso, M. (2009). La chute programmée de la diversité eurpéenne. Le Taurillon, 25.03 [021] Dumitrescu, M. (2000). Sondaje statistice și aplicații. Editura Tehnică, București [022] Erwin, T.L. (1991). An evolutionary basis
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
tratare e mult îngreunată de un fenomen puțin înțeles: „contracultura” anilor ’60 nu a colaborat cu alte orientări cultural-ideologice americane pentru a făuri un curent critic moderat, „de centru”, ci a reușit să se instituționalizeze ca atare, a devenit idiomul societal critic cel mai comun. În consecință, pentru a merita astăzi eticheta „corectitudine politică”, trebuie să exprimi puncte de vedere din ce în ce mai radicale, cu atât mai mult cu cât nici revendicările inițiale de bază nu au fost cu adevărat satisfăcute. Când se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pus-o în discuție în textul menționat, Bogdan Popa a propus foarte judicios formula „consens prin suprapunere parțială”, mai bună chiar decât originalul. Pe scurt, indivizii/grupurile pot susține același proiect colectiv, dar din rațiuni diferite, chiar contradictorii; la nivel societal, consensul se realizează întru câtva fortuit; prin urmare, nimeni nu face compromisuri, nu abdică de la principiile și valorile proprii; dar, printr-o generală coincidentia oppositorum, binele public emerge pașnic, fără a eșua prin diluarea consensului final (regula celui mai mic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și a-l minimaliza devine astfel un gest politic de mare semnificație. Dincolo de accentele ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un diagnostic sever învățământului superior american și a arătat rădăcinile, contextele și consecințele unei masive crize societale de orientare 10. Revenind la miezul romanului Ravelstein: în esență, „Chick” l-a răpus simbolic pe „Abe”. Ideologia s-a dovedit din nou mai tare decât prietenia. 3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
local sau regional, deoarece proiecțiile de specialitate indică tendința ca ansamblul Statelor Unite să treacă același prag pe la mijlocul acestui secol, în măsura în care istoria poate fi prefigurată de scenarii, fie și la nivel cantitativ. Dincolo de epocala schimbare demografică, comentatorii încearcă să discearnă consecințele societale, de la strategiile educative la etica muncii, de la cultura politică la viața cotidiană și așa mai departe. Două mii de „minoritari” (alt termen aproximativ care merită privit mai îndeaproape) - formând un eșantion reprezentativ - au fost intervievați în douăsprezece limbi diferite, de la engleză
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
umane sunt deopotrivă produsele interacțiunii dintre „comunitate” și „societate”, deși există o tendință structurală de trecere de la forme istorice în care predomină prima către forme istorice în care predomină cea de-a doua. Această „tranziție” de la „societatea comunitară” la „comunitatea societală” (risc o terminologie proprie) se face lent și este de o extremă, imprevizibilă complexitate. Modelul lui Tönnies, ca altele din epoca sa atât de preocupată (mai ales în lumea germanofonă) de sincretisme și morfologii culturale, încearcă o mediere între modelele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în justiție; de la settlement și township, comunitățile au evoluat către o tot mai mare integrare socială, mergând de la nivelul comitatului (county) la nivelul statului federal și al federației de state, devenind astfel tot mai puțin „comunitare” și, deci, tot mai „societale”; excepțiile acestui curent s-au pierdut pe drum, rămânând izolate în pliurile și petele albe ale geografiei discontinue a modernizării care definește America - imensul spațiu nord-american, cu mari teritorii slab populate până azi, a favorizat asemenea izolaționisme comunitare, stimulând fascinante
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai multă prudență decât cei care au vrut să treacă brutal din ficțiune în istorie, acestui exercice sur les possibles latéraux. Amitai Etzioni, preocupat vizibil de ceea ce eu aș numi, cu gândul la Norbert Elias, „procesul de-civilizării” - slăbirea mecanismelor societale de producere și impunere a normelor și valorilor, poate chiar inversarea tendinței care a creat Occidentul, ceea ce nu înseamnă însă automat Ziua de Apoi, deoarece am putea găsi alternative la „procesul civilizării” -, ne vorbește cu idealism, dar fără fățărnicie, despre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noua generație puteau încăpea deci și foștii animatori ai „noii stângi” (Alain Finkielkraut, de pildă). 11. Cea mai bună introducere în chestiune este cartea lui Tocqueville din 1856, L’Ancien régime et la Révolution, în primul rând prin analiza mutației societale din Franța anilor 1780: „Deasupra societății reale ș...ț se construia ș...ț puțin câte puțin o societate imaginară ș...ț”. „Treptat, imaginația mulțimii a părăsit-o pe prima (societatea reală), pentru a se retrage în cea de-a doua
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
bagajul academic și existențial, refăcând traseul învățământului superior de la Nietzsche și Heidegger la contemporanii săi. Așa cum am văzut mai înainte, anii ’60 sunt, în opinia autorului, cei care au adus „dezastrul absolut” în universități, tocmai când, grație revirimentului academic și societal din anii ’50, educația, cultura și știința democrațiilor liberale păreau relansate. „Problema este”, scrie Bloom, „lipsa oricărei unități a științelor și pierderea până și a voinței sau a mijloacelor de a discuta chestiunea”. Ca să luptăm împotriva fragmentării și transformării tuturor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]