1,301 matches
-
rolurile în educația familială. Practicile și stilurile parentale nu au unitate și coerență, neexistând exigențe, control și sancțiuni specifice pentru rolurile copiilor în familie. Stilurile educației familiale oscilează între permisivitate și autoritate, uneori îmbrăcând forme de neglijență parentală. Degradarea condițiilor socioculturale, are drept consecință în familiile preponderent tradiționale, la supraîncărcarea mamei cu sarcini în educația copiilor. Are loc „un declin al paternității”, specific familiilor moderne, în care autoritatea de control și decizională aparțin, în general, tot mamei. Părinții afirmă că în
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
scenarii privind viitorul considerând tendințele globale în curs, întrucât Clubul susține că este mai bine să analizezi problemele prezentului alături de posibile tendințe ale viitorului. Întrunirile acestui grup de intelectuali din cele mai diferite domenii și din cele mai distincte contexte socioculturale au continuat însă să aibă loc anual, începând din 1968. Guvernele sau marile periodice invitau Clubul să-și țină reuniunile într-o țară sau alta, acoperind toate costurile. Iar în mod constant, marile probleme globale scrupulos identificate și definite au
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
neexplicată de restul modelelor teoretice, sau o a treia variabilă, ce dă seamă de relațiile dintre alte caracteristici în studiile nonexperimentale, care sunt predominante în acest domeniu de cercetare. Factorii psihosociologici sunt relevanți în multe modele, ca mediatori între variabilele socioculturale și implicare. Un astfel de factor important e sentimentul eficacității sinelui (self-efficacy), un concept dezvoltat de Bandura (1995), care este într-o relație de cauzare reciprocă cu implicarea actuală și reușită. Perspectiva culturală În ultimele câteva decenii câteva lucrări importante
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rău”, observat și de a preveni repetarea lui. În acest sens se ia hotărârea de a schimba ceva greșit, devenind o instanță informală justițiară care ajută reglementarea relațiilor interpersonale. La originea agresivității converg și se interferează factori genetici, psihologici și socioculturali, precum și o serie de influențe biologice și endocrine. Care dintre acești factori predomină sau reprezintă ponderea cea mai mare este greu de evidențiat, deoarece orice determinare este În funcție de individ și de circumstanțele mediului. Mulvey (1992) susține că tulburarea psihică poate
AGRESIVITATE ŞI STIMĂ DE SINE LA BĂRBAŢI – STUDIU COMPARATIV ŞI CORELAŢIONAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
psiho-biografică, a individului, a factorilor de viață care pot interveni fie în sens „protector” fie având semnificație de „risc morbigenetic”. Datele de antropologie culturală au pus în evidență faptul că manifestări psihocomportamentale care sunt considerate ca patologice în cadrul unei arii socioculturale, pot fi acceptate ca normale în alta. În felul acesta „boala devine ea însăși o normă de viață, dar o normă de tip inferior în sensul că nu permite nici un fel de abatere în afara cadrului ei strict limitat” (J. de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după G.W. Allport, prin următoarele: constituția fizică, temperamentul și inteligența. În cadrul acestui proces care este reprezentat de dezvoltarea personalității, un rol important revine eredității, care presupune, pe lângă „factorii psihologici”, și „factori biologici”. În plus se mai adaugă și „factorii socioculturali” (modelul socio-cultural și sistemul de valori). Plecând de la datele de mai sus, G. W. Allport afirmă că prin personalitate se înțelege „ceea ce o persoană este în mod real”, indiferent de modul în care ceilalți îi percep calitățile reale și indiferent
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o necesitate logică de ordonare a unor cunoștințe în conformitate cu o „ordine rațională”. Psihiatrii, nu pot accepta o „persoană diferită”, ca mod de a gândi, de a acționa sau de a se comporta altfel decât în concordanță cu rigorile realității fizice, socioculturale și sufletești-morale, admise ca norme în cadrul unui grup social de referință. Tot ceea ce iese din „cadrele” acestui tip de persoană este de domeniul patologicului, reprezentând „persoana bolnavă psihic”. Separând nebunii de celelalte categorii de indivizi eliminați de societate, se recunoaște
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu de puține ori magnilocvente
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoria evaluării și aprecierii performanțelor de învățare. A rezolvat un fel de teorie generală și abstractă a construirii curriculumului, cu vădite ambiții de universalitate. Modelul lui McGee este, după opinia sa, aplicabil la toate nivelurile învățământului și în orice condiții socioculturale. El nu este liniar, dar nici ciclic. McGee consideră că suportul oricărei dezvoltări curriculare trebuie să fie „dinamica oricărui proces de schimbare care are loc în contexte complexe” (McGee, 1997, p. 44). Schematic, modelul lui McGee arată astfel: Fig. 10
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aprinse. S-au antrenat în aceste dezbateri: Anyon (1988, 1992)55, Apple (1982)56, Apple și Weis (1983)57 și Giroux (1981, 1983)58. S-au format două tabere: conservatorii și radicalii. Conservatorii susțineau cu argumente psihologice (behavioriste) că determinismul sociocultural nu este o fatalitate; în schimb, radicalii credeau că influența culturii dominante asupra curriculumului este decisivă. La conferința organizată în 1981 de Ontario Istitute for Studies in Education, Paul Olson (1981)59 a reușit să demonstreze necesitatea de a abandona
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și în practicile culturale ale grupurilor sociale, iar această manifestare se realizează, cu prioritate, în alte grupuri decât cele primare - din care provine individul. Individul care provine dintr-un anumit grup etnic trebuie să se adapteze „competent” în alte grupuri socioculturale. Modelele competenței culturale au acordat importanță bilingvismului și prezervării diversității culturale. Cel mai cunoscut asemenea model a fost propus de American Association of Colleges for Teacher Education (AACTE). A fost implementat în anii ’70 și evaluat în anii următori. Raportul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în anii de după revoluție, printr-un sistem represiv, urmărind să contureze un statut de om supus, conștiincios, activ; un montaj în jurul unui vis utopic (individul „ideal și pur”), urmărind, de fapt, obținerea - prin control social, sancțiuni pozitive și negative, norme socioculturale bine structurate, presiune asupra indivizilor și grupurilor, cu ajutorul opiniei publice bine dirijate - a unui individ docil și a unor mase silențioase. Modelul omului sovietic, găsit de Levada și echipa sa, s-a născut din idealizarea statului socialist paternalist, din crearea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
normele „științifice” de funcționare. Mai apropiată de realitatea la care ne referim, Ivana Markova - profesor de psihologie socială la Universitatea din Stirling (Scoția), dar originară din Cehia - spune explicit: reprezentările sociale se formează, se mențin și evoluează într-un context sociocultural și istoric, de-a lungul unei lungi perioade. Ele se transmit de la o generație la alta, pe căi variate, fie informale (ca socializarea, practicile cotidiene, memoria colectivă, comportamentele individuale și interacțiunile lor sau comunicarea simbolică), fie instituționale (ca limba, educația
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psiholog, Paul Popescu-Neveanu,privind „înțelegerea esenței umane ca rezultând din ansamblul relațiilor sociale”: primatul socioistoricului asupra individului constă în „transplantarea” esenței contextului în individ, acesta „nu este prin sine însuși generator, ci doar purtător al esenței «zămislite» într-un cadru sociocultural”. În consecință, schemele mentale, structura gândirii, orientările valorice ale individului sunt subordonate „transformărilor istorice” specifice unei societăți date. Organizarea și funcționarea socialului se „reflecta” în dezvoltarea personalității, în stilul de organizare a reprezentărilor. Pentru a crea un nou model social
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dacă analizăm dezvoltarea din perspectivă ontogenetică, atunci ea este înțeleasă ca un proces dinamic și constructiv, de la simplu la complex, de la acțiune la gândire, de la prelogic la logic, de la empiric la științific, care se realizează prin învățare sub influența mediului sociocultural (Golu, 1985). Prin urmare, dezvoltarea psihică poate fi privită ca un proces care tinde spre armonizare și echilibru cu mediul ambiant și social și cu propriile aspirații, dorințe și posibilități. Dacă analizăm reperele psihogenetice și psihodinamice ale dezvoltării individuale, pot
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
trei fenomene (gândire, limbaj, memorie) reiese mai întâi din apartenența lor la ceea ce numim intelect, acel ansamblu de elemente ale psihismului care permite cunoașterea prin detașarea de experiența nemijlocită și care se constituie treptat, în ontogeneză, prin interacțiunea cu mediul sociocultural. Atenția apare ca o condiție primară, de fond, pentru desfășurarea proceselor de cunoaștere, de autoanaliză și autoevaluare, precum și a comportamentelor motorii. Ea nu dispune de un conținut informațional specific, ci asigură declanșarea, menținerea și optimizarea proceselor psihice cognitive. Se poate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
d) învățare socială și coeficientul de socializare; e) vârsta școlară. E. Verza menționează în lucrările sale că pentru efectuarea unei psihodiagnoze valide în domeniul psihopedagogiei speciale se impune respectarea următoarele condiții: - diferențierea tulburărilor organice de cele funcționale; - stabilirea rolului factorilor socioculturali și familiali; - identificarea factorilor etiologici; - estimarea nivelului deficienței; - evaluarea prognozei și stabilirea unei metodologii recuperativ‑compensatorii. În psihopedagogia specială, probele/testele care se folosesc pentru diagnoza psihologică pot fi întrebuințate în cercetare și în procesul de învățare‑dezvoltare a unor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Testele de inteligență și de dezvoltare intelectuală sunt de mai multe tipuri, însă, în practică, cel mai utilizat criteriu de diferențiere are în vedere conținutul sarcinilor. În raport cu conținutul sarcinilor putem întâlni: - teste nonverbale de inteligență - nu sunt influențate de factorii socioculturali și multe dintre ele acoperă o tipologie diversă de subiecți; în această categorie de teste pot fi incluse: Matricele progresive Reaven, Testul nonverbal de inteligență - TNI, Labirintele Porteus; testul Reconstrucția pătratului, Cuburile Kohs, Coduri (teste de substituție), Mozaicuri și asamblări
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fi incluse: Matricele progresive Reaven, Testul nonverbal de inteligență - TNI, Labirintele Porteus; testul Reconstrucția pătratului, Cuburile Kohs, Coduri (teste de substituție), Mozaicuri și asamblări de obiecte, Încastrări (sarcini de tip puzzle) etc.; - teste verbale de inteligență - sunt saturate de factori socioculturali, ceea ce, în unele situații, conduce la mari diferențe ale coeficientului de inteligență între subiecți, diferențe care, în unele circumstanțe, nu se justifică; din această categorie fac parte: Testele verbale de inteligență - TVI, completările și organizările de propoziții, fraze, proverbe, probele
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
determinate de unele deficiențe senzoriale sau de anumite tulburări ale limbajului (alalia, afazia, mutismul electiv, bâlbâiala etc.); - performanțele persoanelor cu dezvoltare psihică normală, dar neinstruite; - întârzierea mintală determinată de performanțele școlare scăzute sau de eșecul școlar consecutiv carențelor educative, mediului sociocultural și familial deficitar (caracterizate prin insecuritate), carențelor de natură afectivă, sindromului de instituționalizare, hiperprotecției familiale etc.; - pseudodeficiența mintală (pseudodebilitatea mintală); - demențe precoce (afecțiuni psihice caracterizate prin scăderea progresivă și ireversibilă a activității psihice, manifestată prin involuția progresivă a proceselor afective
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care le produc. Astfel, într‑o primă clasificare pot fi sintetizate următoarele tipuri de deficiență: - deficiența mintală de natură ereditară; - deficiența mintală de natură organică, urmare a unor leziuni ale sistemului nervos central; - deficiența mintală cauzată de carențe educative, afective, socioculturale; - deficiența mintală polimorfă, cu o mare varietate tipologică. Pe de altă parte, A.F. Tredgold stabilește, pornind de la factorul etiologic, patru grupe de deficiență mintală: - deficiența mintală primară - determinată de factori ereditari; - deficiența mintală secundară - determinată de factori extrinseci, de
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
întârzierea se manifestă în raport cu nivelul mediu al dezvoltării vorbirii pentru vârsta cronologică respectivă: vocabularul este mai sărac, redus la cuvinte uzuale, iar posibilitățile de formulare a propozițiilor sunt limitate. Cazul patru este apropiat de ceea ce a fost definit drept handicap sociocultural; există un decalaj între criteriile familiale de apreciere și standardele impuse de grădiniță, generând o problemă de interpretare, respectiv dacă limbajul copilului prezintă un deficit sau o diferență culturală. Pentru a reduce acest decalaj, mediul preșcolar și școlar trebuie să
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sau a profesorilor; - insuficiențe din partea personalului didactic - slabă pregătire psihopedagogică, lipsă de experiență didactică, utilizarea unor metode de lucru neadecvate (abuz de metode verbale, lipsa materialului didactic, agresivitate verbală); - stresul școlar prelungit; b) cauze care provin din mediul familial: - condiții socioculturale și materiale precare; - hiperprotecție și dirijism excesiv al copilului; - carențe ale ambianței familiale și absența confortului afectiv al copilului; - familii dezorganizate sau climat familial tensionat; - exemple/modele negative din partea părinților sau a fraților mai mari, alcoolism, violență intrafamilială; - pedepsire excesivă
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
măsuri radicale în domeniul curriculumului, să vină în întâmpinarea tuturor cerințelor educaționale ale elevilor, fără a leza demnitatea și personalitatea acestora. 4. În condițiile educației integrate, clasele/grupele de elevi vor include copii apropiați ca vârstă și nivel de experiență socioculturală. Aplicarea acestor principii în practica școlii pentru diversitate presupune, din partea personalului didactic și de specialitate, o serie de calități cum ar fi: - să aibă responsabilitatea recunoașterii nivelului de competență profesională și dorința de perfecționare a capacităților de lucru în condițiile
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
terapeutică și consilierea familiei reprezintă prioritățile intervenției în cazul unui copil cu deficiențe. Momentul în care familia este anunțată că are un copil deficient trebuie bine pregătit, trebuie să se țină seama de structura psihologică a părinților, precum și de nivelul sociocultural. Unii părinți nu reușesc să se împace cu acest gând, nu admit această realitate, o resping, se luptă cu ea, se înșală pe ei înșiși, se amăgesc, caută explicații, uneori forțează unele explicații. În fața sentimentului de culpabilitate, majoritatea acestora vor
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]