5,527 matches
-
siguranță a constituit un factor (puternic dar provizoriu) de reîntinerire, pe care unii vor să îl vadă ca pe o simplă paranteză istorică (Daguet, 1995 și 1996). Fenomenul s-a manifestat începând cu 1946. În acel timp, demografii, economiștii și sociologii, traumatizați fără îndoială de lipsa nașterilor din anii 1930, nu au prevăzut venirea unui asemenea eveniment (Daric, 1948). Pentru a ne menține la situația din Franța, natalitatea a crescut brusc până la 20 ‰ la început, pentru a se stabiliza imediat apoi
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca în povestirile în ramă și, bun sociolog, dar și mai bun artist, devine un fel de portavoce al acestora, „el fiind glasul celor fără de glas”, după cum se autodefinește în Metamorfoză divină. Fiecare personaj al povestirilor lui Rareș Tiron are propriul său destin și, în sufletul fiecăruia, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de existență în acord cu un cod al eticii, în interiorul căruia sacrificiul de sine nu era pus la index, lumea japoneză a cultivat suicidul ca o metodă de evitare a oprobriului public sau de salvare in extremis a respectului personal. Sociologul francez Émile Durkheim, în lucrarea sa de pionierat Sinuciderea: studiu sociologic, oferă o magistrală sistematizare a temei, grupând sinuciderile în funcție de motivul care stă la baza acestora. Astfel, primul tip este reprezentat de suicidul egoist, care survine în urma inabilității individului de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
infantile, cu inimă mare și ochi ce acoperă jumătate din față, s-a extins și în rândul tinerilor băieți. Nu este o surpriză să vezi în metrou un punk-ist fioros care are o pisicuță pufoasă drept hăinuță la telefonul mobil. Sociologul Sharon Kinsella identifică aici o formă de rebeliune împotriva unei societăți care condamnă adultul la o privare totală de libertate și sclavaj față de firmă/companie/societate: declinând responsabilitățile pe care le incumbă maturitatea (conceptul confucianist de giri, datorie), tinerii caută
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cazuri, există și un aspect fonetic care intervine în alegerea unui anumit component (vorbim așadar de caractere semasio-fonetice în acest caz). Este deci evident că studiul etimologic al ideogramelor conduce la o fascinantă cartografiere a universului omului străvechi. Psihologi, filosofi, sociologi, antropologi, toți găsesc aici prețioase indicii cu privire la forma mentis a omului care, confruntat cu infinitatea lumii și dotat cu un inventar rudimentar și limitat de imagini, a pornit în cea mai îndrăzneață aventură a sa: aceea de a pune pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vieții, după decesul unuia dintre soți, însingurarea practic e inevitabilă. Din punctul meu de vedere este un fenomen social menit să alarmeze. Această categorie este din zi în zi tot mai semnificativă. De aceea ar trebui să dea de gândit sociologilor care să analizeze fiecare caz în parte ca apoi să intervină la cei în drept cu propuneri ce pot fi puse în practică, cu acordul acestora fără a leza câtuși de puțin moralul persoanelor în cauză. Pentru că singurătatea trebuie privită
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sau Freidenker, spiritele libere și gânditori liberii, crescuse în mod considerabil: pe de o parte, în interiorul burgheziei liberale ca efect al materialismului științelor naturale; pe de altă parte, în lumea forțelor de muncă influențată de Marx și de materialismul dialectic. Sociologul Max Weber, unul dintre cei mai mari gânditori de la începutul secolului XX, într-o conferință în fața studenților universității din München în semestrul dificil din iarna lui 1918-1919, cu titlul Știința ca profesie, explicase: Este destinul epocii noastre, prin raționalizarea și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sunt sub presiunea prestației, obligației, succesului, muncii. Este de înțeles că trebuie să ne întrebăm dacă există vreun mod de eliberare de această presiune. Experiența vieții În ultimele decenii ale secolului XX, în țările laice s-a dezvoltat ceea ce anumiți sociologi ai culturii, precum Gerhard Schulze, au numit Erlebnisgesellschaft, societatea unei experiențe trăite. Societate care nu mai are în centru munca, ci trăirea de experiențe mereu noi, evenimentul. Într-o astfel de societate, experiența devine adesea un scop în sine, chiar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trăim un moment în deplină satisfacție, ne întrebăm imediat când va veni următorul. Iată un paradox: cu cât oamenii s-au obișnuit mai mult să caute propria satisfacție, cu atât mai puțin o ating. Nu un teolog ca mine, ci sociologul Gerhard Schulze, citat puțin mai sus, vorbind despre societatea noastră, afirma: "Așteptările care se creează privitor la sfârșitul de săptămână și al vacanței, dar și al raportului cu propriul partener, al profesiunii și al altor medii de existență sfârșesc prin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
atotștiutorii academicieni cât mai degrabă față de marile personalități din mediul lor. Respectul în fața cunoștințelor enorme, a rezultatelor întemeiate, a metodologiei diverse, a judecăților obiective. Chiar și în cadrul teologiei aveam legături cu filozofi, avocați, istorici și medici, dar și cu psihologi, sociologi și politologi. Dincolo de toate am vrut totdeauna să iau în serios independența și autonomia științelor naturale matematico-experimentale; mereu am combătut să nu fie puse la îndoială de nici un teolog sau religios care să facă referire la o autoritate superioară (Dumnezeu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ale existenței umane ca pe o ocazie de a transcende unidimensionalitatea vieții moderne către o realitate total diversă, realitatea lui Dumnezeu, sensul-fundament al tuturor lucrurilor. Îmi place să amintesc trei personalități importante de care mă simțeam legat personal. Primul este sociologul religiei americanul de origine austriacă Peter Berger, care a interpretat semnele și gesturile mici ale vieții umane precum "urme ale îngerilor" (în lucrarea omonimă din 1970): gesturile protective și consolatoare, ca atunci când mama își liniștește copilul înfricoșat, dar și extraordinara
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
există o enormă putere spirituală, aceeași forță misterioasă de care se vorbește și în declarația Conciliului Vatican II. Dar în același timp am rămas mereu conștient că de această putere se poate abuza din păcate într-un mod inimaginabil. Recent, sociologii și politologii iau act de faptul că credința religioasă reprezintă probabil cea mai importantă forță motivantă din istoria umanității. Convingerile, comportamentele și inspirațiile religioase s-au înrădăcinat în stratul cel mai adânc al oamenilor. Și pot pune în mișcare sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o trăire mai bună a acestei vieți, în a avea o viață mult mai plină. Avem cu adevărat o viață plină doar pentru că putem să o umplem mult mai ușor și să trăim tot mai în grabă? Observațiile pe care sociologul Hartmut Rosa le-a adunat în cartea sa despre societatea în viteză (Beschleunigung. Die Veräanderung der Zeitstruktur in der Moderne, 2005 (Accelerare. Schimbarea structurii timpului în modernitate) m-au marcat foarte mult: accelerarea tehnicii (a transportului, comunicării și producției) a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu mai sunt deloc insule de stabilitate regionale sau naționale. Însă în ciuda fracționării semnificative a intereselor regionale și naționale, există totuși o împletire politico-economică și financiară la nivel mondial, atât de puternică încât economiștii vorbesc despre o societate mondială, iar sociologii de o civilizație mondială (în sens tehnico-economico-social): societate și civilizație mondială ca și cadru de interacțiune coerent, în care suntem toți direct și indirect implicați. Până în ce punct acest lucru este adevărat îl dovedește criza economică. Noua paradigmă a unei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
construcție științifică clară, rezultat al unei munci susținute de analiză și prelucrare a unor date de mare diversitate privind adopția ca fenomen social multidimensional. Familia adoptivă este parte a largului spectru de familii neconvenționale denumite în era postmodernă de unii sociologi, precum Giddens, ca fiind "postfamiliale". Îndărătul aprecierii conceptului trebuie să recunoaștem schimbările contemporane în privința instituției familiei, manifestate prin forme, aranjamente, roluri și negocieri de o mare varietate. Cercetătoarea își propune explorarea adopției, ca formă de organizare familială, din punctul de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
analize extraordinare. Aici jos totul crește și descrește. Privirea aruncată de sus asupra întregului ființei-exterioare interiorizează ceea ce a învățat despre lucruri și se străduiește acum pe cât poate să se adapteze la ele: este ceea ce numim înțelepciune cea a istoricilor, a sociologilor, a etnologilor și biologilor, a tuturor celor care se încred în ceea ce văd. Numai că nu știm încă nimic despre viață când "filozofăm" în acest fel. De aceea o regăsim în noi pe aceasta ca un principiu sălbatic care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu doar ca un rezultat sau o stare de lucruri, ci în funcție de procesul transcendental al formării sale, care o generează de-a dreptul sau prin care ea se auto-generează ea însăși. Îndeplinirea acestei sarcini a fost opera unui mare filozof, sociologul francez Tarde, care, prin intermediul unei elucidări a fenomenului crucial al imitării, a știut să privească mai în profunzime, până la acest proces transcendental al auto-constituirii oricărei intersubiectivități concrete. Însă îndepărtarea de către proiectul galilean a subiectivității transcendentale este în mod identic îndepărtarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a desemnat apoi pe tatăl preocupat toată ziua de serviciu, tată care își vedea copiii doar seara și la sfârșit de săptămână. Tot astfel sunt numiți și acei părinți care, în urma separării sau divorțului, își văd rar sau deloc copiii. Sociologii arată că, în multe familii monoparentale, figura tatălui este absentă, iar acest fapt explică fenomenele deviante în care sunt antrenați copiii. Dezorganizarea familiei este apreciată drept cauză a creșterii violenței, familia apărând ca spațiul de control al violenței și agresivității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
el. Desigur, asta nu are de-a face cu numărul de divorțuri sau separări. Vizează, în principal, relația părinte-copil (părinte-părinte-copil) ca relație autentică, reglementată formal într-un fel sau altul. 8. Capitalul social - perspectiva comunitarianătc "8. Capitalul social - perspectiva comunitariană" Sociologul James Coleman definea capitalul social drept un „set de resurse proprii relațiilor de familie și organizațiilor sociale ale comunităților și care sunt utile pentru evoluția cognitivă ori socială a unui copil” (1990, p. 300). Problema pe care o pun se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
poate pune firesc întrebarea: de ce intervine Statul în viața economică? în ce scop? Problema naturii Statului este, după cea a existenței lui Dumnezeu, subiectul care a făcut să curgă cea mai multă cerneală. Chestiunea a fost tratată de filosofi, politologi, sociologi, antropologi, economiști, mai puțin cei neoclasici, care de peste un secol resping subiectul în mod mai mult sau mai puțin savant. Analiza politicilor economice presupune însă această referință, cel puțin implicită, la o anumită concepție despre Stat. Iată, în acest sens
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
un simplu vector al anumitor solicitări sociale. Avem aici o viziune particulară asupra rolului Statului, puternic reducționistă. Pentru a lărgi perspectiva și a-și ameliora înțelegerea asupra lumii, economiștii s-au interesat însă și de alte abordări, realizate de către istorici, sociologi, filosofi ș.a. Istoricii mai întîi, precum Ernst Kantorowicz, au evidențiat lenta autonomizare a puterii Statului față cu cea a bisericii, între altele. Această mișcare seculară a istoriei societăților noastre a fost conceptualizată de filosofi. Thomas Hobbes de pildă, convins de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
pieței un loc central. În același timp, am văzut că rolul Statului a fost definit în funcție de lacunele pieței. Totuși, cu ajutorul organizațiilor, descoperim un teritoriu rămas multă vreme neexplorat, deși nu lipsea interesul. Ca pentru a recîștiga timpul pierdut, economiști și sociologi au multiplicat în ultimii ani studiile privind funcționarea organizațiilor. Nu le vom prezenta aici de o manieră exhaustivă, nici chiar sintetică, ci vom arăta numai în ce măsură ele clarifică chestiunea eficienței sau ineficienței administrațiilor. O primă constatare se impune mai întîi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
administrației raționalitatea ce-l caracterizează pe homo oeconomicus, chiar dacă acesta pare un model prea reducționist. Dar aceasta ridică problema mai generală a raționalității economiștilor. Pentru aceasta, un recurs la sociologie poate fi de cel mai mare interes. Într-adevăr, un sociolog, Max Weber, este cel căruia îi datorăm faimoasa distincție între raționalitatea în raport cu scopurile (Zweckrationalitat) și raționalitatea în raport cu valorile (Wertrationalitat). Prima corespunde logicii economice, ea presupunînd o adaptare a mijloacelor pentru atingerea unui obiectiv dat. Al doilea tip antrenează comportamente care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
a urma o raționalitate procedurală bazată pe reguli. 4.4. Evaluarea și controlul activităților publice Sociologia organizațiilor și economia birocrației subliniază amîn-două anumite particularități ale funcționării birocratice. Reținem totuși faptul că ele au viziuni opuse privind originea disfuncționalităților: pentru un sociolog, acestea provin dintr-o insuficiență a marjelor de manevră și de inițiativă lăsată indivizilor în relațiile lor cotidiene. Excesul de reguli înăbușă creativitatea și în final eficiența; economia birocrației, din contra, consideră drept birocrat pe oricine dispune de un buget
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
casă a bugetelor locale se realizează prin intermediul unităților teritoriale ale Trezoreriei. Controlul execuției bugetelor locale se realizează prin camerele de conturi județene, potrivit legii. CAPITOLUL 6 SFIDĂRILE STATULUI MODERN Avansînd ideea că Statul modern ar trebui să fie unul modest, sociologul Michel Crozier a ridicat o problemă crucială pentru econo-miile de piață contemporane. Atunci cînd prelevările obligatorii ating niveluri considerate disuasive, pare necesar, dacă nu de restrîns cîmpul de acțiune publică, cel puțin de redefinit formele acestuia. Dar dacă o astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]