21,114 matches
-
urîtă - ordinea existase; o anume siguranță. Tîlharii și hoții erau executați. Cîinii vagabonzi luați de hingheri. Copiii fără stăpîn, crescuți de stat. Leafa, mică, era sigură, la dată precisă. Nu scormonea nimeni prin gunoaie. Era rău, dar mult mai bine, socoteau unii. Regretau moartea dictatorului, după ce dansaseră pe străzi în ziua execuției." (p.51) Sfîrșitul lui Filip este unul exemplar. Arestat în urma unei manifestații populare, el se spînzură în latrină, după ce fusese violat de colegii de celulă, iar gardianul notează în
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
de la intrarea pe terasă. Pastișa savuroasă pe care a scris-o editorul lui Mircea Cărtărescu pentru lansarea Jurnalului II, care l-a înveselit pe autorul jurnalului, pasămite o pagină din volumul III, cu ziua de 3 iunie 2005, a fost socotită de către unii autentică, iar ghinionul a făcut ca un post de televiziune să o și spună: "Gabriel Liiceanu a citit o pagină din Jurnal III de Mircea Cărtărescu". A propos de televiziuni: toate au preferat să prezinte în emisiunile de
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
curțile marțiale, în favoarea opoziției național-țărăniste". Cu toate acestea dispoziția sa declarată nu e ranchiuna ci toleranța. Postură ce i se pare "intrinsecă în măruntaiele psihologiei românești", corespunzătoare libertății pe care ar suprima-o ranchiuna, căci "tipul valah este spirit liber". Socotind că Erasmus s-ar fi putut naște pe meleagurile noastre, Pandrea detestă în egală măsură "huliganismul de dreapta" și "huliganismul de stînga", cele două extremisme marcate de abominabile crime: "Sotnia neagră dreptașă a ucis pe Iorga, pe Madgearu și a
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
mai exemplificăm această serie de punițiuni aspre, "haiducești" în care excelează Petre Pandrea. Grafia colțuroasă a judecăților sale ni se pare de cele mai multe ori întemeiată, ilustrînd clasa comentariului neconvențional de care încă ducem lipsă. Chiar și în situația unor rezerve, socotind că ea demonstrează implicit cît de precară e acea pojghiță de convenționalism ce acoperă frecvent discuțiile asupra unor nume "mari" (și, bineînțeles, nu numai "mari"!), sortită unei iremediabile disoluții la cea dintîi suflare de bună-credință. Cît de inutile sînt strategiile
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
interval de tranziție, cu mari fisuri interne și orientări foarte diferite. De aceea afirmă: "scopul nostru nu a fost pentru moment de a întocmi o lucrare de istorie literară, ci numai de a documenta asupra unui spațiu în mod greșit socotit alb; delimitarea materiei nu s-a făcut pe criterii obișnuite de periodizare" (p. 6). Dintr-o astfel de procedare comodă, fără nici un fel de perspectivă și fără observații de ansamblu asupra epocii, provin insatisfacțiile cititorului și reproșurile specialiștilor. Din panorama
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
orbitoare, povestea inspirat, în șuvoiul de lavă al erupțiilor sale se rostogoleau giuvaeruri aruncate de o forță irezistibilă. O adâncă amărăciune se ascundea în elocința tot mai precipitată, aproape febrilă a marelui balt, care se risipea pe sine fără a socoti. Dispoziția îi alterna între izbucniri de mânie și o scufundare în sine presimțind o catastrofă. Ca urmare a interdicției impuse de Goebbels, nu mai putea nici să vorbească în public, nici să scrie. Ducea lipsă de bani și insista să
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
fost materializat de Eugen Simion în 2004. Nu știu de ce această victorie culturală a trezit suspiciuni și adversități. Comentarii și interogații e firesc să suscite, dar o opinie negativă nu poate avea decât resorturi anticulturale. Nici un cost nu poate fi socotit prea mare pentru realizarea unui scop atât de nobil, atât de dificil de îndeplinit și atât de mult dorit. Un act cultural (cum e facsimilarea manuscriselor eminesciene) nu poate fi substituit printr-un altul (cum ar fi, conform unor dorințe
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
au deplîns în ziare și reviste, în zilele imediat următoare dispariției sale (16/17 martie a.c.), pe eminentul cărturar care a fost Adrian Marino, dar alături de puțini, de foarte puțini dintre cei care l-au cunoscut din vremuri îndepărtate, am socotit că trebuie să-mi fac datoria de a căuta a înțelege existența și ideologia acestei complexe și prea puțin cunoscute personalități. Chiar dacă nu am scris niciodată despre opera lui (aș fi putut să o fac, mai ales în ceea ce privea
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de rudimentare ar putea fi socotite învățăturile despre îndumnezeire ale Părinților și scriitorilor bisericești de până în secolul al IV-lea, ele nu sunt neglijabile în contextul istoric respectiv. Deja concepția despre îndumnezeire la Părinții de după secolul al IV-lea profită de aceste achiziții ale predecesorilor lor
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
a se fi liniștit. O generație de "lupi", care și-a luat tinerețea (in abstracto) drept blazon, precum odinioară suprarealiștii, ca "inspirații" și mai de demult, găsind, scrie Chioaru în dreptul Marianei Marin, "în revoltă soluția salvării". Poate de aceea o socoate mai apropiată, dintre poeții Cenaclului de Luni, de romantismul exaltat și boem, trăindu-și căderea cu secrete, discrete juisări. Vara indiană (titlul volumului cu care a debutat Ioan Morar), lungă și caldă, pînă aproape de mijlocul toamnei, se potrivește, ca anotimp
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Cronicar Colecții fictive și... Obligativitatea, pentru unele categorii de persoane publice de a-și declara colecțiile de artă, pe lîngă faptul că resuscită inevitabil memoria vremurilor în care colecționarul era socotit un infractor a cărui dovedire nu reprezenta decît o chestiune de timp, generează un șir de episoade care se înscriu involuntar în cea mai pură dintre ficțiuni și în cel mai eficient scenariu de conversie a banilor murdari. Declarația bunurilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
în față. Știința acumulată cu paciență pe spații extinse, scrupulele cercetării parcă niciodată satisfăcute în ochiul unei exigențe insațiabile se asociază cu pulsațiile umorale, precum o integrare a lor în imanența unei ființe: "A fost să fie ca urmașii daco-romanilor, socotește dl. Gheran, să ia viața într-o doară, simțind ancestral momentul cînd să fie serioși, cînd nu mai e de glumă. Din această pricină nu prea mi-au plăcut confrații mereu sobri și serioși ce nu știu să rîdă, mesianici
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
un național-socialist convins și un prieten al Germaniei. Este un excelent ziarist și un politician foarte bine văzut. Ajutorarea cu bani a unui om de partid cum este domnul Tătărescu (Ștefan Tătărescu întemeiase tocmai Partidul național-socialist român - n.n.) ar fi socotită o nejustificată imixtiune în treburile interne ale României. Dimpotrivă, domnul Crainic trece aici drept un om fără partid. Ziarul său ŤCalendarulť are momentan un tiraj restrâns (după cât se pare circa 15.000 exemplare) și se zbate într-o grea situație
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
presantă, încât la numai câteva zile de la amintitul raport, la 3 noiembrie 1933, într-un alt raport 3) - din care în arhive nu s-a păstrat decât un fragment, cât se poate de elocvent, von Schulenburg conchidea: "...După părerea mea, socotesc că, în orice condiții, trebuie să punem un picior ferm în presa românească de astăzi. în raportul mai sus amintit am revenit asupra cunoscutului om și ziarist Crainic și a ziarului său ŤCalendarulť, cu mari posibilități de dezvoltare și care
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
postum un mare studiu despre mânăstirile din Oltenia. E "ceva excepțional", după cum recunoaște diaristul, dar se întreabă de ce nu i-a fost arătat manuscrisul. Îi răspunde o intermediară: pentru că Al. Iftodie îl disprețuia la rândul lui (era previzibil) - "te-a socotit mereu un leneș și un ratat și cu toate că s-a despărțit și el de Adina, ca și dumneata, îți purta pică pentru felul nedrept și neînțelegător cum te-ai purtat cu ea!" (p. 99). Acest jurnal necunoscut până acum al
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Gheorghe Grigurcu Socotit un scriitor emblematic al literelor românești postbelice, Marin Preda a fost tratat și după 1989, într-o manieră univocă, exclusiv encomiastică, ce pe de o parte eluda frapantele denivelări ale operei sale (Cornel Regman îmi spunea că tematica urbană a
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
ar fi, pe filiera retoricii de partid (cităm iarăși vorbele lui Preda): "ocolirea premeditată, programatică a problemelor reale și obsedante ale timpului și societății noastre contemporane". Dar, dacă acceptăm regula jocului, nu ne dăm seama că "evazionist" s-ar cuveni socotit Preda însuși? De ce prozatorul a evitat cu sistem a vorbi despre "problemele reale și obsedante" ale vremii sale, adică despre înăbușirea libertății, mistificarea realității prin ideologizare obligatorie și prin propagandă delirantă, falsificarea scării axiologice, decimarea agriculturii, ostilitatea față de Occident, cultul
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
făcut-o împotriva convingerilor sale, ceea ce discreditează grav pe oricine". Un comentator, presupunem tînăr, al cărții de care ne-am ocupat aci, care ne-a precedat în coloanele României literare și pe care l-am citit cu aprobare, Cătălin Sturza, socotește totuși, probabil dintr-un exces de scrupul, că analiza lui George Geacăr poate fi taxată drept "unilaterală". De ce "unilaterală"? Din orice punct am porni o cercetare onestă a operei lui Marin Preda, chestiunea opțiunilor politice ale scriitorului e inevitabilă, deoarece
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
faptice" de către autor. în secolul XX traducerile operei verniene se înmulțesc, devenind totodată mai bune, după cum se înmulțesc și raportările la Jules Verne. Vor scrie despre el, printre alții, G. Călinescu, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Al. Rosetti, primul socotind că "nu rareori forța lui vizionară este egală cu a lui Victor Hugo". Revin la întrebarea de la început, privitoare la temeiurile apropierii lui Jules Verne de români, atâta câtă a fost. Ce l-a îndemnat să ne dea atenție? într-
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
că orice plăcere are ca urmașă în chip sigur durerea 25. Cunoscând durerea, omul trăiește într-o permanentă stare de insatisfacție ființială, căci în ciuda faptului că împlinirea unei dorințe îl satisface pe moment, întotdeauna obiectivul dorinței pe care l-a socotit pentru o clipă absolut, sfârșește prin a se arăta ca fiind finit și relativ. El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre infinitul dumnezeiesc, în lucruri finite și mărginite, astfel ajungând la o saturare și o nemulțumire continuă ce se augmentează pe măsură ce acesta repetă plăcerea, socotind astfel că va găsi alinarea durerii. Aceasta o arată Sfântul Maxim Mărturisitorul când zice: ... vrând să scăpăm de simțirea chinuitoare a durerii ne luăm refugiul la plăcere, încercând să ne mângâiem firea torturată de chinurile durerii. Dar grăbindu-ne să
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
osteneli 26. Din scrierile patristice aflăm că imboldul trupesc a fost lăsat de Ziditorul spre nașterea de prunci, căci judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în nașterea de prunci. Deci cel ce urmărește plăcerea greșește în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Așadar, unul ca acesta face rea întrebuințare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea27. În același duh filocalic, Sfântul Ioan Casian menționează : De fapt îmboldirea trupului a fost lăsată de Ziditorul spre nașterea de
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
mult succes cu aparențele sacrificiului 142. Patima desfrânării face ca în existența celui robit trupul să treacă înaintea duhului: Pofta (desfrânată) face mai iubite decât Cauza și Ființa cea unică și singură de dorit [...] cele de după ea și de aceea socotește mai de cinste trupul decât duhul. De asemenea face mai atrăgătoare posesiunea celor văzute decât slava și strălucirea celor duhovnicești 143. În patima desfrânării, sexualitatea devine pentru om un obstacol în calea întâlnirii cu Dumnezeu. Ea încetează de a mai
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Pavel Șușară Am scris, cu un alt prilej, despre pictorul Silviu Oravitzan, dar și despre subtilul cercetător al limbajului și al duhului încorporat în imaginea artistică, un text pe care și acum îl socotesc perfect plauzibil în ceea ce privește lectura picturii sale și reprezentativ pentru capacitatea mea de a percepe expresia artistică și pulsațiile ei imponderabile. În acest context, oarecum așezat, solicitarea lui Silviu de a scrie din nou despre pictura sa, de data aceasta despre
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
gust de a-ți afișa problemele personale "în piața publică". Aerul acesta curat și rece de intelectualitate pură străbate și poezia philippidiană de la primul pînă la ultimul vers. Este cîștigul, dar și defectul major al stihurilor sale, în măsura în care "intelectualizarea" este socotită cînd "noblețe", cînd "balast". Dar meritul poeziei - atît de "așezată" - în care Ș. Cioculescu descifrează numai "expresii cuvenite", este și acela că ea se mișcă, de fapt, pe terenul minat al celor mai diverse influențe. Explozii din muniția teoretică a
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]