629 matches
-
cărții de eseuri, de pildă, conține o infirmare explicită a opiniei scriitoarei că Tacit și Suetoniu ar fi fost ultimii mari istorici latini, o interpretare mai nuanțată a unității eseului critic despre Thomas Mann, ca și o descoperire a fundamentului socratic din Memoriile lui Hadrian. Parcursul lecturilor critice a fost inaugurat, cum ne puteam aștepta, prin comentariile alăturate versiunilor românești ale marilor texte. Nu e mai puțin adevărat că postfața lui Nicolae Balotă la Piatra filozofală, prefața lui Mihai Gramatopol la
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la tendințele consacrate ale literaturii oficiale, în bune cazuri cenzurând și blamând încercările de a construi noul, originalul din vechile șabloane. Creațiile parodice ale Antichității sunt adeptele "stilului vulgar", ale coborârii limbajului într-o agoră situată la polul opus celei socratice. Personajele romanești preiau un limbaj caracteristic acelei vox populi, aparținându-le celor ce nu fac parte din fruntea ierarhiei sociale, dar care sunt numeroși și cărora, din această pricină, le și era destinat acest tip de literatură. Suferind, ca în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind și tipul uneori rezumativ de prezentare a episoadelor anterioare din versurile unor epopei: Lesne sătul de socratica turmă, să lase mai slobod/ Hățul să zăngăne armele lui Demostene cel Mare/ să-l înconjoare romanele cete scăpate de-accentul/ Grecilor și să-l inspire, schimbându-i de-asemenea gustul/ Forului, smuls uneori, să-i alerge condeiul pe-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-l inspire, schimbându-i de-asemenea gustul/ Forului, smuls uneori, să-i alerge condeiul pe-o filă,/ Soarta s-o cânte, cu mersu-i mereu nestatornic și iute". Naratorului-personaj i se propune să parodieze filonul de înțelepciune greacă rezultat din dialogurile socratice, iar ca alternativă să "înfățișeze" soarta schimbătoare a eroilor printre care se numără și el însuși. Ceea ce se va și întâmpla, de-a lungul celor două părți distincte care urmează acestui incipit romanesc, rămas astfel după dispariția mai multor calupuri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și întâmpla, de-a lungul celor două părți distincte care urmează acestui incipit romanesc, rămas astfel după dispariția mai multor calupuri de text. În prima parte a operei, Cena Trimalchionis, Petronius construiește o parodie atât neliterară (a modului de viață socratic, căruia îi opune realitatea contemporană lui Petronius, surprinsă cu prilejul banchetului dat în cinstea lui Trimalchio), cât și literară, cu trimiteri evidente la scrierile lui Platon, vasta literatură a symposion-urilor, gen pe care Mihail Bahtin îl inclusese, urmându-i chiar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a parodia acest gen de "literatură", ulterior asumat cu insistență exclusiv de sfera filozofiei, demonstrează aplecarea sa către fenomenul inovației pe baza formelor vechi: Satyricon-ul se naște îmbinând parodia romanului de dragoste în general, a satirei menippee și parodia dialogurilor socratice de asemenea în general (un posibil, dar nu obligatoriu model putând fi Banchetul). În parodia dialogurilor socratice suntem introduși de procedeul tematizării naratorului, de astă dată în postura unui Narcis obsedat de propria-i ținută, de mimică și gesturi. Se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
către fenomenul inovației pe baza formelor vechi: Satyricon-ul se naște îmbinând parodia romanului de dragoste în general, a satirei menippee și parodia dialogurilor socratice de asemenea în general (un posibil, dar nu obligatoriu model putând fi Banchetul). În parodia dialogurilor socratice suntem introduși de procedeul tematizării naratorului, de astă dată în postura unui Narcis obsedat de propria-i ținută, de mimică și gesturi. Se mizează chiar și pe autoparodierea lui Encolpius, a cărui cochetărie e feminină, nu are nimic din virilitatea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prin suma gesturilor e dezarmant: "După ce se scobi în dinți cu o scobitoare de argint, Trimalchio zise"; "în vreme ce Trimalchio juca și înșira înjurăturile țesătorilor" etc. Transferul parodic este unul subtil, acest Trimalchio fiind o versiune ridiculizată a amfitrionilor din dialogurile socratice, ba chiar a figurii lui Socrate însuși. Dacă Socrate disimula, odinioară, sub masca prostului care nu înțelege nimic "trăsăturile înțeleptului de tipul cel mai înalt", după expresia lui Bahtin, Trimalchio trădează, sub măștile înavuțirii și a autodidacticismului simulat, o idioțenie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
împingând la extreme, în grotesc și instinctual, trăsăturile celei dintâi, se vrea a fi și Fortunata, consoarta pe care Trimalchio când o laudă, subliniind atracția sexuală pe care ar putea-o exercita ea asupra mesenilor, lucru de neconceput în dialogurile socratice ("Nimeni dintre voi n-o roagă pe Fortunata mea să danseze? Credeți-mă: n-o taie nimeni la cordax"), când o jignește în fața acelorași persoane, acuzând-o de gelozie, prostie și, nu în ultimul rând, că degustă prea des vinul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu toții întocmai când Orcus va sta să ne fure/ Hai, să trăim, așadar, cât ne simțim în puteri!". Ospățul lui Trimalchio (capitolele XXVI LXXVIII) este îndeobște considerat cel mai important episod din Satyricon și grație construcției îndatoritoare modelului, adică dialogului socratic, dincolo de materialul bogat pe care această scriere îl oferă celor interesați de realitatea epocii. Să nu uităm nici a doua mare parte a poveștii, net diferită de Cena Trimalchionis. Ea narează aventurile de tip burlesc (înfățișate sub forma unui drum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tehnici pentru descoperire, • căutarea de comparații, clasificări, generalizări, configurații, • aplicarea apoi în alte diferite situații, • îmbogățirea lecturii pe temă sau interdisciplinară în lărgirea înțelegerii, • recursul la prezentări multimedia, • prezentarea liberă de către elevi a rezultatelor sau cu ajutorul media, • recursul la dialogul socratic în clasă sau afară, • redactarea rezultatelor folosind variate limbaje, • organizarea informațiilor și a rezultatelor în structuri tematice, codificate, pentru organizarea acumulărilor și refolosire a lor în alte contexte ulterior (portofolii), • formularea de întrebări, reflecții, ipoteze asupra procesului și rezultatelor învățării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
povara argumentelor celor care îl contrazic? Sau o confruntare care să se fi terminat cu un acord general? În cazul acesta, trebuie să disperăm? În ciuda tuturor criticilor, nu s-a inventat nimic mai bun pentru a moși adevărul decât metoda socratică, adică maieutica, un dialog în care se succed întrebări, contraziceri, răspunsuri, pentru a ajunge din aproape în aproape la adevăr, la bine, la dreptate. Într-o lume caracterizată de pluralitatea discursurilor, nu întrezărim altă posibilitate pentru a ajunge la soluții
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
educație corespunzătoare în domeniul ITului. Educatorul, profesorul viitorului, trebuie să-și asume rolul de formator, de stimulare a creativității elevului, de stimulare a capacităților sale intelectuale, prin modelarea cu grijă a deprinderilor pe care fiecare individ le posedă, folosind metoda socratică a „moșitului”, a descoperirii unicității individului într-o diversitate extraordinară de personalități, pentru că numai astfel o societate poate evolua, prin descoperirea posibilităților individuale puse în slujba dorințelor comune ale societății, creându- se o armonie socială deosebită, la care fiecare
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare a metodei socratice deoarece adesea lecțiile lui constau într-un schimb de întrebări și răspunsuri între el și cei prezenți. Se pare că avea dificultăți să producă o lecție închegată. În mod evident, încerca să elaboreze totul din nouă Mi s-a spus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
mult de modul de a face filozofie pe care îl ilustrează această scriere. Observația lui Engelmann a fost că dacă în Tractatus găsim întrebări și răspunsuri, apoi mai târziu Wittgenstein ar fi trecut de la forma categorică a propoziției la întrebarea socratică.27 Iar Alice Ambrose, una din persoanele căreia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru, a exprimat opinia că pentru el Tractatus-ul era deja de pe atunci „filozofie în sens tradițional“28. În sfârșit, Stephen Toulmin, care a fost studentul lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
situații în care noi toți am fost deprinși să le utilizăm învățând limbajul. Filozofii își îndreaptă adesea atenția spre expresii, le examinează, pentru a spune așa, într-un vacuum, în afara contextelor în care sunt deprinși oamenii să le folosească. Întrebările socratice din dialogurile lui Platon, „Ce este binele?“, „Ce este virtutea?“, constituie bune ilustrări ale acestei mișcări pe care o fac filozofii. Numai cel care se întreabă ce este timpul în genere va fi tentat să fie indus în eroare de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante. În chipul acesta, surprizele se țin lanț: "reveriile alchimistului Abstractor" tind spre o anumită filozofie a Ființei; o primăvară (cu "extatice sofisme") e Primăvară socratică: "Tot ce există, există de-a pururi. Moartea nu are viață"; un Oraș metafizic e "construit din idei / fiecare din cărămizile sale e o noțiune"; un Megalopolis și Cetatea Putreziciunii, Pythagora și sclavul său divin Zamolxis invită la reflecție, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și accente retorice cosmicizante amintesc de nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică; ironia radicală este ontologică, pentru că Ființa este ontologică, pentru că ființa este ironică". Detaliere clarificatoare: "Socrate se preface a accepta teza adversarului, pentru a ajuta astfel la Facerea adevărului; poetul ironic se face pe sine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
direct în sprijinul elevilor; d) o evaluare de parcurs. 10. Conversația euristică nu este: a) o metodă de predare-învățare ce constă din valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor; b) o metodă de instruire prin descoperire dirijată; c) originară în matematica socratică; d) o metodă de evaluare orală. 11. Notarea numerică apelează din punct de vedere statistic la: a) scale ordinale; b) scale de interval; c) scale nominale; d) nici unul dintre tipurile de mai sus. 12. Acțiunile, stările, evenimentele interne sunt caracteristici
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de Economie. Evident, veți vedea, nu am riscat să mă iau la trântă cu fiarele junglei conceptuale și nici nu am vrut să privesc cu suficiență cutumele grupărilor ideologice conservate perfect de autosuficiența obișnuințelor. Am găsit mai de folos metoda socratică, a abordării problemelor pe care știu că pot să le rezolv, având conștiința, plină de invidie, pentru că există infinit de multe probleme pe care ar fi trebuit să nu le las spre rezolvare în viața de apoi sau pe seama celor
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
nu operează cu legi ale naturii, universal valabile, chiar dacă știința economică pretinde că a descoperit regularități recurente. Ceea ce descoperă ea este condiționarea a ceea ce se întâmplă ca realitate de mecanica indeterministă a comportamentului uman. Adică este vorba despre o cogniție socratică, ce ar trebui să fie sigură pe faptul că nu are cum să fie sigură (că poate să știe când este sigură și mai ales pe ce să fie sigură). În plus, orice regularitate este specială, ține de contexte irepetabile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pare clasată, după cum o dovedesc enciclopediile, istoriile și alte instrumente normative: filosoful apare în categoria presocraticilor, termen a cărui etimologie presupune clar existența unor gânditori care au activat înainte de Socrate... Același efect nedorit poate fi remarcat și în legătură cu conceptul micilor socratici sau chiar al socraticilor minori, prin care coabitează în aceeași rubrică oameni care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dovedesc enciclopediile, istoriile și alte instrumente normative: filosoful apare în categoria presocraticilor, termen a cărui etimologie presupune clar existența unor gânditori care au activat înainte de Socrate... Același efect nedorit poate fi remarcat și în legătură cu conceptul micilor socratici sau chiar al socraticilor minori, prin care coabitează în aceeași rubrică oameni care n-au mare lucru în comun, cel mult impresia că sunt elevi, discipoli sau inși fascinați de figura și prezența unui pretins magistru al lui Platon. Ar fi cazul unor Aesehines
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aceeași rubrică în afara unei istorii a filosofiei concepute pe principiul hristic care face din Socrate un Mesia al ei, un fel de Iisus Hristos păgân începând de la care timpul se desparte în două: înainte și după el. Calificările presocratici și socratici minori țin de această împărțire ideologică. Prin această operație sunt abolite subtilitatea, diferențele, trăsăturile particulare și relative ale școlilor, ale indivizilor, ale evoluțiilor acestora, pentru a face ordine în mod artificial și a scăpa mai ușor de diversitate. Împachetarea sub
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]