636 matches
-
este foarte persuasivă: frequenter ualde persuasorii sunt sermones haereticorum et commouere potentes etiam eos, qui sapienter audiunt (Com. Mt. ser. 47). Este greu să nu întrezărim aici un ecou al criticilor platoniciene la adresa discursurilor lipsite de substanță, dar persuasive ale sofiștilor, critici care traversează Gorgias, de exemplu, de la un capăt la altul. Origen deplasează, pentru prima dată, anticristologia din cadrul său strict scripturistic într‑un cadru inedit, cel al culturii păgâne. El vede în eretici „noi sofiști” și îi identifică cu mulțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de substanță, dar persuasive ale sofiștilor, critici care traversează Gorgias, de exemplu, de la un capăt la altul. Origen deplasează, pentru prima dată, anticristologia din cadrul său strict scripturistic într‑un cadru inedit, cel al culturii păgâne. El vede în eretici „noi sofiști” și îi identifică cu mulțimea de anticriști din Biserică și din afara ei. Rezumat și concluzie Viziunea pe care o are Origen despre Anticrist este cu totul diferită de cea a predecesorilor săi, Irineu, Tertulian, Ciprian sau Hipolit. În cazul său
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fără nici un respect față de tradiție. Mai mult chiar, modul lor de viață se îndepărtează evident de principiile credinței. Descriind acești „anticriști” demitologizați și abstracți, Origen face apel la un dublu model: cel al pseudoprofetului, iudeu sau creștin, și cel al sofistului păgân. Abordarea sa însă transfigurează aceste modele într‑o atât de mare măsură, încât ele devin aproape de nerecunoscut. Capitolul V Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția critică a lui Lactanțiu Nero rediuiuus Capitolul de față își propune să prezinte și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc al diferențelor într-o intimă proximitate față de Zeu ori daimon. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Cei trei titani ai Antichității și nașterea gândirii raționale / 53 2.1. Socrate / 53 2.2. Platon / 54 2.3. Aristotel / 56 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și în vechea Romă / 62 3.1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este paralel și asemănător cu pictura, ca o cale de reprezentare secundară a fenomenelor sufletești. Socrate și-a focalizat preocupările asupra omului, asupra vieții lui sociale, a relațiilor interumane și l-au interesat mai puțin fenomenele naturale. Deosebit însă de sofiști, dialogul socratic stă sub însemnele dictonului cunoaște-te pe tine însuți Aceasta reprezenta o invitație nu la speculația sterilă, ci la aprofundarea problemelor legate de condiția umană, la cunoașterea persoanei, realizată ca raportare la sine. În mod diferit față de vechile
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cea a științelor naturii. În intransigența lor, din păcate, au înlăturat, odată cu adevărul aprioric despre suflet, și mintea dumnezeiască, ce nu se confunda cu corpul. Au aruncat deci, dintr-un principiu organizatoric, odată cu apa din covată și pruncul. 3.2. Sofiștii Sofiștii au făcut din suflet obiect de studiu distinct prin observarea și analizarea raporturile dintre oameni. Sufletul omului depinde de relațiile stabilite între oameni, ca ființe cu conștiință și decizie individuală. Astfel, în locul psihicului înțeles ca o problemă a științelor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a științelor naturii. În intransigența lor, din păcate, au înlăturat, odată cu adevărul aprioric despre suflet, și mintea dumnezeiască, ce nu se confunda cu corpul. Au aruncat deci, dintr-un principiu organizatoric, odată cu apa din covată și pruncul. 3.2. Sofiștii Sofiștii au făcut din suflet obiect de studiu distinct prin observarea și analizarea raporturile dintre oameni. Sufletul omului depinde de relațiile stabilite între oameni, ca ființe cu conștiință și decizie individuală. Astfel, în locul psihicului înțeles ca o problemă a științelor naturii
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dintre oameni. În consecință, sufletul a încetat a mai fi studiat ca parte a naturii, fiind de astă dată abordat din perspectiva acțiunilor și relațiilor interumane, cu toate influențele posibile pe care aceste raporturi le pot suporta. Prin urmare, învățătura sofiștilor se centrează pe profilul conduitei cetățeanului ca parte a cetății, stăpân de sclavi, membru onorabil al instituțiilor statului. Era societatea care pretindea membrilor ei unele aptitudini aparte: să fie organizatori de întruniri, unde să ia cuvântul în fața celorlalți cetățeni din
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
aptitudini aparte: să fie organizatori de întruniri, unde să ia cuvântul în fața celorlalți cetățeni din cetate, să le cunoască nevoile sociale și să le insufle o anumită ideologie. Așadar, conducerea societății devenea dependentă de persoana conducătorului, a leader-ului. În accepțiunea sofiștilor, fenomenele sociale sunt diferite de cele naturale, care sunt exterioare. Prin intermediul oamenilor, al comportamentului lor, sufletele ajung să fie înțelese. În atenția preocupărilor filosofice ale sofiștilor intră condițiile sociale de viață ale oamenilor, un modus vivendi al lor, așa cum acesta
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anumită ideologie. Așadar, conducerea societății devenea dependentă de persoana conducătorului, a leader-ului. În accepțiunea sofiștilor, fenomenele sociale sunt diferite de cele naturale, care sunt exterioare. Prin intermediul oamenilor, al comportamentului lor, sufletele ajung să fie înțelese. În atenția preocupărilor filosofice ale sofiștilor intră condițiile sociale de viață ale oamenilor, un modus vivendi al lor, așa cum acesta este îndreptat atât spre acțiunile cognitive (de domeniul comunicării, limbii, logicii, etc.), cât și spre acțiunile de decizie socială. De atunci datează unele lucrări de gramatică
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legate de clădirea vorbirii, ordinea logicii ș.a.m.d. Pe de altă parte, Hypias si Georgias au fost cei care s-au ocupat de gândire dependentă de relațiile sociale, determinate de cuvintele rostite. În privința raportului om natură, principala problema a sofiștilor nu era aceea a aflării locului omului în natură sau în lume, ci aceea de a descoperi convingerile oamenilor, modurile lor diferite de comunicare. Orice subiect era un loc distinct de centrare a forțelor spirituale, cu valoare individuală. Aceasta era
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de care ontologia se folosește pentru a explica opera. În acest context termenul de lógos fie desemnează cuvântul sau discursul atunci când ne referim la lógoi, fie limbajul sau rațiunea când este dat de o cauză: de exemplu, Platon folosește în Sofistul (263d) termenul de lógos sub formă de idee. Pentru că prin mythos putem vorbi de un mod special de gândire a necunoscutului, transformându-l într-o imagine, și dat fiind faptul că orice imagine conține o idee sau un atribut, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nici influenței mitologiei și a misticismului. Opera de artă este un construct complex care depășește imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele ale persuasiunii și decepției au fost asociate cu activitatea sofistului, o asociere care stă la baza teoriei estetice ce activează în virtutea imaginației. Aducerea în existență a artei este posibilă prin intermediul creației sub auspiciul imaginației și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele ale persuasiunii și decepției au fost asociate cu activitatea sofistului, o asociere care stă la baza teoriei estetice ce activează în virtutea imaginației. Aducerea în existență a artei este posibilă prin intermediul creației sub auspiciul imaginației și al inspirației. Orice activitate a imaginației este legată de jocul imaginii în câmpul artistic. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și prefață de Marian Papahagi, Editura Univers, București, 1977. Peirce, Charles S., Semnificație și acțiune, prefață Andrei Marga, selecția textelor și traducere din limba engleză Delia Marga, Editura Humanitas, București, 1990. Plato, The Republic, Harper Collins Publishers, New York, 1991. Platon, "Sofistul", în Opere VI, ediție îngrijită de Constantin Noica și Petru Creția, introducere la dialogurile logice Alexandru Surdu, traducere, lămuriri preliminare și note Constantin Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Rancière, J., The Politics of Aesthetics, Continuum, New York, 2004. Ricoeur
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
parte a lui poate să egaleze aceasta, dacă nu are nimic identic cu el?" (Plotin, Enn.VI, 7, 32, în op. cit., p. 337). 17 "Căci la cei mai mulți oameni, ochii sufletului nu pot îndura să contemple condiția divină a lucrurilor" (Platon, Sofistul, 254 a-b). 1 Vasile Voiculescu, Inscripție pe o foaie căzută (1940), vol. Veghe, în V. Voiculescu, Poezii II, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 137. 2 Michel-Angelo (1948), vol. Veghe, în op. cit., p. 150. 3 Arhimede (1941), vol. Veghe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de problematizare a dreptății. În Republica lui Platon aflăm cățiva bărbați importanți ai vremii strănși în casa lui Cephalos pentru a dezbate ce este dreptatea. Platon așează la discuția cu Socrate doi oameni de afaceri, tată și fiu, un retor sofist dar și un adept al sofiștilor și doi discipoli ai lui Socrate. Andrei Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit, decăzuse
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
lui Platon aflăm cățiva bărbați importanți ai vremii strănși în casa lui Cephalos pentru a dezbate ce este dreptatea. Platon așează la discuția cu Socrate doi oameni de afaceri, tată și fiu, un retor sofist dar și un adept al sofiștilor și doi discipoli ai lui Socrate. Andrei Cornea insistă în analiza sa tocmai asupra ideii că viziunea pe care o au indivizii asupra moralității se transferă și asupra vieții. Atena, pretinde exegetul amintit, decăzuse și ca urmare a aplicării unei
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
banii, în timp ce pentru bancherul necinstit, dreptatea bancară e arta de a fura banii. E evident că și acest răspuns trebuie abandonat iar susținătorul său silit a recunoaște că se înșeală. Vine în scurt timp și răspunsul lui Trasymachos, retor și sofist din Chalcedon: dreptatea este folosul celui mai tare. E un răspuns cinic fără îndoială, dar e unul transparent și practicat într-o societate unde dreptatea este văzută ca folos personal. Acest răspuns implică noțiunea de lege, este drept să respecți
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
inspectorului efebiei, gymnasiarch. În epoca elenistică, în aproape toate cetățile grecești a apărut un magistrat general al școlilor inferioare, paidonomos (paidonomo" = „legislatorul pentru copii”)20. 2.4. Polymatheia sofistătc "2.4. Polymatheia sofistă" Ținta ironiilor socratice din Dialogurile platonice, vestiții sofiști, erau în realitate mari educatori și teoreticieni ai curriculumului. Gorgias, Hippias, Protagoras au întemeiat o uimitoare școală ambulantă de retorică urmărind formarea sofistului cu competență universală; adică polymatheia (polumaqeia), învățarea în toate domeniile cunoașterii și specialitățile tehnice. Ei au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
copii”)20. 2.4. Polymatheia sofistătc "2.4. Polymatheia sofistă" Ținta ironiilor socratice din Dialogurile platonice, vestiții sofiști, erau în realitate mari educatori și teoreticieni ai curriculumului. Gorgias, Hippias, Protagoras au întemeiat o uimitoare școală ambulantă de retorică urmărind formarea sofistului cu competență universală; adică polymatheia (polumaqeia), învățarea în toate domeniile cunoașterii și specialitățile tehnice. Ei au găsit o tehnică ingenioasă de a-și face cunoscută învățătura: au adoptat epideixis (evpídeixi" = „demonstrație” publică) și au căutat spațiul și momentul potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
-și face cunoscută învățătura: au adoptat epideixis (evpídeixi" = „demonstrație” publică) și au căutat spațiul și momentul potrivit pentru a o pune în valoare. Platon povestea că îi găsea adesea lângă Olympia, adresându-se unor gură-cască, la Jocurile panhellenice; de fapt, sofiștii nu se duceau acolo întâmplător: ei profitau de slăbiciunile așa-numitului panéghyris (panhvguris = „atotlăudătorii, admiratorii”), adică publicul reunit din întreaga Grecie pentru a vedea întrecerile olimpice. Ei demonstrau că „știu totul” și că „pot totul”, că „omul este măsura tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic 21. 2.5. Curricula ezotericetc "2.5. Curricula ezoterice" O
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de cunoștințe atât de vast și nici cum reușeau să parcurgă atât de repede acest curriculum polymatheic 21. 2.5. Curricula ezotericetc "2.5. Curricula ezoterice" O dimensiune permanentă a educației din toate timpurile a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]