931 matches
-
Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie 1603. Guvernatorul Filipinelor s-a hotărât să trimită o solie în Japonia răspunzând astfel la cererea de prietenie venită din partea cârmuitorului japonez. Din acea solie făceam parte și eu, nu ca misionar, ci ca tălmaci. Vasul nostru s-a îndreptat spre miazănoapte purtat de flux și după o lună puteam în sfârșit să zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că am un dinte împotriva lui. Stăpânul știe prea bine ce înseamnă cârmuirea. Seniorul Ishida amar auzindu-și propriile cuvinte. — La fel stau lucrurile și pentru tine, nu-i așa? Acum câțiva ani ai fost ales să faci parte din solia către țări străine, cu toate că nu aveai decât rangul de ostaș, iar acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
liniște-adâncă și pace e sus, Întreg Paradisul stă încremenit. Coboară spre zări pământene Isus, Ocean de iubire spre lume venit. Nimic nu se mișcă, nici vânt nu adie, Pe cerul senin nu zăresc nici un nor. E-un mare miracol, sfântă solie Azi, Domnu-n splendoare primește onor. Solemnă natură tace. E seară Și Tatăl divin de durere-i pătruns, Căci Fiul lui drag alege să moară, Trădat mișelește de omul ascuns. Dar jos pe pamant se-aprinde-o lumină, Speranța-ncolțește în cel păcătos
Simbolul Cr?ciunului by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83253_a_84578]
-
război, Atila i-ar vrea pe burgunzii lui Gundovek mai degrabă aliați, sau măcar neutri, decât dușmani. Din păcate, însă, acest Gundovek, cel puțin până acum, a refuzat orice propunere de prietenie: în urmă cu șase luni, chiar a respins solia lui Atila, gonind cu răutate pe câțiva dintre principii care o alcătuiau. Audbert își reținu cu greu un surâs răutăcios; știa bine cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ton dur: — Scroafa ta o să fete și fără tine, iar fiii tăi mai mari o să poată face câteva zile și partea ta de muncă. — Câteva zile, spui? Hunul își îndreptă spinarea. — Bineînțeles, nu mai mult de douăzeci! Cât să ducem solia la Gundovek și să primim răspunsul lui. — Tu ai vorbit de o solie secretă. Dar trei huni ca tine... și mai e și băiatul... în sfârșit, sunteți prea ușor de recunoscut și nu-mi închipui cum nădăjduiți să... — Ei, bravo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mari o să poată face câteva zile și partea ta de muncă. — Câteva zile, spui? Hunul își îndreptă spinarea. — Bineînțeles, nu mai mult de douăzeci! Cât să ducem solia la Gundovek și să primim răspunsul lui. — Tu ai vorbit de o solie secretă. Dar trei huni ca tine... și mai e și băiatul... în sfârșit, sunteți prea ușor de recunoscut și nu-mi închipui cum nădăjduiți să... — Ei, bravo! Tocmai pentru asta am venit la tine: dacă e cineva care să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Neîncrezător, Balamber o întrebă: — Și... știi și cu ce scop am venit? — Da: să-i aduceți cuiva moartea. Audbert, care ședea în capul mesei și nu pierdea o vorbă, încremeni. — Moartea? întrebă el. Ce înseamnă asta? Te înșeli; e o solie de nuntă și... Balamber îi acoperi vorbele, poruncindu-i lui Kayuk să se ducă afară și să aducă burduful de kumis. — Ptiu! izbucni Malaberga. Nu vreau, nu-mi trebuie așa ceva! Și pe urmă, acum o fi caldă ca urina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răspunse fără să-l privească: — Gualfard. — Gualfard cel Violent? Acel Gualfard? Hunul încuviință din cap. — Da. Așa cred că i se spune. Audbert fu uimit peste măsură. Era cu putință ca însuși Gualfard să fi fost ales pentru a escorta solia de nuntă a lui Utrigúr? în toate acele zile, se întrebase de nenumărate ori cine putea fi omul de legătură, dar niciodată acest nume nu-i venise în minte; alți conducători, mai importanți și mai apropiați de Gundovek, îi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burduf cu hidromel, adus de oamenii din escortă. Gualfard, în special, era negru la față și nimic din gesturile sale, nimic din tonul sau cuvintele sale n-ar fi lăsat impresia că lua parte la o simplă discuție cu o solie de nuntă. Veni chiar un moment în care burgunzii, gesticulând și scuturând energic capetele, izbucniră în exclamații puternice, iar Geremar porni chiar să se ridice; Gualfard însă îl opri și îl constrânse să se așeze la loc. Mai târziu, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dovedească extrem de prețioase. Asasinarea lui Waldomar era o lovitură grea pentru Gundovek: odată cu el, pierdea pe cel mai bun prieten și pe cel mai de încredere comandant din armata sa. în consecință, lui Sebastianus îi era ușor să înțeleagă că solia lui, care chiar din momentul plecării din Ravena se anunța delicată, urma să se desfășoare în împrejurări dramatice, ce aveau să pună la încercare nebănuitele sale capacități de diplomat; în fond, Flavius Etius îl alesese mai ales pentru că, fiind fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea unui ofițer roman care venea în cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian nu-i abandonase pe helveți și n-ar fi lăsat soarta lor doar pe mâinile milițiilor burgunde. în sfârșit, prefectul auzi un tropot ritmat de cai și observă, pe calea Pretoria, o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ambasador, a reacționat foarte prost. — Magister adună o armată în Lunca Padului. Dacă sosește mai târziu, e doar pentru că nu vrea să scape din vedere nimic din ce trebuie pregătit pentru războiul ce se aproprie. în ceea ce mă privește, pe lângă solia pe care o port, am fost trimis aici și pentru a pune la punct o modalitate de a ne uni armatele. Vârstnicul magistrat îl privi surprins, apoi, întorcând privirea înainte, spuse: — în vreme ce Etius face pregătiri, hunii ne presează la hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
el și pentru împăratul lui. Voi știți că mie nu mi-e teamă de huni. Nimeni de aici nu mă poate acuza de lașitate, dar eu am spus cu ceva luni în urmă că ar fi o greșeală să respingem solia lui Atila. Iar acum, uite-ne aici, târâți într-un război care nu ne privește! Un bărbat ce își făcea loc cu coatele prin mulțime ajunse în primele rânduri și îl întrerupse: — Și încă cum ne privește! Arătă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
viu. — Pe el!... I-am văzut pe el și pe Balamber. Gundovek nu-l slăbi: — Cine e acest Balamber? — Un hun!... Trimis de Utrigúr Onegesius. M-a obligat să-l însoțesc prin ținuturile astea; spunea că era vorba de o solie de nuntă. Eu n-am vrut... I-am și spus că nu voiam... Dar el m-a amenințat că mă va ucide, că o să se răzbune pe familia mea, și atunci eu... Și acest Balamber l-a întâlnit pe Gualfard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un semn de apreciere la adresa sa. — Ești un prefect din garda lui Etius, nu-i așa? — Așa e. — Și ce făceai printre burgunzi? Sebastianus își pregătise din vreme răspunsul la acea întrebare previzibilă. — Sunt... eram un fel de ambasador. — Și solia ta?... Ridică din umeri: — Tot ceea ce trebuia să fac era să-i conving pe burgunzi să lupte. — Așadar, tu ești ofițerul care l-a demascat pe Gualfard și pe urmă l-a ucis. — Da. — Prin urmare, știai și de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
coconul împărătesc. Deocamdată îmi priește mai bine la Amasia. Rustem și-a pipăit grumazul. — Deși partea aceasta a ființii mele e în primejdie, a râs el, voi duce stăpânului nostru răspunsul măriei tale. VIItc "VII" Când s-a aflat rezultatul soliei marelui vizir, doamna Roxelana s-a bucurat fățiș. A cuprins râzând puțintel răutăcios pe domnul său și i-a rostit înțelepte cuvinte: —Câteodată întârzierea e prielnică, stăpâne bune. Cât așteptăm, va ieși la lumină adevărul. Soliman-Sultan a suspinat neguros. —Iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta te va ajuta să nu te lași înșelat la rândul tău de către cei care țin în mâinile lor soarta mulțimii. Eu însumi n-am învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ne apere de-a lungul călătoriei, și de călăreți pe cai, care aveau să facă la porțile Saharei cale-ntoarsă. Mai era nevoie de conducători de cămile și de călăuze experimentate, cât și de slugi în număr suficient de mare pentru ca solia să pară importantă în ochii gazdelor. Cortegiului oficial i se alăturaseră, după ce îi ceruseră voie unchiului meu, mai mulți neguțători cu mărfurile lor, înțelegând să profite atât de protecția regală în timpul călătoriei, cât și de tratamentul privilegiat de care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stima pe care o avea pentru acest senior - de care mi-a mărturisit mai târziu că nu mai auzise vorbindu-se până atunci - își va trimite nepotul pentru ca acesta să-i sărute mâna. Mă vedeam deci învestit subit cu o solie, eu care nu împlinisem încă șaptesprezece ani. Unchiul mi-a dat doi călăreți să mă însoțească și mi-a mai pus la dispoziție și niscaiva daruri pe care trebuia să le ofer în numele lui acestui amabil senior: o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1507) Părăsisem orașul Fès “în bagajele“ unchiului, aflat în grija lui fără altă obligație decât aceea de a-l urma, de a-l asculta și de a învăța de la el; mă întorceam la Fès în anul acela cu grija unei solii neduse până la capăt și a unei caravane în derivă, ducând cu mine pe cea mai frumoasă femeie care a crescut vreodată în deșertul Numidiei. Însă lucrul cel mai greu de dus era o epistolă. La plecarea din Tombuctu, îl văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc surprins. M-am ferit să-i întreb prin ce mijloc ocoliseră interdicția. * * * Epistola lui Khâli continua: Îmi las de asemenea în mâinile tale solia, deși nu mie îmi aparține ea, ci suveranului care mi-a dat însărcinarea asta. Prin această misiune nădăjduiam să mă apropii de el, dar, mă jur pe țărâna în care zace părintele meu! nu era atât pentru a căpăta favoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al lui Aruj Barbă Roșie, ucis de castilieni, care-și plimbau macabrul trofeu din port în port. După ce ne-am instalat, am început să-i povestesc lui Abbad amintirile mele despre corsar, vizita pe care o făcusem în tabăra lui, solia pe care o îndeplinisem în numele lui la Constantinopol. Deodată, însoțitorul meu îmi făcu semn să cobor vocea. — În spatele tău, îmi șopti el, sunt doi marinari sicilieni, unul tânăr și celălalt bătrân, care stau să te asculte cam cu prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
salutat cu respect și s-a prezentat. Era un florentin care răspundea la numele de messer Francesco Guicciardini, guvernatorul Modenei și diplomat în serviciul Sanctității Sale. I-am spus la rându-mi numele meu, titlurile și activitățile deosebite, neomițând nici o solie, oricât de compromițătoare ar fi fost, de la Tombuctu până la Constantinopol. A părut încântat. Purtam conversația în castiliană, limbă pe care o înțelegeam destul de bine, dar în care mă exprimam cu dificultate. Și-a impus atunci să vorbească rar și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
francezii, venețienii și celelalte puteri creștine. Voi doi veți face echipă împreună. Leon cunoaște acum limba turcă, pe lângă arabă; îi cunoaște mai cu seamă pe otomani și modul lor de a gândi și de a acționa; a fost chiar în solie la Constantinopol; Francesco știe totul în legătură cu politica Noastră și poate negocia în numele Nostru. Mai adăugă, oarecum ca pentru sine: — Aș fi dorit doar ca unul dintre emisari să fie un preot... Apoi, mai tare, un pic zeflemitor: — Messer Guicciardini a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]