718 matches
-
-uri pentru instrumente de percuție sau pentru mici ansambluri instrumentale. Odată cu trecerea la perioada clasică, sonata suferă o serie de modificări structurale, aplicate la diverse tipuri de mici opere instrumentale cu utilizare în muzica de cameră, fie sub forma instrumentelor soliste, fie cu acompaniament de pian. O dată cu începutul secolului al XIX-lea, termenul se referă la o formă muzicală de largă difuziune, propagată de marii compozitori, în special ai școlii vieneze, căpătând semnificația actuală din muzicologie. Primele opere muzicale cu denumirea
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
trei sau patru, fiecare într-o alcătuire distinctă. Structura lor formală devine mai complexă, cu tendința stabilirii unei corespondențe între ritm, armonie și melodie. Încep să se deosebească ""Solosonate"" (pentru un singur instrument, de obicei vioară) și ""Triosonate"" (două instrumente soliste și un "basso continuo"). În special datorită compozițiilor lui Arcangelo Corelli (1653-1713), în această perioadă se delimitează două tipuri polifonice de sonată: ""sonata da chiesa"" (bisericească) și ""sonata da camera"" (de cameră, laică). "Sonata da chiesa", piesă gravă, constituită din
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
derivate din piese de dans. Maestrul sonatei în formă de trio (""Triosonate"") în secolul al XVII-lea a fost incontestabil compozitorul și violonistul italian Arcangelo Corelli, care a compus în egală măsură sonate pentru mici formații instrumentale și pentru instrumente soliste. Alți compozitori importanți de sonate "da camera" în secolul al XVII-lea au fost Maurizio Cazzati, Giovanni Legrenzi, Giuseppe Torelli. În aceeași direcție se încadrează compozițiile lui Johann Sebastian Bach (sonate și partite pentru vioară solo sau pentru violoncel, sonate
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
(* 5 februarie 1913, Ploiești - † 20 ianuarie 1985, București), mezzo-soprană română, solistă a Operei Române din București. s-a născut la 5 februarie 1913 în Ploiești (jud. Prahova). După absolvirea liceului în București, se înscrie la Academia Comercială. Având o voce frumoasă, prietenii o conving să dea examen de admitere și la
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
la Calafat datorită refuzului de a devenii membru de partid, Cristian Caraman este cerut insistent de directorul Teatrului Liric din Craiova. Peste câteva luni de insistențe devine prim solist al Teatrului Liric din Craiova. Perioada craioveană îi prinde bine tânărului solist care în cei patru ani petrecuți în capitala olteniei interpretează cu foarte mare suces roluri precum, Alfredo în "La Traviata", Ernesto în "Don Pasquale", Ducele în "Rigoletto", Ciprian în "Lăsați-mă să cant", Eisenstein în "Liliacul" și Aramis în "Cei
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
devine membru activ al Revoluției Române fiind prezent pe străzile Bucureștiului, la Televiziunea Română, Radio și Piața Victoriei. În 1990 devine membru P.N.Ț.C.D și participă la mișcările de stradă antiguvernamentale din Piața Universității. Cristian Caraman este în continuare solist al Teatrului Național de Operetă Ion Dacian din Bucureși, continuâdu-și în paralel și activitatea muzicală în bisericile protestante din România, precum și cariera universitară în cadrul Institutului Teologic Timotheus din București. Cristian Caraman este tatăl tenorului Emanuel-Cristian Caraman. Operă: Don Ottavio - Don
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
care 5028 de staniu și 470 de lemn de brad și paltin), 1214 tuburi linguale , 92 de registre și 5 manuale; este comandat de la o claviatură electronică. Concertul inaugural al sălii a avut loc în 22 mai 2006 cu concursul soliștilor István Baróti, Elekes Zsuzsa și László Fassang, acompaniați de Orchestră Simfonica Danubius sub baghetă dirijorului Ervin Lukács. Cu ocazia acestui spectacol a fost prezentat în primă audiție " Concertul pentru Orgă" compus, pentru acest eveniment, de Frigyes Hidas și interpretat de
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
însă, nu se potrivește decât ocazional cu restul realizării tehnice; ea pare a fi în concordanță mai curând cu „morala” din spatele scenariului. Muzica este de inspirație romantică și creează imagini de mari dimensiuni, fie că este vorba de un pian solist sau de o orchestră simfonică.
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
participări și tot atâtea premii, la Concursul Internațional "Maria Calas" - Barcelona, Concursul Internațional "P.I.Ceaikovski" - Moscova și Concursul Internațional "S’Hertogenbosch" în Olanda. Seria participărilor, în anul 1967, este răsplătită cu alte 4 premii: două la Concursul Internațional al tinerilor soliști de operă de la Sofia, Concursul Internațional de la Toulouse și Concursul Internațional "Francisco Vinăs" - Barcelona. Lista participărilor și a premiilor continuă în anul 1968 la Concursurile Internaționale "Voci Verdiane" la Busseto - Italia, "Giuseppe Verdi" la Parma - Italia, Concursul Internațional de canto
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
să o interpreteze. Această interpretare, programată pentru 15 decembrie 1884, a fost amânată din cauza indispoziției dirijorului Max Erdmannsdörfer. Concertul a avut loc pe 22 februarie 1885 la al zecelea concert simfonic al Societății Muzicale Ruse în Moscova. Taneyev a fost solist iar Erdmannsdörfer dirijor. Ceaikovski, care a fost prezent la concert, i-a scris fratelui său Modest pe 25 februarie: "Am ascultat o interpretare superbă a Fanteziei din partea lui Taneyev și a orchestrei de care am fost încântat. A avut un
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
orchestrei de care am fost încântat. A avut un mare succes la public". În Sankt Petersburg Concertul Fantezie a fost interpretat prima dată pe 4 aprilie 1886 la al zecelea concert simfonic al Societății Muzicale Ruse, din nou cu Taneyev solist și cu Hans von Bülow dirijor.
Concert fantezie (Ceaikovski) () [Corola-website/Science/328658_a_329987]
-
Sanctus, Benedictus, Agnus Dei"), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită ""Lacrimosa"" fiind cea mai cunoscută. Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră. I. Introitus: "Requiem aeternam", adagio, re minor (cor, solo de soprană, cor). Urmată nemijlocit de: II. Kyrie, allegro, re minor (fugă) (cor) III. Sequenz IV. Offertorium V. Sanctus, adagio, re major și
Recviem (Mozart) () [Corola-website/Science/309252_a_310581]
-
doilea an consecutiv, titlul de cea mai bună trupa dance, la premiile MTV România. La finele anului 2009, Dj Project întrerupe colaborarea cu Elenă, ca urmare a dorinței acesteia de a urma o carieră solo, înlocuind-o cu Giulia că solistă.La sfârșitul anului 2011 ,Giulia se retrage din trupa din cauza sarcinii find înlocuită de Adela Popescu care este încântată de colaborare reprezentând pentru ea o relansare în muzică după o pauză de câțiva ani. <br> <br> După o colaborare de peste
DJ Project () [Corola-website/Science/312107_a_313436]
-
a alăturat din nou acesteia în primăvara anului 1990 când orchestră israeliană s-a deplasat prima dată în Rusia și Letonia, susținând concerte la Moscova, Petersburg și Riga, apoi în anul 1994 în Chină și India. Perlman a interpretat că solist muzică la mai multe filme artistice - de pildă muzică compusă și adaptată de John Williams la Lista lui Schindler (1993) și care a fost premiată cu premiul Oscar, și recent, în compania violoncelistului Yo-Yo Mă, muzica tot a lui John
Itzhak Perlman () [Corola-website/Science/318934_a_320263]
-
melodiei instrumentului solist - mai ales la jazz). Pentru muzica ușoară s-au folosit mai întâi notații explicite, fără pasaje improvizate, pentru voce și pian. În schimb, muzica de jazz a dezvoltat notația de "fake book" (partitura vocală sau a instrumentului solist, însoțită de cifraje de acorduri), într-o măsură asemănătoare cu basul cifrat folosit în baroc. Unele culegeri sau albume de muzică ușoară au preluat această notație. În paralel, albumele de muzică editate în mediul academic s-au extins asupra creației
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
a doua octavă. În cazul unui cor format din mai multe partide de voci feminine, distanța (intervalul armonic maxim admis) între sopran și vocea aflată imediat dedesubt - de obicei, alto - este de cel mult o decimă (terță peste octavă). Sopranele soliste au ambitusul mult mai larg, atât în grav (se poate merge până la sol, chiar faformula 1 din octava mică), cât și în acut (unde se poate ajunge la re, mi sau fa din octava a treia). Există doar câteva zeci de
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
II. Ambitusul vocii sopran II se apropie de cel mezzosopran (denumire care și este preferată în cazul solistelor de cor). În funcție de posibilitățile tehnice, timbru, întindere etc. există mai multe categorii de soprane. Această clasificare s-a realizat în scopul repartizării soliștilor pentru anumite roluri în operă. Astfel, soprana de coloratură posedă o mare ușurință în a parcurge contururi melodice dificile, timbrul fiind adesea „instrumentalizat”. Soprana lirică este caracterizată printr-un timbru dulce și mobilitate, în vreme ce soprana dramatică posedă un timbru penetrant
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
-aș mărita", "Cântecul țapinarilor", "Dusu-s-a bădița dus", " Foaie verde de măr dulce", "Cuculeț cucuț bălan", "Mărită-te mândruliță". Unele cântece aveau și soliști sau acompaniament instrumental. Astfel la piesa corală " S-ar ținea mândra de lume" au fost soliști Ecaterina Gagea și George Mihăese. La "Cântecul de nuntă", Maria Precup a fost soprană solo, iar George Mihăese a acompaniat cu un fluier de categoria a I-a. Piesele "Cuculeț, cucuț bălan" și "Cântecul țapinarilor" au fost cântate cu acompaniament
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
studio propriu. 1990 - A terminat Școala Populară de Artă din Ploiești și a devenit solista Teatrului Toma Caragiu din localitate, secția estrada. A cântat peste hotare cu contract: 1996-1999 - Patru ediții la rând, a obținut premiul pentru cea mai bună solista vocală la Festivalul Național al teatrelor de estrada de la Constantă. 1998 - A obținut premiul I pentru cea mai bună voce feminină la Festivalul "Ion Vasilescu"; 1999 - A obținut premiul al II-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia pentru
Nicoleta Matei (Nico) () [Corola-website/Science/307747_a_309076]
-
se află sub contract cu Solid State Records și este cea mai bine vândută formație a casei de discuri. Împreună cu vocalistul Dallas Taylor, au realizat Act of Depression, Cries of the Past și The Changing of Times. După plecarea lui, solist devine Spencer Chamberlain cu care formația a lansat They're Only Chasing Safety și Define the Great Line, câștigând un disc de aur și ajungând pe cea mai mare poziție în topurile albumelor creștine din Billboard 200 din 1997. Aceste
Underoath () [Corola-website/Science/313797_a_315126]
-
într-un turneu de două-trei săptămâni prin județul Dâmbovița. A debutat la 18 ani, la Casa de Cultură din Târgoviște. În 1966 a absolvit Liceul Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște și a urmat cursurile Școlii Populare de Artă. În 1966 devine solist la ansamblul „Ciocârlia”. A fost căsătorit întâi cu Iustina Băluțeanu, iar apoi cu Maria Ciobanu, cu aceasta din urmă nefiind căsătorit și în acte. Cu a doua soție are un fiu, Ionuț Dolănescu, însă căsătoria nu a durat. În 1975
Ion Dolănescu () [Corola-website/Science/305505_a_306834]
-
pe 2 decembrie, 2010. Ei sunt în prezent în Japonia pentru o promovare la televizor. În septembrie 2011 va apărea albumul Dark Side of the Sun și în noiembrie vor începe un nou turneu mondial. Pe 19 ianuarie, 2010, liderul solist Bill Kaulitz a colaborat cu gemenii Dean and Dan Caten de la Dsquared pentru a merge la un eveniment de modă din Milano. Kaulitz a făcut două apariții, el a deschis spectacolul DSquared's Menswear Autumn/Winter 2010 cu cântecul Tokio
Tokio Hotel () [Corola-website/Science/305849_a_307178]
-
oferă tempoul părții care include referințe din muzica folclorică evreiască. Mahler a numit climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul, în Re bemol major, ilustrează dorința de eliberare față de greutățile lumești, trecând fără pauză către final. Finalul este cea mai lungă parte a simfoniei, având o durată de peste o jumătate de oră
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
a cornilor din afara scenei. Prima temă reia tema "Dies Irae" din prima parte apoi introduce tema "învierii" pe care corul va cânta primele versuri, urmată de o fanfară. A doua temă este un recitativ orchestral lung care oferă muzică pentru solista alto din secțiunea corală. Expoziția se încheie cu o reluare a primului grup de teme. Această secțiune introductivă lungă are menirea de a introduce o serie de teme care vor juca un rol important în partea finală a coralului. Din
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
a dat concerte împreună cu David Oistrach, Lev Oborin, Emil Gilels și Yehudi Menuhin, care l-a vizitat la București și la Sinaia. În ultimii ani ai vieții a compus Cvartetul de coarde Nr. 2, Simfonia de Cameră pentru douăsprezece instrumente soliste, a desăvârșit Poemul simfonic "Vox Maris" pentru soprană, tenor, cor și orchestră, schițat încă din 1929, Simfoniile Nr. 4 și 5 rămase neterminate (au fost orchestrate mai târziu de compozitorul Pascal Bentoiu). O dată instaurată dictatura comunistă, s-a exilat definitiv
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]