3,003 matches
-
turcească? — Probabil o să faci cunoștință cu niște oameni simpatici, îl încuraja ea. — Nu zău? De regulă oamenii merg în vacanță în cuplu sau în familie, dacă încă n-ai băgat de seamă. Nu sunt porniți să cultive prietenia unor burlăci solitari. Nu se știe niciodată. Poate dai peste-o femeie singură, o lua pe Fanny gură pe dinainte și în clipa următoare păru să regrete aceste cuvinte. — Și n-ai pune la suflet? Fanny îi ocoli privirea, deși el tot întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
străzi, au crescut iarba și florile. Lalelele, narcisele și zambilele răspândesc o mireasmă plăcută. Odată cu sosirea primăverii, pe câmpii se așterne covorul multicolor al florilor, păsările revin la cuiburile lor și încep să-și cânte minunatele triluri, iar cucul, cântărețul solitar, își strigă numele până în zări departe. Copacii din păduri au înverzit, iar natura întreaga s-a trezit la viață. Ce frumoasă este primăvara când razele aurite ale soarelui încălzesc întreaga natură! Oana Buhuș, clasa a III-a C Primăvara Primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere au adormit; urșii își sug
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu pare foarte neverosimil ca unul dintre ei să se fi ridicat deasupra rudelor lui unicelulare, așa cum am făcut noi. Mema Egoismului? Ludovicianul e un prădător, un rechin. Se hrănește cu amintirile oamenilor și sentimentul intrinsec de sine. Ludovicienii sunt solitari, teritoriali feroce și vânători metodici. Un ludovician își poate alege o ființă umană drept pradă și poate s-o urmărească și să se hrănească din ea de-a lungul anilor, până când memoria și identitatea victimei sunt consumate în întregime. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor alb care se continua cu alt prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor negru. La etaj, la parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
patru, cinci sute de ani, probabil datorită diversificării în Occident a limbii tipăriturilor de la înainte predominanta limbă latină. Ludovicianul pare să fie mai ușor adaptabil și, prin urmare, este mai larg răspândit decât ruda sa dispărută. Deși este un animal solitar și (din fericire) e întâlnit rareori pe teren, în ultimii cincizeci de ani au fost raportate atacuri ale ludovicianului asupra vorbitorilor a peste douăzeci de limbi. Cercetarea de față și altele sugerează existența unei populații stabile, dacă nu chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
maimuțoiului, vizibil aferat de întrebare. "Eu înțeleg ce vor ele să exprime, deși ele nu comunică cu mine, de vreme ce nu mă înrudesc cu ele." "Dar celelalte maimuțe? Cu ele comunici așa cum vorbești cu noi?" A rezultat că M.M. era tare solitar, că celelalte maimuțe o ocolesc din cauza legăturilor ei prea apropiate cu oamenii, motiv pentru care constituie un real pericol pentru specie. În aceeași măsură în care oamenii văd și ei în ea o amenințare. Fapt ce le determină să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
diluviană a prozodiei. Așaaaa! Șobolanii se refugiau în găurile lor construite pe ruinele celor vechi, fără a mai mișuna prin dedesubturile lumii, ca și cum depresia poeților îi lovise și pe ei. Stăteau ore, zile, luni, în găuri adunați mai mulți sau solitari, punând la cale ceva sau disecând altceva, ce guvernanților de deasupra le scăpa. Aceasta n-ar fi însemnat nimic dacă sus, în cenacluri, nu s-ar fi divizat operele pe curente, influențe, moșteniri, răstălmăciri, încătărămate în reguli, încopciate în stiluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
comunicat... f...r... echivoc de fiecare dintre ei, este c... nu li s-au dat atenția și mijloacele necesare pentru a-și pune în practic... viziunile și competențele. Primul „a ales” (s-a resemnat!) s... fac... o amar lucid... campanie solitar... în periodice și la televiziune, spunând mereu, pe înțelesul nespecialiștilor, tot ce merita s... fie știut despre economia noastr.... Cel de-al doilea, deși a circulat și a publicat mult în str...în...țațe, a g...sit r...gazul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
pentru descrierea actului sexual. În realitate un bărbat nu pătrunde sau iese din femeie, ci ceva din el pătrunde sau iese din ea.) Autorul evocă, la persoana întâi, și alte succese erotice repurtate pe stradă: „Altădată, tot într-un loc solitar împrejmuit de ziduri vechi, am nimerit între două femei care au fost dispuse să mă utilizeze într-o altă formă de menage à trois...“ etc. Maxim Crocer are mare noroc când merge pe stradă. La masa de scris însă, norocul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
personaj luminos, dar naiv, ușor de indus în eroare de un critic literar experimentat, să scrie în continuare piese de teatru (deși în mod evident nu are talent de dramaturg): „Flavius Lucăcel s-a autocondamnat la un destin de dramaturg solitar și încăpățânat, la un mers pe sârmă și ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
doime motivează așteptarea de a te regăsi zilnic. Demult, când erai umbră în dreapta mea, când eram umbră alături de tine, mă întrebam: cine pe cine trece de mână? cine la cine șterge lacrima? cine spre cine aprinde soarele? Acum, Dumnezeul meu solitar, îmi cari în inimă până și semnele cuielor. Ai așternut Golgota la picioarele mele, cât confort pentru o dragoste imposibilă! Să urc până la tine, Genia, nu trebuie decât să mă cobor în genunchi. Părinte, nu mă căuta acolo unde nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște proteze, a mea de sticlă, a lui de lemn. O căpătasem Înainte de a ajunge la școala pentru orbi din Cluj și de aceea poate cea dintîi comuniune de simțire pe temeiul infirmității, una deosebit de stranie pentru că e rară și solitară, am Încercat-o față de bătrînul Weisz. Niciodată nu i-am știut prenumele. Memoria alor mei a clacat și ea În acest punct, nu se puteau hotărî pentru vreunul, fiindcă nici nu-l folosiseră. Ne obișnuiserăm să i ne adresăm ori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
s-a făcut doar în cercuri restrânse de intelectuali. 4. În ceea ce privește impactul monahismului cu forma mentis a autorului corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient înainte de Antonie și că apariția unui mod de viață solitar nu este o caracteristică a creștinismului târziu, începând cu secolul al IV-lea. 5. În sfârșit, bogăția liturghiei creștine, așa cum este ea descrisă de Dionisie, îi întărește lui Stăniloae următoarea convingere: „Liturghia s-a scurtat din vremea Constituțiilor apostolice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ori că n-are nevoie de ea, sar fi mințit singur și tot s-ar fi întors! Acum, se tot uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dorind să îi pun pe toți într-o strânsă și de nedespărțit legătură, care să intoneze mereu pe aceleași tonuri și să urmărească, nu singuri, ci laolaltă aceleași țeluri, întocmai așa cum clapele pianului, apăsate una câte una, scot numai sunete solitare și nesigure, însă, apăsate mai multe 70 Rareș Tiron deodată, dau naștere unor armonii amețitoare, ce mângâie auzul și-l încântă pe deplin... Dar întreg efortul meu de apropiere a fost în zadar, căci, în acel loc viciat și putred
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși, biblioteca îmbătrânește, însă eu nu sunt Istorisiri nesănătoase fericirii 115 deloc bătrân trupește, doar că, în forul meu interior, așa mă simt; și nu am justificări. Trebuie să înțelegi, este o stare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
orice caz, personaje-unicat care ard în combustii interne la temperaturi cât se poate de ridicate și a căror conștiință tânărul 198 Rareș Tiron autor o forează cu precizia unui medic psihiatru de înaltă clasă. Cei mai mulți dintre eroii săi sunt niște solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei simple raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie să fi avut Kepler și Newton pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să descopere mecanismul celest" (Religion und Wissenschaft, Religie și știință, 1930)5. Credința în raționalitatea universului și deci dorința de cunoaștere. "Doar cel ce și-a consacrat propria viață problemelor asemănătoare, continuă Einstein, poate să-și formeze
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu lenea, indolența sau inerția totală; ea înseamnă și relaxare, conține timpul liber, jocul, sportul, muzica, liniștea. Acestea trebuia să mi le spun și mie însumi: discuțiile mele din mediul teologic, ecleziologic și social din păcate, deseori asemenea unui luptător solitar mă supun uneori la o activitate plină de angajament. Dar dacă în ciuda întregii mele activități nu aș ajunge să mă odihnesc și aș face din muncă, îndeosebi cea retribuită, un scop în sine; dacă aș ajunge să fiu mereu tensionat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de ce tocmai acum, în acest mod? Este o întrebare pe care și-o pun toți, credincioși și necredincioși. Nu mi-aș pune această întrebarea dacă aș crede într-un destin imuabil și impenetrabil sau dacă, reîntorcându-mă la mistica solitară de tip monistic, mi-ar lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
trecuse această din urmă ipoteză, se simțise în mod ciudat cuprins de o adâncă tristețe, deși știa și își propusese în mod expres să nu își plângă vreodată singur de milă. O bătaie de pendulă, prelungită în pustietatea existenței sale solitare. Puse mâna pe telefon și formă, cu degete febrile de adolescent aflat la prima lui întâlnire de dragoste, numărul ei. Auzind cum sună la celălalt capăt al legăturii, pentru o clipă el chiar se bucură, apoi îl prinse tristețea gândindu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]