1,274 matches
-
estetic, cel de-al doilea este rațional. Lucru ce-i reușește lui Menuț Maximinian îmbinând cele două moduri de abordare. Prezenta carte este o radiografie a sufletului mărturisitor, chiar a spiritului teoretic, fiindcă jurnalismul solicită comunicare, creația celor intervievați cere solitudine, iar interviul cere implicare-comunicare-solitudine. Cartea lui Menuț Maximinian este o experiență a colocvialului surprins în cotidian, în deschidere spre zona sa privilegiată, viața dedicată unui ideal. Dar experiența deosebită și dificilă a reporterului, căci creatorul nu se lasă abordat în
INTERVIUL CA DESTĂINUIRE AUTOREFLEXIVĂ ŞI LECŢIE DE VIAŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356934_a_358263]
-
său volum Azil într-o cicatrice cu o tematică a singurătății și decorurile, personajele, întâmplările lirice converg spre copleșirea din singurătate, ca aură, karmă, sens- un arhetip determinant la Teodor Dume. Remarcabilă în acest nou volum acuitatea acestui simț al solitudinii pe care poetul îl transcrie solidarizant în diverse, foarte diverse unghiuri: “când cerul își îmbracă haina de vânt și-n utima tăcere să-mi facă loc iar din singurătate un prieten.” ( ultima tăcere) Fraza poetică este epurată, TD scrie simplu
TEODOR DUME- AZIL ÎNTR-O CICATRICE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370890_a_372219]
-
vii și până să-mi vii/ "mai ascultă și tu viața:/ stele scobind încet câmpia" (Dialog). Mereu este oglindit interiorul, ce poate concura ilimitarea unui apoteotic ocean de lacrimi. Dar peste toate, consubstanțiala stare obscură, rană nu ușor de mărturisit. Solitudinea e purtată ca o "pajeră" apăsătoare, jos sub cerurile rele/ unde strălucesc în pace/ oamenii pe rând pe rând (Somn de vară). Poetul invocă apusul presiunii adeseori insuportabile a exteriorului, smulgerea din mâhnirea pământului (Elegie) și statornicirea cvasi-paradisiacă într-un
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
tencuiam zadarnic în palat/ dovezi că sufletele sunt safire// rebut de bard/ zidar uitat/ la moartea mea/ acest poem ar trebui să se răsfire (India mea). Aici vorbim despre edificare, migălos demers al ideilor scăldate în sânge (Construind). Pentru artist, solitudinea are rol esențial, astfel arătându-i-se lumea lumilor (Disonanța) cu toate sfâșierile ei lirice și numai. Un posibil alter-ego himeric, Litabrai poet mort demult (De pe catarg), lansează acvatice mesaje, candori prăbușite pe maluri. Conform acestora, mileniile se vor sfii
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
Aceasta e într-adevăr marea metaforă(edenul) a lui Kavafis.Spre deosebire de poetul grec,Ruben Dario devenit un fenomen general în Spania în prima perioadă a secolului XX, căruia Unamuno îi cere poetului să găsească sufletul dincolo de carne,pentru care autorul Solitudinilor se declară simpatizant al Meditiaciones rurales, unde regăsește edenul. La poeții europeni,inclusiv cei din spațiul carpato-danubiano-pontic,descoperim dimensiunea rațională al sublimului, cum spunea Kant,dar și jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale,poetul italian,ale cărui
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
origine nobiliară pe care o va arbora cu ostentație...începe să-l stăpânească...încă din anii de studii, fiind sesizabilă nu numai în pasiunea pentru heraldică, ci și în manifestările vieții obișnuite”, fapt care îl va face „să trăiască în solitudine și devorat de visuri de mărire, dramatice în inevitabilele lor eșecuri” (Teodor Vîrgolici). Atras de heraldică, dar mai ales de iluzia unei ascendențe aristocratice pentru a depăși statutul de fiu din flori al unui „berar”, Mateiu va inventa un arbore
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
RESTANTĂ“ (A CĂRȚILOR DIN VERI / IERNI „TRECUTE FIX“) : Despre florile și roadele paradoxismului în fața tornadei de hârtie Aflându-se în pragul primei sale duzini de cărți de poeme (Terapia căderii în gol, 1995; Dominic sau despre imitația umbrei, 1995; Măștile solitudinii, 1997; Golurile din pâine, 1998; Fluturele cu o singură aripă, 2000; Arta imaginației, 2001; Cântarul de apă, 2002; Vânătoarea promisă, 2003; Ieșirea din peșteră, 2005; Înghițitorul de creioane, 2009) cu deja încorolatul, cel de-al XI-lea volum de versuri
IERNI „TRECUTE FIX“) : DESPRE FLORILE ŞI ROADELE PARADOXISMULUI ÎN FAŢA TORNADEI DE HÂRTIE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370593_a_371922]
-
senzații, mental), este net preferat cel de al treilea. Purtătorul unui mental prevalent, hipertrofiat, va căuta, fără niciun dubiu, din rațiuni de supraviețuire morală, o ambianță potrivită sieși, imbold ce, treptat, îl singularizează și îl însingurează („singurătate și deznădejde”; „cămașa solitudinii”; „aerul acela de naufragiat”; „nesupus și atipic și refuzînd compromisurile”; „Sînt atipic, Iulia, ca și Antoniade, și n-o să mă iubească prea mulți”). Caracteristica fundamentală a protagonistului, în ceea ce privește prezența sa în lume, este, așadar, solitudinea. Generoasă, firește, fiindcă mizantropia îi
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
însingurează („singurătate și deznădejde”; „cămașa solitudinii”; „aerul acela de naufragiat”; „nesupus și atipic și refuzînd compromisurile”; „Sînt atipic, Iulia, ca și Antoniade, și n-o să mă iubească prea mulți”). Caracteristica fundamentală a protagonistului, în ceea ce privește prezența sa în lume, este, așadar, solitudinea. Generoasă, firește, fiindcă mizantropia îi este complet străină. Singurătatea eroului se conturează încă din copilărie, când, drept consecință a gustului său pentru lectură - excesiv, în felul de a gândi al celor din jur (cu excepția mamei) - are loc o tristă desinserție
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
la vale, din volumul său Anotimpul umbrelor, ulttima poezie: Zăganul Legenda i-a stins toată seminția și i-a-ngropat-o-n zalele zăpezii, pe unde capre negre-și urcă iezii,- iar platoșele rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și
3. MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370670_a_371999]
-
ardore.... TRECI PESTE... O privire amară, zâmbește vioi ingenios și ascunde dureri neexprimate, în timp ce, nemulțumită, Eu ascund singurătățile zilelor pierdute Și bucurii ce dor. ANDARE OLTRE Uno sguardo amaro, sorride vivace celando abilmente dolori inespressi, mentre, îl mio insoddisfatto nasconde solitudini, di giorni perduti di gioie mâncate VIAȚA ! Ascult respirația ta care labila și distrusă va fi întotdeauna o parte din inima mea, că în sufletul meu va fi întotdeauna un punct ascuns al gândurilor mele interzise, Visul meu este acum
LUMINI ŞI UMBRE / LUCI E OMBRE (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368088_a_369417]
-
Cântec > ALUAT Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Întâi m-am însingurat până am inceput sa vad firea ascunsă a lucrurilor - zigzaguri rapide, cuante de suferință pură. Mi-am adâncit apoi solitudinea, pana mi s-au arătat cele nemateriale cum ar fi oglindirea, ori negarea negației. Tot mai în singurătate zăvorându-mă, în cele din urmă, am ajuns atât de aproape încât am văzut moartea trebăluind precum o bunicuța care întinde aluatul
ALUAT de RAUL BAZ în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368245_a_369574]
-
de învățăminte. Facultatenta de Asistență Socială lect.dr.Camelia Jurcut a sărbătorit Ziua Familiei a Dansului și a Dorului în prezența copiilor instutionalizati cu angajatori foști alumni Florentna Popa și Violeta Dunca.Acestia au venit chiar cu cei aflați în solitudine și au concertat dansat pentru ei.Se vede faptul că familia UAV desfășoară neîntrerupt activități sub genericul Praguri Destine Generații Amintiri care adună la un loc angajatori antreprenori alumni studenți voluntari. Referință Bibliografica: PRAGURI UNIVERSITARE LA UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD
PRAGURI UNIVERSITARE LA UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362593_a_363922]
-
sale private, ci, dimpotrivă, forme primordiale de comuniune cu ceilalți credincioși. Bisericile de tradiție din Europa, Ortodoxă și Catolică, implică vieții religioase un caracter aparte datorită caracterului de comuniune al manifestării credinței, al accentului pus pe solidaritate și nu pe solitudine în exprimarea religioasă. Este evident că acest tip de relație de parteneriat între stat și biserică generează un tip propriu de contract social în urma căruia statul, răspunzând solicitărilor bisericilor, răspunde indirect unei așteptări a cetățeanului. Și în acest context mi
PR. DR. NICOLAE RUSU, REPERE ISTORICE ÎN DEZVOLTAREA RELAŢIILOR DINTRE STAT ŞI BISERICĂ LA ROMÂNI, EDITURA “ANDREIANA”, SIBIU – 2015, 406 PAGINI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1785 din 20 noiembri [Corola-blog/BlogPost/353267_a_354596]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > O CRUCE DE CHIHLIMBAR Autor: Radu Liviu Dan Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului "Am hotărât să trăiesc, cu atat mai mult, cu cât el a murit“.-Dalida solitudinea lui stagnează în vise implicite gândurile-i cresc precum bolovanii de trovanți s-a nascut odată cu Sol invictus și s-a trezit brusc pe o masă de operație -era că o păpădie disecata -ei îl priveau nevăzuți lui și-i
O CRUCE DE CHIHLIMBAR de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353462_a_354791]
-
fără de orice pofta, ca, făcându-te străin de tovărășia acestora, să te poți liniști într-adevăr” - Evagrie Ponticul). Ca urmare, nu ne miră că o scriitoare a cărei opera este, în întregul ei, de factură spirituală își întemeiază demersul pe solitudine și pe o privire iubitor-detașată a ambiantei, consemnând și comunicând o atare experiență în structuri stilistice hiperconcentrate - dat fiind că singurătatea nu este, prin firea ei, câtuși de puțin discursiva. Spre pildă: Toamnă - mă asurzește uruitul singurătății. Ori: Singuratica pe-
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
chemarea să, nici un regret cu privire la ceea ce ar fi putut fi, doar, o lacrima pentru ceea ce a fost... L'AMORE Non cercherò più l' Amore, incontrandolo all' improvviso lo respingerei con tutte le energie, dovessi annegare îl mio cuore. Rotolerò nella solitudine, giocando con l' illusione dei sogni, assorbendo l' essenza dei loro colori, atti a ricostituire la mia anima. Volterò le spalle all' amore, non risponderò al suo richiamo, nessun rimpianto a ciò che avrebbe potuto essere, solo una lacrima per
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
și iubire ... Ai fost în toate foc și gheața, dezinteres și dar și mult zel. Ai fost eternul și sfârșitul, al meu pentru totdeauna... și niciodată la fel! Acum când nu mai ești al meu ești singur... părăsit de Dumnezeu! SOLITUDINE E nei tuoi occhi c'era sole e tenebre per me, sulle tue labbra delizia e dissapore, nelle tue mani spine e fiori, nelle tue parole coltelli e amori. Eri fuoco e gelo, disinteresse e zelo. Eri eterno e fine
DESTINUL / DESTINO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354111_a_355440]
-
însă, că acest șir de enunțuri reprezintă doar o parte a insistentei, obsedantei dezbateri, purtate de narator cu sine însuși. Retras în Munte (loc privilegiat al meditației, al contemplării, al gândirii discriminative), retras în oricare alt spațiu ce-i asigură solitudinea necesară unei viziuni cât mai nude, “acel ochi dinlăuntru, invizibil, neiertător”, ațintit asupra obiectului (Iubirea), eul (subiectul) cunoscător nu va întârzia să constate, gradual, relativitatea fatală, ambiguitatea extremă, intangibilitatea și caracterul incomprehensibil al stihiei: “Când iubirea debutează cu o iluzie
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
oglindă magică. Dincolo de culme, privirile li se risipeau pe platoul imens și verde, străjuit în depărtare de munți uriași, iar pădurea, care cobora dealul pe partea cealaltă, părea o cetate medievală cu turnuri de piatră veche, încremenită în propria ei solitudine. 39 PERSONALITATE EXCENTRICĂ În văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu sînt două feluri de oameni! Împărțirea asta nu se face după originea etnică: romîni, ucrainieni, nemți, turci, unguri sau mozambicani - ci după alte criterii, care țin de receptarea personalității individului de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
și abstractă, înger: “Nu mai am înveliș/ nu mai am înfățișare,/ nu mai am miez de foșnet./ [...]/ Am rămas un înger...” (p. 38). Liedurile, erotice sau melancolice și meditative definesc în 40 creații netitrate, doar numerotate, tot atâtea stări - iubirea, solitudinea, emoția, amintirea etc., unele chiar obsesia unei priviri, a unui chip, ca de pildă: “În fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ ascunși în picuri verzi,/ înmuguresc deasupra cerului/ Și când nimeni nu te privește,/ aerul își rănește talpa/ prin culorile pletelor
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
pașii grei de fiară- Inima bate departe, mohorâtă, lunară, Liberatoare poezie, târâtă de pământ, Un călăreț cioplește neliniști obosite Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer- Un demon vânt, înflorat, metalic, Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite. Paginile de solitudine sinceră, ale unui bacovian temperat, duc eul poetic spre un dulce-amar Eldorado, care este iubirea: Nu mai e nimeni în oraș; Străzile au rămas în ploaia becurilor Ca femeile neiubite și goale Sub păiejenișul lunii. Singur trec și mă aud
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
depista plăcutele/neplăcutele. Creația sa se plasează undeva la mijloc, între tendința academizantă și cea dintr-o bucată, partinică, fără nuanțe, sarcastică, nu ironică. Imaginea singurătății absolute, față în față cu Dumnezeu, este emblema mistică a acestei poezii abonată la solitudine și care solicit o bogată viață interioară, așa cum cerea Meister Eckhart în scrierile sale. În linia propusă de Eugen SIMION tinerilor critici și autorul de față încearcă să se rezume la o critică de întâmpinare. În linii mari, noua critică
VASILE BURLUI UN MARE POET de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350672_a_352001]
-
în strai tradițional. Femeile sunt foarte cochete, îmbrăcând tradiționalele kimonouri în culori ce rivalizează cu florile. Deși festivalurile se petrec în comunități unde participă toată lumea, de la mic la mare, „hanami” are ceva special. De ea te poți bucura și în solitudine... Cei mai sensibili dintre japonezi preferă să admire florile în liniște, prin contopirea cu întregul. O astfel de persoană, un pianist - Papito (numele de scenă) - povestea că se contopește cu efemera și gingașa floare de cireș până acolo încât devine
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
soră cu nemărginirea, dacă avem în vedere Tăcerea-subiect, predicatul Tăcerii, atributele Tăcerii, „Tăcerea ca atribut”, tropii Tăcerii, muzica Tăcerii, pictura Tăcerii, netăcerea Tăcerii, Tăcerea între sacru și profan, pantomima Tăcerii, statuile Tăcerii, Tăcerea ca parolă sau codul de acces, etno-Tăcerea, solitudinea, Tăcerea absolută, ultima metaforă, etc. În acest areal se încadrează, cu certitudine, volumul despre care scriem. Tăcerea de după creație, devenită un stil de raportare la terestru sau cosmic, naște un „limbaj” radical, pe care nu oricine îl poate „dresa”, după cum
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]