1,275 matches
-
cuvinte, întreagul peisaj ce îmi purta și învăluia existența înainte de întâlnirea cu prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prezența chipului iubit, devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub zodia deja pierdutului, ca și cum trauma unei secătuiri de viață m-a răpus
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devine acum galaxie amorfă ce gravitează în jurul spectrului de identitate al persoanei de care m-am îndrăgostit. Singurătatea cosmică ajunge să fie o singurătate spirituală, solitudinea atomară, la nivelul exclusiv al unei prezențe, se transformă într-o solitudine bipolară, o solitudine în doi. Înainte de resurecționara întâlnire cu prezența chipului iubit eram un pelerin fără cumulări, deci fără riscul de a pierde ceva semnificativ. Dimpotrivă, trăiam sub zodia deja pierdutului, ca și cum trauma unei secătuiri de viață m-a răpus, cândva, eu fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
proprii de soartă, precum un far ce indică navigatorilor țărmul sau poate precum o sirenă de senzuale lumini selenare ce-i pierde negreșit, acest regat cu torța vitalității sale este rodul demiurgiei mele ce trebuie să-l protejez deplin implicat. Solitudinea în doi constituie aici principiul unei axis mundi ce menține viu universul îndrăgostirii mele. Este o axă ce mă conexează la prezența anunțată prin chipul adorat, redefinindu-mă drept unul dintre cei doi poli de tensiune erotică. Acest culoar interpersonal asociază
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
antiteticul său, devenind te urăsc, dragostea preschimbându-se în opusul său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
preschimbându-se în opusul său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
său fulminant. Acel univers interior al îndrăgostirii mele se convertește aici într-un regat infernal lăuntric, axis mundi dintre mine și persoana iubită devine pilonul detestabil al suferințelor mele, iar solitudinea în doi se re-schimbă în solitudinea mea, dar o solitudine ce acum nu se împacă cu orizonturile lumii, ci dorește anihilarea acestora. Cucerit de revolta neputințelor mele doresc, deși mă aflu în continuare în afara mundanului, sub spectrul extra-cotidian al îndrăgostirii devenită acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
females loud applause" (E: 471). Deriziunea și frustrarea lui Blake sunt devastatoare, iar întreaga mânie retorica este direcționată în contra unui zeu gelos, care, din cauza naturii sale sterile, nu-și poate găsi bucuria adevărată în nicio ființă sau activitate. Condamnat la solitudine și la automistificare, Urizen nu poate recurge la nimic altceva decât la aroganță pentru a-și găsi o justificare. Întreaga scenă a încoronării alegorice se găsește în The Book of Urizen, pe care O'Neill o considera "o psihodrama în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
conflictului metafizic, a treia este Cartea de Argint, centrată asupra emoțiilor artistice, iar ultima este Cartea de Aur, axată asupra cunoașterii supreme, de natură contemplativa 178. Urizen nu încetează în nicio clipă să lucreze la aceste cărți, învăluit în propria solitudine și lăsându-se pradă unei contemplații sumbre, întunecate. Opinia mea este că acest ansamblu cvadripartit traduce însăși schemă vizionara pe care se întemeiază poetica lui Blake, în sensul că arama corespunde viziunii simple, fierul celei duble, argintul celei triple, iar
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cu oamenii, care îi pot tulbura, și se concentrează asupra liniștii sufletului. Caracteristica sufletului desăvîrșit este absența grijilor (to amerimnon), în timp ce sufletul nelegiuit este strivit de ele. Eliberat de neliniștea provocată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibile și de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sînt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe elemente comune cu scrisorile și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unui scenariu spațial prin care autorul-regizor intenționează să restituie viziunea unei lumi fizice în prăbușire, care să anticipeze, prin dublare, decăderea lumii psihice. Cezar Petrescu vede, si aici7, orașul că un hibrid monstruos, ca un spațiu al destrămării și al solitudinii generalizate, expuse fără mască: "... o vară întreaga în infernul de aici... Tot timpul durase o secetă încropita, o arșiță uscată care dogorea din ziduri, încingea tablă acoperișurilor, stăruia până spre miezul nopții. Țocurile se înfundau în asfaltul de gumă... într-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
secvențe din copilărie, le descrie și le interpretează. Un prolog și un epilog, aparținând prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul. Varietatea, schimbarea, repetarea, dispersarea, inutilitatea constituie cadrele ireale ale „bizarei aventuri de a fi om”, o rătăcire interogativă până la demență, într-o perfectă solitudine și imposibilitate a comunicării. Totul se reduce la vedere („sunt numai vedere”, spunea și Bacovia), la privirea penetrantă, corozivă. A nu accepta ordinea „evidentă” a lumii, a-ți pune o singură întrebare fundamentală asupra vieții înseamnă a te îmbolnăvi iremediabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
reunirea cu Dumnezeu, atunci nihilismul contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb la orice formă de transcendență, acesta se concentrează pe o descriere tragică a dezrădăcinării și a exilării existenței muritoare. În solitudinea sa cosmică, existența repetă interogația gnostică, știind că va rămâne fără răspuns: cine suntem?, de unde venim?, încotro ne îndreptăm? Hans Jonas, elevul lui Heidegger și Bultmann la Marburg, a avut mai ales meritul de a fi adus la lumină conexiunile
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
drama nu a mai urcat pe scenă). Transpunerea cataclismului ce cuprinde întreaga lume, trimiterea la falimentul logicii, accentul care cade pe puterea firavului Bérenger de a supraviețui, rămânând singura ființă umană ce nu devine victima rinoceritei, descoperirea neliniștitoare a virtuților solitudinii - toate acestea aparțin viziunii ionesciene, care aici dă caricaturii un sens mai tragic decât oriunde în altă scriere. Piesa a fost foarte bine primită, dar unele elogii l-au iritat pe I. De pildă, „The Times” titra: O piesă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
comportament, putem semnala și "spirala vicioasă", o cauză putând atrage după sine alta, într-un vârtej tot mai greu de controlat atât de către subiectul în sine, cât și de către cei din jur. În unele cazuri se poate ajunge la intravertire, solitudine, agorafobie, sociopatie, până la manifestări specifice autismului sau, dimpotrivă, la necesitatea irepresibilă a grupului de prieteni (fiindcă doar printre ei se simte în siguranță). Frecvente sunt neliniștea, teama, irascibilitatea extremă, imposibilitatea de a-și inhiba impulsurile, lipsa de orizont care cere
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
socializare este, implicit, și unul de umanizare, cazurile nefericite de copii crescuți în sălbăticie sau totală izolare demonstrând acest lucru. Soliditatea și acuitatea trebuinței de afiliere sunt dovedite de frustrarea ce survine în cazurile de izolare forțată. Trebuie subliniat că solitudinea voluntară este pasageră, iar cea cronică e patologie. Cele mai pregnante și frecvente forme de afiliere sunt prietenia și dragostea, care constituie cumva infrastructura vieții sociale afective cotidiene. În sens propriu nu putem vorbi despre dragoste în grup (a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit punctul slab al lui Hitler. În schimb, se pare că a descoperit exact contrariul (bineînțeles, în ce privește eficiența demagogică, precizează Burke; nicidecum, calitatea discursului). "Solitudinea" supraomului trebuie înțeleasă ca "atribut public, în termeni de tactici (puse în aplicare - adăugirea mea) în vederea luptei împotriva dezmembrării Partidului sub presiunea salvatorilor rivali"453. Nici o referire la persoana lui Hitler în acest sens: calitatea sa de conducător este "de la
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
protecția unui alt colocatar al celulei. Doar puțini indivizi scapă de aceste violențe, grație forței fizice, relațiilor de simpatie pe care le poate genera de la început sau dezinteresului acordat persoanei sale de către ceilalți deținuți. Într-un mediu care anulează orice solitudine, în care spațiul personal al celui mai norocos deținut se apropie de un metru pătrat, toți participă la botezul unui nou venit. Teama de represalii în cazul refuzului de participare creează o nouă înjosire a celorlalți, datorată faptului (adus la
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
organizarea este factor de eficiență deoarece ea îi securizează pe membrii grupului. Într-un grup organizat, cu reguli clare, cu ierarhii acceptate, oamenii se simt protejați, apărați, motiv pentru care se și implică în comportamente pe care în situații de solitudine nu le-ar practica. Psihologii sociali au vorbit despre efectul calmant, liniștitor și protector al organizării asupra membrilor grupurilor. Oamenii, credea Elliot Jacques (1955), se servesc de organizare pentru a-și întări mecanismele de apărare contra anxietății, a stărilor depresive
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
știe să „citească” problemele, să le dedramatizeze, să le aplaneze, știe să se transpună în trăirile emoționale ale altora pentru a‑i înțelege în profunzime, a le răspunde și a‑i ghida mai bine. Vizionar și pragmatic, el are o solitudine naturală, care îi vine din echilibrul și intuiția referitoare la direcțiile pe care trebuie să le urmeze. El are, de asemenea, simțul urgenței - modifică pe loc și repede -, rămânând apt să arbitreze: el știe să discearnă momentele în care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
buni și mai ales cei conștiincioși și supuși vor suferi de tulburări de gândire, vor fi confuzi, nu vor ști ce este bine și ce este rău, unii se vor îndoi de ei înșiși, își vor interzice să gândească; patologiile solitudinii sunt generate de frica de a fi concediat, izolat și marginalizat de colegi în propriul grup de muncă, respins din procesul de comunicare; lucrătorii se tem că vor fi suficient sau la timp informați, că vor deveni obiectul clevetirilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai degrabă romantică, în fapt o altă tentativă de includere a „gândului” propriu în ordinea universală. Dar și acum se ascunde de agresiunea prea slobodă a cotidianului, optând pentru singurătate ca formă de libertate față de situația de mai demult, când solitudinea i se impunea ca soluție extremă. Citabilă este chiar poezia care dă titlul primei cărții: „E liniște, din oraș/ nu răzbate/ nici o voce politică,/ radioul, închis - nu se aude/ nici un lider de opinie;/ în schimb, citesc o carte anonimă,/ parcurg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
și-a apropriat-o încă din ultimii ani petrecuți în țară. Influențat de experimentul dadaist și de întreaga avangardă a anilor ’60, el alege să facă poezie din „sunetul și imaginile vieții cotidiene”.Camuflându-și fragilitatea și melancolia purtate în solitudine într-un voluptuos joc al expresiei, evita atitudinea exclusivista și autoritara, întorcându-și fața către misterul obișnuitului și al concretului. Poetul decide de fiecare dată să fie el însuși filtrul propriilor iluzii, cu convingerea că imediatul cotidian le va găsi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
chip ca de cuarț, cu fruntea înfășurată într-un bandaj, care vorbea zâmbind, fără să se sinchisească de durere. Șah mergând prin mulțime, pe un bulevard londonez, venea la întâlnirea noastră, nu mă vedea încă și-l pândeam în acea solitudine. Tu, în fața unei ferestre întunecate pe care o lumina vâlvătaia incendiilor de pe străzile vecine. Tu, cu ochii închiși, lungită alături de mine într-o noapte de la sfârșitul luptelor, povestindu-mi o zi de iarnă, pădurea amuțită sub nămeți, o casă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]