770 matches
-
ceea ce i-a asigurat permanența. S-a găsit o corespondență a p. în sărbătorile romane Opalia, în care se celebra cultul soției lui Saturn, Ops, simbol al abundenței și al fertilității, dar ipoteza că ar continua niște manifestări autohtone legate de solstițiul de iarnă pare mai verosimilă. Principala direcție de realizare artistică este aceea a satirei și umorului, care se obțin printr-o variată gamă de mijloace. Consemnând muncile agricole din epoci mai îndepărtate, unele variante conservă amănunte valoroase din punct de
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
Arta plastică”, „Nor Ghiank”, „Ararat”, „Ani”. În 1973 îi apare cea dintâi plachetă, Cântărețul de sticlă, urmată de alte nouă: Stampe lirice (1975), Sigiliul trecerii (1978), Balanța solară (1980), Alb și negru (1982), Singurătatea spectacolului (1983), Bolta glisantă (1986), Înstrăinatul solstițiu (1987), Terase de apă (1991), Cu fața la zid (1996). A mai publicat romanul Parfumul rochiei (1994), traduceri din lirica medievală armeană - Cântece ale trubadurilor armeni (1997), studii de istorie culturală, reunite în volumul Armenii în istorie și cultură (2003). Voce distinctă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
la teatru și circ, livrându-se unui dens lirism elegiac al intimității devastate de deziluzii, „învinsă” și „însângerată”. Emerge acum o exasperare crescândă a preamultului luminii, care a calcinat chiar memoria: „ne-ar trebui o întunecare // o întunecare”. Și Înstrăinatul solstițiu atestă o adevărată teroare a „lavei luminii”, tortura exasperantă a sulițelor și bicelor solare. Acum „tumoarea soarelui” cotropește creierul. O altă vârstă, de dincolo de iubire și plenitudine, s-a furișat în trup ca o înstrăinare și, sub cangrena luminii, poemul
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Caragiale și Petru Th. Missir, G. Ibrăileanu ș.a. SCRIERI: Cântărețul de sticlă, București, 1973; Stampe lirice, București, 1975; Sigiliul trecerii, București, 1978; Balanța solară, București, 1980; Alb și negru, București, 1982; Singurătatea spectacolului, București, 1983; Bolta glisantă, București, 1986; Înstrăinatul solstițiu, București, 1987; Terase de apă, București, 1991; Parfumul rochiei, București, 1994; Cu fața la zid, București, 1996; Armenii în istorie și cultură, București, 2003. Traduceri: Cântece ale trubadurilor armeni, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Jurnal de lectură, LCF, 1974
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
și reverie, LCF, 1982, 36; Laurențiu Ulici, Descoperirea emoției, RL, 1984, 1, 2; Sultana Craia, Reflecție și sensibilitate, LCF, 1984, 27; Daniel Dimitriu, „Singurătatea spectacolului”, CL, 1985, 6; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1987, 43; Daniel Dimitriu, „Bolta glisantă”, „Înstrăinatul solstițiu”, CL, 1987, 11; Ulici, Lit. rom., I, 220-222; Daniel Dimitriu, Gospodine și muze cu fața la zid, ALA, 1997, 355; Dicț. scriit. rom., III, 447- 449; Popa, Ist. lit., 572; Vasile, Poezia, 194-196. G.O.
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
Nepoții șarpelui cu pene, București, 1967; Priveliștile lumii, București, 1967; Profiluri hispano-americane contemporane, București, 1968; Ochean simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
lui Francisc Păcurariu, F, 1974, 9; Mircea Iorgulescu, „Ochean simplu”, LCF, 1974, 40; Laurențiu Ulici, „Labirintul”, CNT, 1974, 42; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Demersul unei conștiințe lucide, RMB, 1975, 21 februarie; Alexiu, Ideografii, 169-172; Tudor-Anton, Ipostaze, 105-111; Ardeleanu, Mențiuni, 109-122; Victor Felea, „Solstițiu de iarnă”, TR, 1978, 33; Munteanu, Jurnal, II, 258-262, III, 67-70; Doina Uricariu, Ieșirea din labirint, RL, 1979, 30; Sângeorzan, Conversații, 209-216; Zaciu, Lancea, 69-73; Băileșteanu, Refracții, 172-184; Lit. rom. cont., I, 390-391; Tomuș, Mișcarea, 196-204; Poantă, Radiografii, I, 38-41
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă (1978) și
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
în tușe groase, caractere, situații prin care cotidianul își dezvăluie grotescul, uneori tragic. Sunt folosite strategii literare apte să dezarticuleze falsul, impostura și iluzia. SCRIERI: Afectivități conștiente, București, 1968; Concert pentru mâna stângă, Timișoara, 1978; Viața refolosibilă, Timișoara, 1983; Marele solstițiu, Timișoara, 1989; Uraganul de fier, Timișoara, 1996; Republica Bănățeană, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, Lucian Bureriu, „Afectivități conștiente”, O, 1968, 10; Camil Baltazar, Afectivități conștiente”, VR, 1968, 10; Marian Odangiu, Lucian Bureriu, „Concert pentru mâna stângă”, O, 1979, 6
BURERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului din volumul Efectul de seră). Cu grupajul Denii... din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă a ritualurilor folclorice și religioase, cu semnificații potențate de trecerea timpului. În 1991, A. și-a publicat poemele de sertar (volumul Anno Domini
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
Curs și recurs, Târgu Mureș, 1997; Și așa mai departe, Târgu Mureș, 1997; Între oglinzi, Târgu Mureș, 1998; Lumină lină, Târgu Mureș, 1999; Babel după Babel, Târgu Mureș, 2000; Manualul de ceară, Târgu Mureș, 2001; Aproape departe, Târgu Mureș, 2001; Solstițiu la echinox, Târgu Mureș, 2002; Zona liberă, Târgu Mureș, 2003; Alb pe alb, Târgu Mureș, 2003; Muntele Athos din Muntele Athos, Târgu Mureș, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, Nicolae Băciuț, „Muzeul de iarnă”, ST, 1986, 9; Nicolae Manolescu, Tineri poeți
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
să creadă Într-un Dumnezeu american care Învie În ziua care trebuie.) De-abia ieri a avut voie Capitolul Unsprezece să vopsească ouăle și Într-o singură culoare: roșu. Peste tot prin casă, ouăle roșii strălucesc În razele alungite, de solstițiu. Și bolurile de pe masa din sufragerie sunt pline de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat și fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vas lunguieț pentru băut Samaria - regat la nord de Ierusalim, în partea centrală a Palestinei, cucerit în anul 721 î.Hr. de asirieni Saturnalii - sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn ținută anual între 17 și 25 decembrie; 25 decembrie coincidea cu solstițiul de iarnă; aceasta era considerată ziua nașterii zeilor și a Soarelui; biserica creștină a adop tat această dată drept zi de naștere a lui Iisus Hristos, spre a îmbina cultura antecreștină cu cea creștină Scipio (Africanul) - Publius Cornelius Scipio Africanus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nume (Săgetătorul zodiacal este reprezentat ca Centaur ținând un arc; i se mai spune Arcitenens), fugind după Capricorn, care-l precede imediat, tot așa de evanescent ca și păsărelele din basm, Capricornul, portar al Pragurilor cerești, al Porții Cerului din solstițiul de iarnă, Săgetătorul, Veghetor fără somn al Polului, Cheia de boltă a tuturor lumilor, fixator de volatile, când le săgetează, dar și dizolvant al lor, când le mistuie, deci maestru suveran al lui Coagula și al lui Solve. De asemenea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
suficiente. Vom încerca apoi să integrăm toate aceste aspecte diferite ale aceluiași sistem de simboluri și vom vedea mai limpede cât sânt de coerente aceste concepții tradiționale despre Lume. Capitala Suveranului chinez desăvârșit se află în Centrul Lumii: în ziua solstițiului de vară, la amiază, gnomonul nu trebuie să facă umbră.9 Același simbolism se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus de Therva, care a călătorit la Ierusalim în secolul al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus de Therva, care a călătorit la Ierusalim în secolul al XII-lea, scria de la Sfântul Mormînt: "Aici este mijlocul Lumii; aici, în ziua solstițiului de vară, lumina Soarelui cade drept din Cer."10 Aceeași concepție o aflăm în Iran: țara Iranului (Airyanam Vaejah) este centrul și inima Lumii. Tot așa cum inima se găsește în centrul corpului, "țara Iranului este mai prețioasă decât toate celelalte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la geamul deschis din coridor. Nu auzeam decât zgomotul sacadat al roților peste capetele liniilor de fier, apoi vocea Anei, spunea ceva, era foarte important, dar nu se auzea decât fierăria încinsă a trenului de-a lungul interminabilei câmpii. 24. Solstițiul de vară. Suntem în cea mai alungă zi a anului. La vremea asta, cu șase ani în urmă, în 1941, intram în cel de al doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lungă înserare a anului. O jumătate de ceas am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a lunii sfinte a ramadanului, sau mai curând, ar trebui să spun, de Sfântul Ion, în a douăzeci și patra zi din iunie, deoarece sărbătoarea de Mihrajan nu se ținea după anul musulman, ci după calendarul creștin. Ziua asta indică solstițiul de vară, care marchează ciclul soarelui, și nu-și are așadar locul în anul nostru lunar. La Granada, ca de altfel și la Fès, au fost întotdeauna urmate ambele calendare în același timp. Dacă te ocupi de cultivarea pământului, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cele mai importante orașe corespundeau actualelor Avellino și Benevento. Sarmați: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Saturnalia: una dintre cele mai importante sărbători religioase ale romanității. Are o semnificație religioasă foarte veche, legată de ritualurile de înnoire celebrate cu ocazia solstițiului de iarnă. Pe teritoriul Imperiului se celebra între 14 și 24 decembrie. Soarele bătrân murea, ca să se poată naște Soarele copil. Saturnus proteja nașterea lui Sol Invictus, zeu creator și dătător de viață. În Saturnalii se împletesc mituri ce datează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și noapte în mocirlă pentru a-și desăvârși atacul asupra Castelului Takamatsu, străzile din Azuchi erau decorate cu podoabe, iar în oraș domnea o asemenea animație, încât ai fi zis că locuitorii săi ar fi sărbătorit Anul Nou și Sărbătoarea Solstițiului de Vară în același timp. Nobunaga se pregătea să primească un oaspete însemnat. Dar cine, se întrebau oamenii, putea fi atât de important? Omul care sosi la Azuchi în cea de-a cincisprezecea zi din Luna a Cincea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Hideyoshi amplasați pe Muntele Higashino, armata lui Katsuie își desfășură acum, cu mândrie, flamurile și porni înainte. Cerul nopții începea, încet, să se lumineze, anunțând zorile. Era a douăzecea zi din Luna a Patra a calendarului lunar - foarte aproape de solstițiul de vară - iar nopțile erau scurte. Tot atunci, generalii din avangardă începură să se adune pe malul alb al Lacului Yogo. Imediat după avangarda de patru mii de oameni, o a doua unitate veni repede în urma lor. Era forța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Întoarce-te acasă! Dar nu Îndrăzneai să te lași văzută pentru că Îți interzisese să Îl conduci la gară și cine știe ce nebunie ar mai fi fost În stare să strige despre fața ta pistruiată. * — ...Era primăvară, Paștele cădea destul de târziu, aproape de solstițiul de vară, care se sărbătorea cu ruguri de foc, cu cântece... Cred că atmosfera asta l-a fermecat pe Walter, așa a intrat În Hitlerjugend cum a plecat tata pe front și pe urmă ne-a fost tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]