1,510 matches
-
rămâne-vom ca pradă-n pânza lor Torcându-ne răbdarea în fire de nisip Pe fusul alb ce-adună lâna stelelor Rătăcitor printre rătăcitorii aștri blonzi Acolo e Leviathanul foșnind abisuri verticale Lovind cu coada sa bătută în oțel și solzi. Orbite ce se contopesc în traiectorii rituale Oceanul cu parfumul său tălăzluind trireme Ridică norii pe fruntea munților topiți în cer Acolo e Leviathanul, sfidând imensitatea fără vreme Adâncul și înaltul reverberând cupole de eter Referință Bibliografică: Leviathan 3 / Mihai
LEVIATHAN 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354683_a_356012]
-
raci. De obicei, racii erau un fel de bonus pentru paharele de vin ce le consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
consuma din cinstirea pe care o făcea tata fiecărui vizitator care îi trecea pragul casei. Nenea Nae prindea niște pești mari și frumoși, unii cu solzii cât moneda de un pol. Tata, când era bine dispus, își alegea câte un solz mai mare și fluiera din el diferite melodii de muzică populară. Când era supărat sau nu era în apele lui, începea să fluiere cântecul preferat al bunicii Floarea, mama sa: “Bulgăraș de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă prietenoasă. Se gândea, oare cum ar putea ajunge la ea, dar între timp osteneala drumului a trimis-o în lumea viselor. În somn a fost căutată de un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. După ce a admirat frumusețea fetei, care semăna cu strălucirea sirenelor, a așezat o crenguță magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata se bucura de atâtea minunății de culori, câte
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de ceară Așteaptă mereu să
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi ciudați de fiarăși coarne de distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi în prag de searăîmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi de cearăAșteaptă mereu să-l privești.Oricât coșmar
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
prefăcut și m-am înverșunat, însă în cele din urmă n-am mai rezistat și a trebuit să spun cumva ceea ce cred. Adică nimic mai mult decât adevărul. Iar în momentul când am luat această hotărâre, dintr-o dată parcă niște solzi mi-au căzut de pe ochi fiindcă fusesem orb de-a binelea neputând vedea adevărul deși tocmai adevărul era ceea ce eu invocam că trebuie respectat, chiar cu prețul vieții. De altfel cred preamărite că adevărul poate fi apărat doar cu prețul
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
arcuite spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet pleznește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii in valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude, „Simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare
ANOTIMPURI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358472_a_359801]
-
fac semnul crucii: „Mulțumescu-ți Creatorule!... Orice zi pe care o trăiesc, este o bucurie imensă în sufletul meu de copil al Tău”. Susurul apei cristaline ce tot curge-n veșnicie în bătrâna fântână, al cărei acoperiș de șindrilă (bătut în solz de pește) s-a putrezit, iar pe alocuri se văd găuri prin care pătrunde sorele dimineții, mă trezește din visare, iar din pulbere irizată de curcubee văd cum se întrupează ZÂNA DORULUI care mă atinge cu faldurile de argint ale
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
dragii mei haiduci: Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lui Novac Șomanu, Toma Alimoș..., luptători neînfricați pentru libertate și neatârnarea neamului, care trăiau cu doina în suflet și cu ea vorbeau (prin sunet înduioșetor de fluier, caval, nai, frunză de păr, solz de pește...) în zile și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
femeie dansa sub clarul de lună după un ritual și o muzică știute numai de ea Argintul stropilor îi făcea corpul strălucitor Nisipul, iarba, copacii și chiar valurile mării cântau odată cu ea Numai vântul o acoperea cu frunze ca niște solzi scânteietori Înainte de ivirea zorilor o sirenă se îndepărta de țărm Referință Bibliografică: Dansatoarea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 541, Anul II, 24 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DANSATOAREA de ION UNTARU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357643_a_358972]
-
Doamne, încă o urmă mai lasă pe pleoapa obosită apoi, reînvie piatra, și tălpile dansatoarei transformă-le în iarbă și rodul... lasă-l viu încă un început, încă o tăcere, încă un final în care șarpele își înghite coada iar solzii lui devin versuri cu obrajii din cenușa prezentului... drumul e lung. somnul dansatoarei revine între înserare și răsărit, ca o pasăre a trecutului ciupind viitorului glezna. războiul tace. pacea își prinde flautul între zbor și cuvântul care-i rotunjește sensul
APROAPE PACE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358742_a_360071]
-
să stăm cât de mult vom rezista la pescuitul de noapte. In perioada de acalmie, când ne plictiseam așteptând ca vreun curios de pește să ne bage în seamă, am explorat pădurea, căutând lemne pentru foc. Acolo am văzut, după solzii găsiți pe mal, în alte locuri de staționare a pescarilor, că mai fuseseră și alți norocoși, care s-au bucurat de capturi frumoase. Se găseau și lemne din belșug, așa că am adunat o rezervă considerabilă, suficientă ca să aprindem un foc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
Articolele Autorului îmbrăcat în ritualuri absurde, ridici cuvântului prețul printre puncte și virgule, aruncate deasupra vieții reale. învelești minciuna în poleiala bucuriei apoi, pleoapele-ți cad. iluziile devin săbii ale absurdului. alergi cu praful zilei în părul argintat. îți cresc solzii indiferenței și nu mai taci. doar gemi, într-un colț de umanitate aninat, căutând iubire. arzi în numele minciunii și iluziei, redescoperind fericit, comoditatea. pumn și cuib al cuvintelor goale, nu mai auzi glasul pietrelor și al clopotelor de sub apele bucuriei
TOT NIMIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360570_a_361899]
-
un soare care topea și pietrele, mare mi-a fost mirarea când am văzut arbori de conifere, ronduri cu flori și cazarmele din regiment de-un alb imaculat, având ferestrele colorate într-un verde pal, iar acoperișul din țiglă în solz de pește, cu nuanțe de vișină putredă. Din loc în loc se vedeau aspersoare ce-mprăștiau sfânta apă peste taluzurile cu iarbă fragedă, că am simțit răcoarea ca pe o binefacere, un balsam pentru un suflet ce ajunsese în pragul deznădejdii
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
intră lacomă în țesutul de aparențe al realului, ca să afle calea unei altfel de reușite în cunoaștere, a unei altfel de dezlegări a lumii: „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă ochiul de mai
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de colți,/ Durîndu-mă ochiul de mai dinafară,/ Val peste val, se-ntrupează iar fiară./ Totuși scriu cum aș mîngîia piatra din nori,/ Cînd astăzi se scrie pe duruitori,/ Pe pietre-aruncate și pe tîmple fierbinți./ Adorabilă fiară
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CÂNTEC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 454 din 29 martie 2012 Toate Articolele Autorului același cântec, din piatră pe piatră ne-a unit. tu, înveliș de solzi grei, din panta abruptă a urcușului spre niciunde. eu, contur imprecis al gândului unui sărac, ascuns în colțul îndepărtării de sine. același cântec, promis demult focului, când pădurea așteaptă înserarea cu crengile strânse în jurul unei luni incomplete. aștept. așteptare din
CÂNTEC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359734_a_361063]
-
spaimele din sânge încordarea care frânge multitudinea de tâlcuri coborau din munte cerbii se plecau în calea lor taine risipite-n zbor, toate cântecele ierbii o vioară din izvoare s-a oprit apoi și brusc păstrăvi străvezii ce-și usc solzii albi, pornesc să zboare Referință Bibliografică: O vioară din izvoare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 461, Anul II, 05 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
O VIOARĂ DIN IZVOARE de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359122_a_360451]
-
peste niște câlți. El a făcut mulți bulgări de rășină cu câlți, în care a înfipt cuie. Apoi a luat barda în mâna dreaptă și fluierând o doină haiducească a pornit spre iaz. Balaurul stătea tupilat între stânci, sorindu-și solzii de aur și era mulțumit că prada îi vine cântând. Când fiara s-a repezit la haiduc să-l sfâșie, acesta i-a aruncat bulgării, așa încât, în lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
lăcomia lui, balaurul și-a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în gușă, unde n-avea solzi, tăindu-i capul. Zvârcolindu-se, trupul fiarei a căzut în iaz, iar cu ghearele a ros stânca, făcând un jgheab prin care apa din iaz a început să se scurgă mereu, așa încât și stânca a început să se tocească, făcând
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
omenie, peste cutume și obiceiuri. Normal că astfel sunt „per tu” cu toți cei din jur. Doar toți îmi pupă ciubotele cu scârț. „Bă milionarule, crezi că-mi ești egal? Eu am miliarde la saltea. Pe tine te cumpăr cu solzi cu tot! Uite cum îmi fac țigară din bancnota de un milion de lire și o fumez în fața ta.” Cam așa ar arăta un distins discurs al unui fălos. Și auzim astfel de discursuri zi de zi la televizor, chiar
MAIESTATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/340261_a_341590]
-
-i veghează cu ochi plini de-așteptare și aripi de cuvânt. Sunt cuiburi de iubire ce-adorm în ele cerul pe luciul fără margini al mării de cleștar în care ochi de gheață ascund în scoici misterul orbirii nenăscute din solzi de gri amar. Sunt cuiburi de iubire din umbre de dor verde când frigul răscolește prin strune toamne reci, și țipete de frunze când floarea vieții-și pierde târând doar plânsu-n taină prin ochi de piatră seci. Sunt cuiburi de
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
nu ni se pare util, orice nu ni se pare vandabil, orice nu ne satisface rapid și pe deasupra. Ne răfuim cu voluptate cu tot ce e dificil, serios și rar. Nu știu ce experiență ar trebui să avem, ca să ni se ia solzii care ne-au crescut pe ochi. Adică știu, dar mi-e groază să mă gândesc. Libertatea are preț scump și răzbunare aprigă. Cu siguranță, după o asemenea experiență, care va avea proporții teribile pentru întreaga umanitate, vom înțelege că singura
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
fără cuvinte, despre război și partizani, despre Traian și Lenin, despre nevastă și ibovnică, despre închisoare și deschisoare!... Ehei! nimic nu-i lipsea din repertoriu și din program!... cânta și de bucurie, și de tristețe, și din frunză, și din solz, și din fluier!... nu cânta să minuneze lumea, ori să fie lăudat, ori invidiat! cânta de florile mărului, de treacă-meargă, de dorul lelei, de tam-nisam, de urât...!... L-am auzit în foarte multe zile și nopți cum trece la deal
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]