1,822 matches
-
continentală, cu rafinate delicii de meloman. După ce audiază sonata de Veracini interpretată de Enescu, "încîntătoarea: am ascultat-o anul trecut cu Thibaud, dar o uitasem complet", o sonată în la minor de Bach, "categoric formidabil cîntată", o sonată de Mozart, Sonata lui Franck, în execuția lui Hubermann, mărturisește atît de cioranian: Sînt obosit de atîta muzică, dar e încă singurul lucru consolator din ultimul timp". Un mod probabil de defensivă morală, dar și un stimul lăuntric sui-generis îl reprezintă orgoliul pe
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
s-a întemeiat tocmai pe această "joacă serioasă", pe bucuria de a pătrunde dincolo de oglindă. Ar fi dovadă de narcisism să spun că Dana mi-a ilustrat cărțile; de fapt a fost un dialog pe picior de egalitate, ca în sonatele pentru vioară și pian. După câteva cărți și premii obținute împreună ne-am încumetat să scoatem și o revistă pentru copii, revistă editată pe cont propriu în 1990 și 1991, când credeam cu toții că tot ce zboară se mănâncă. Dacă
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
mai atractiv pentru marele public se anunță a fi recitalul extraordinar susținut de mezzosoprana Liliana Nichiteanu în compania pianistului Viniciu Moroianu, a actorului Mihai Bisericanu. Se poate asculta muzică de largă adresare, de mare spectaculozitate, muzică de cameră, spre exemplu Sonatele cu contrabas de Gioacchino Rossini, pagini vocale și instrumentale de Jacques Offenbach, dar și creații ale postromantismului european, lucrări camerale semnate de Gustav Mahler. Tot aici este promovat în concert proiectul grupului instrumental "Sonoro", proiect susținut de un mănunchi valoros
Academia muzicală de la Sighișoara by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9432_a_10757]
-
lor vicii cât și sclavi viciilor altora". După dezastrele consumate atât de incoerent (aparent!) în secolul XX, mileniul actual a debutat cu niște "uverturi" macrosistemice sinistre dacă oamenii politici nu vor găsi repede înțelepciunea de a opri metamorfoza spontană a sonatelor în manele. Cât timp ne va trebui să pricepem că ceea ce lipsește în prezent umanității nu sunt idealurile, ci grandoarea, generozitatea și sinceritatea acestor idealuri: că este preferabilă o idee grandioasă (dar nu chiar utopică!) unui grup social încadrat într-
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
atât de viril al lui Aurelian-Octav Popa ori violei atât de senzuale a Sandei Crăciun-Popa. M-am bucurat să surprind din nou capacitatea de adaptare a muzicii contemporane românești (Cornelia Tăutu: De doi; Aurel Stroe: Drumul spre flacără; Tiberiu Olah: Sonata pentru clarinet solo) la altitudinea fantasmelor, nutrite totuși de forțele realului, imaginate de Ariana Nicodim, dar și să fantazez pe tema (cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
probelor de admitere? Neașteptând răspunsul candidatului, președintele comisiei îi oferi o coală de hârtie pe care erau inserate ariile impuse ca probe de concurs. Comisia avea libertatea de a alege una sau mai multe dintre acestea : Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor de Bach ; Sarabanda și Giga din Partea a II-a în re minor ; altele câteva și... la alegere: Felix Meldenssohn-Bartholdy: Concert în mi minor, partea I sau a II-a și a III-a, urmate de o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și a III-a, urmate de o listă ce cuprindea o duzină de arii cu dificultăți de interpretare deloc de neglijat. Proba întâi urma să fie interpretată din memorie. Comisia îi ceru apoi candidatului să interpreteze: Siciliana și Presto din Sonata I în sol minor. După ce își reacordă vioara, puse arcușul pe strune gata să înceapă aria cerută. Deși emoțiile își spuneau cuvântul în cel mai înalt grad, el era hotărât să le stăpânească; nu era nici timpul și nici locul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a clătinat mustrător din cap, ca și cum tocmai ar fi certat un obraznic. Apoi a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot ce merita văzut În Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N‑a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mâl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într‑o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m‑a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într‑un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se spunea „pianistul”. Nu se exagera prea mult, căci el era absolvent al Liceului de muzică unde studiase pianul, și doar neșansa Îl făcu să ajungă șofer și nu pianist celebru. Datorită lui Însă, Primul asculta În drumurile lungi doar sonatele lui Beethoven și fugile lui Bach. Închidea ochii și spunea: Ce lucru mare și muzica asta! Apoi, adormea Împăcat cu lumea și mereu Împăcat cu o cugetare a lui Terente Marcovici, spusă direct În franceză: Așacjursiufisapen! Se scufunda apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o uluiască pe Carmen Sylva, la 6-7 ani, cu talentul lui de copil-minune. Toccata Bach-Tausig i-a rămas de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a traversat singură bulversările de după război. Victor Marievici cînta Kreutzer. Ieșenii dădeau concerte pentru amatorii de muzică simfonică ai comunei Făget. Turneele le sprijinea societatea Astra. Cîntau, cîntau, cîntau, ignorînd că totul se prăbușea. Programele concertelor bănățene le am: Kreutzer, Sonata în la de Franck, Kreutzer, Rapsodia a 2-a de Brahms, Kreutzer, Concertul pentru pian nr. 1, în mi bemol de Liszt, Kreutzer. Scrisoarea lui Iordan, rănit a doua oară, în Ungaria, după 26 de luni de front, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la minte. Promite, cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu o labă în aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la București, între lucrurile Lisellei lucruri cu inimă (ca pendula asta, darul ei; i-a dăruit-o mamei cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luna. Numai ziua, o vineri, orele 18: Nopțile în grădinile Spaniei de De Fallo, cinciul lui Beethoven, șaptele în do minor de Mozart. La Dalles (știu și anul, 1955), au interpretat, la două piane: Concertul în do minor de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paiul lung, închis în sticlă), cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
care-l răscitezi: "ca să-l săruți apoi la nesfîrșit sărută-mi sufletul pe gură". E adevărul lui Cezar Ivănescu. Mă tem că ăsta-i Adevărul, Iordana". Ba nu. Eram extrem de vulnerabilă atunci. Ca paralizată de frica morții. Ascultam în neștire Sonata toamnei la pick-up-ul uzat, într-o mireasmă de busuioc. Umplusem casa cu buchete de busuioc, doar-doar o mirosi ca Ô Sauvage-ul lui Iordan. Aspiram busuiocul și-mi mai trecea starea de "inimă neagră", cînd existența pentru care te zbați e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Cine, dacă nu Montesquieu declara că n-a avut vreo durere de nealinat printr-o oră de lectură? Boala era prea gravă. Nevroză? Cred că eram aproape de-o psihoză urîtă. Zăceam pe Bahlui, ca afluent al Styxului și ascultam Sonata de noiembrie a lui Iordan. Îmi spuneam că o să-l păstrez în viață, printr-un efort de voință. Mi-l imaginam în spital: pasăre intrată din greșeală pe fereastra deschisă. Mi-l imaginam năucit de mirosul de dezinfectant, de clor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zintîi, îmi recomand. O să pun la gramofon vechile plăci ale tatei. Recitesc, a cîta oară, inscripția: Columbia. Made în England. Vita-tonal. Grafonola. Da, Invitație la vals de Weber, exact asta voiam. Mai încolo, o gavotă de Lulli. Și mai încolo, Sonata pentru clarinet și pian de Brahms. Poate și Concertul pentru două viori și pian de Bach. Sau Andante cu variațiuni în si bemol de Robert Schumann. Ascult mai bine muzică acuma. Pe "clasici", spune G. Călinescu, îi înțelegi la bătrînețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vreme și multă excentricitate, oi reuși. Dreptul la corectura vieții rămîne utopie. Dar existența ca greșeală de tipar e un subiect bun. O să-l reiau. Altfel. CUPRINS Litera i 5 Gap 27 Culți și desculți 41 Vergangenheitsbewältigung 59 Cărcălicii 73 Sonată de noiembrie (I) 87 (Alte) bolduri pentru fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i toamnă grea 141 Sonată de noiembrie (II) 159 Ce oră o fi "dincolo"? 177 Dimineața ninge iară 193 Litera a 209 Apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bun. O să-l reiau. Altfel. CUPRINS Litera i 5 Gap 27 Culți și desculți 41 Vergangenheitsbewältigung 59 Cărcălicii 73 Sonată de noiembrie (I) 87 (Alte) bolduri pentru fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i toamnă grea 141 Sonată de noiembrie (II) 159 Ce oră o fi "dincolo"? 177 Dimineața ninge iară 193 Litera a 209 Apă și untdelemn 225 Iubiții de ianuarie 239 Mica melodie 253 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mama se juca între ziduri cu o gărgăriță-balon. Căluțul albastru ocupa o bucată de spațiu unde ar trebui să fie Iisus, dincolo, Iisus se decupa odată cu gărgărița. Și astfel, Fiul era gonit de colo-colo. La radio, se odihnea într-o sonată de Mozart, în celălalt loc plângea divin într-o vioară. Și fiindcă totul aparținea jucăriilor, și Iisus deveni o jucărie. Vigoarea jocurilor se contură în invenții din ce în ce mai selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata pentru pian în Fa diez Major, Opus 24, nr 1 de peste 13.500 de ani, când avu un simțământ ciudat: îl durea tăcerea. Scrise încet, infinit de încet, de parcă ar fi vrut să guste acea clipă, electrocutat de extaz, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]