3,952 matches
-
V. Alecsandri. Titlul exact Poezii poporale, Balade, Cântece bătrânești, adunate și îndreptate... (1852), Poeziile lui Eminescu (1883), Poeziile lui Octavian Goga (1905), Plumb de G. Bacovia (1916), Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi (1927), Joc secund de Ion Barbu (1930), Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare de V. Voiculescu (1964), Necuvintele de Nichita Stănescu (1969). Acesta, prin talentul său excepțional, a reînnodat tradiția cu poezia interbelică, tradiție la care "atentaseră forțele antinaționale ale comunismului impus de sovietici". Aproape idolatrizat, Bacovia devine "Ideea
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
anoste, a criticii, cu bună dispoziție insulta. Dar o voim inteligentă, și-i pretindem, ca pentru cîntece și blesteme, o situație și un stil. A "înjura" e o artă literară tot atît de spinoasă ca și lauda, în acatiste, în sonete, sau la... "notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat dacă nu știe, iubind
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
o modestie antiretorică, pe autenticitatea percepției nemijlocite a ambianței. Gonflarea subiectului, recuzita de artificii pompoase, numărul ridicat de decibeli ai dicției i se par inanități, determinîndu-l a refuza zeflemitor poemele care au "strălucirea cozii de păun" ori "gust de migdale", "sonetele stropite cu eau-de-cologne", "poemele al căror sens e obscur", în favoarea unei poetici ce potențează concretul, anodinul: "gîtlejul meu e răgușit după atîta țipat în pustiu / asta e situația v-o spun cu deplină sinceritate / poemele mele au duritatea pămîntului sărac
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând din spiritul Cerșetorului de cafea, sonete generaționiste cu toate cele ce se cuvin scoase pe dinafară și tot așa. Iar peste tot, între toate acestea, se ininuează, delicat și salubru, demonul polemicii. Un demon mai puțin dispus la jocuri decât este superiorul său direct: demonul scrisului
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
sînt antologiile. Pe teme, pe perioade, pe spații. Dintr-o vreme în care nu se vorbea, aproape deloc, nici de area studies, nici de period studies, prima jumătate a anilor '70, propun două asemenea cărți: O sută de ani de sonet românesc, în selecția lui Gheorghe Tomozei, și Antologia poeziei franceze (de la Rimbaud pînă astăzi), întocmită de Ion Caraion și Ovid S. Crohmălniceanu. Antologia lui Tomozei, apărută în '73, la Albatros, e format cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Albatros, e format cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
cartonat, cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
cu supracopertă nehotărîtă între mov și roz, dintr-o colecție de semi-lux (la timpul ei, cred că era chiar lux de-a binelea...), cele mai frumoase poezii. Prefața, un mic studiu, neocolind deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
deloc tradiția europeană a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la Eminescu, deși primul pe care-l reține Tomozei în antologie este Către planeta mea, al lui Asachi. Și n-ai decît să descoperi, răsfoind mai încolo, un Macedonski tandru și un Coșbuc
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
a sonetului, începe cu Sonetul sonetelor, al lui Sainte-Beuve (mai plăcut, se vede, ca biograf de specie literară, decît ca biografist), în traducerea lui Tomozei, și se oprește la Victor Eftimiu și la cele o mie de sonete ale lui. Sonetul românesc, însă, se numără de la Eminescu, deși primul pe care-l reține Tomozei în antologie este Către planeta mea, al lui Asachi. Și n-ai decît să descoperi, răsfoind mai încolo, un Macedonski tandru și un Coșbuc ironic, mușcător, ba
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Mihai Codreanu și ale sale Statui. Incredibila varietate pe care o duc, "administrate" după plac, versuri al căror număr trece doar puțin de-o duzină, și de care te convinge o antologie în secțiune prin-tr-o familie, e evidentă alăturînd două sonete de Codreanu. Cel despre un copil neastîmpărat căruia o bunică viorie, desprinsă dintre flori de liliac, îi face, -n amintire, cucernice mustrări, și cel despre zîmbetul Monei Lisa: "De ce surîdeți, Mona Lisa? Oare/ Plutind ușor pe raze de lumină,/ Se
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
zîmbitoare?// De ce surîdeți, Mona Lisa? Spasmul/ Din colțul gurii voastre e sarcasmul/ Trădării poate?... Unde e misterul?// Eu știu atît: Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale lui Voiculescu, și Curțile vechi pe care șade steagul lui Mateiu. Pytagora al lui Barbu, dezvăluind în sonet un joc de-a numerele care i-a prins și pe critici: Vianu, Streinu, Călinescu. Calitatea poeziilor, discutabilă, arată măcar
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Că zîmbetul acesta/ Cuprinde-n el tot Iadul și tot Cerul;/ E Mesalina-n el, dar e și Vesta!...". Firește, sonetele ultimele ale lui Voiculescu, și Curțile vechi pe care șade steagul lui Mateiu. Pytagora al lui Barbu, dezvăluind în sonet un joc de-a numerele care i-a prins și pe critici: Vianu, Streinu, Călinescu. Calitatea poeziilor, discutabilă, arată măcar c-au încercat... În fine, suita de Veneții, între Eminescu, Haralamb Lecca, Pillat, scriind pe sonet, dincolo de anecdotă, de ironie
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
lui Barbu, dezvăluind în sonet un joc de-a numerele care i-a prins și pe critici: Vianu, Streinu, Călinescu. Calitatea poeziilor, discutabilă, arată măcar c-au încercat... În fine, suita de Veneții, între Eminescu, Haralamb Lecca, Pillat, scriind pe sonet, dincolo de anecdotă, de ironie, amabilă sau ba, de Sonetul-fabulă al lui Camil, ora exactă, melancolică, gravă, bătută de San Marc. Nu știu prin ce alt anticariat s-a pierdut primul volum al antologiei lui Caraion și Crohmălniceanu. Cel pe care
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
Dar când prind în dimineață/ A țipa, cocoși isterici,/ Răsăritul e-o paiață/ Care joacă pe biserici." (Dimineață). Alte finaluri sînt mai fragile, aplecate, cavalerește, spre romantisme desuete: Și-apoi, cu o regală nepăsare,/ Să te scobori pe trepte de sonete,/ Spre inima-mi ce-ți cade la picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite din sfori de păpușari prinde, în fine, contur în Creionări. De pildă, parcul
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
care îl ascult în sinea mea, ca și cum Gogol ar fi alături de mine. * Am fost inspirat când la Galeria cu viță salbatică am pus motto-ul: " Răstriștea treacă, s-o numim vis... Cheile sună... tot s-a deschis." (I. Heliade Radulescu - Sonet. La anul 1830) Sinuciderea lui Chiril ne mântuiește pe toți, puși într-o lumină tragică. Iluminarea e a omului indestructibil. Referindu-mă tot la scrisul meu, alt motto pe care îl consider interesant este: "Candor e pingis igneo." Cugetarea Sfântului
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
unui domeniu de nișă (dar imposibil de ocolit): literatura cu formă fixă. Practic, în afara unor clasificări didactice care operează strict cu diferențieri atomiste și excesiv formale, nu avem o idee generală prea limpede asupra rosturilor unor specii ca - de pildă - sonetul ori gazelul. Apoi pentru că e cel puțin reconfortant stilistic să parcurgi atent un volum întemeiat pe o cercetare adusă la zi și pe o argumentație întotdeauna corect instrumentată. Iată o pasăre rară în peisajul editorial românesc, suprasaturat de o varietate
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
de mult loc pentru a se putea insinua formulările laxe, mecanismele argumentării își vădesc, una câte una, imperfecțiunile. Să urmărim felul în care Ioana Bot tratează cazul poetului Horia Bădescu, creatorul unei specii aparte: ronsetul. (Evident, aflat la intersecția dintre sonet și rondel). Publicat în 1995, volumul său de Ronsete nu a avut, din partea criticii de la noi, șansa unei recunoașteri pe măsură. Autoarea citează, în oglindă, un fragment impresionist din Al. Cistelecan și câteva fraze aplicate ale francezului M. Dorsel. Sunt
Sensuri ale promovării by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9876_a_11201]
-
timpul, pentru a vorbi cu înțelepciune de neliniștea existențială, comună muritorilor, cel mai adesea refulată. Trama recentei cărți a lui Santagata, Iubirea în sine, încadrată, asemenea precedentelor, între limite temporale foarte strînse, cu o structură tot liniară, descărnată, pornește de la sonetul petrarchesc Timpul zboară și nu s-oprește o clipă. Expunîndu-l studenților din Geneva, după ce-l alesese în ultimul moment, aparent fără motiv, protagonistul-povestitor, un visiting profesor italian, ajunge - de la un lapsus tipic freudian -, cînd îi venise pe buze un alt
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Voiculescu, la C. Dimoftache Zeletin, cunoscut în lumea literelor ca C.D. Zeletin. Asta ca să vorbim doar de literatură, dacă includem și artiștii plastici la loc de frunte ar trebui să fie, desigur, }uculescu. Profesorul Dimoftache Zeletin, reputat biofizician, traducător al sonetelor lui Petrarca și Michelangelo și președinte al Societății Medicilor Scriitori, atrăgea atenția asupra unui risc care-l pândește pe medicul scriitor: acela al diletantismului, fie în una, fie în cealaltă dintre profesii. Pe bună dreptate, cred eu. Din păcate avem
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
simbolurile, tropii, rima, ritmul dispar din pagină ca și cum și-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispensează de ele treptat, evoluând dinspre niște "margini" mai convenționale (o ramă a tabloului) către un centru al lirismului prim. Două sonete deschid și închid Jucăria mortului, arătând dexteritatea formală a poetului. Primul și ultimul ciclu, Male dicat și Ce s-a întâmplat, conțin bucăți vizibil mai lucrate, elaborate, răsucite pe un fir demonstrativ, încheiate ori punctate de un clu. Jocuri de
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
într-un fel cu cea de care beneficiau artiștii renascentiști. Atenție concretizată în două concerte și două mese rotunde dedicate exclusiv creației celor doi muzicieni. Portretul componistic Pascal Bentoiu - 23 noiembrie, la Altes Gymnasium Saal - a cuprins Eminesciana II - 3 Sonete pe versuri de Mihai Eminescu, Flăcări negre - 7 Lieduri pe versuri de Alexandru Miran, ambele cicluri fiind interpretate de soprana Ioana Bentoiu și pianista Steluța Radu, Sonata pentru pian și vioară, op.14 - Adriana Mayer la pian și Diana Moș
Avantaj muzica românească by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8971_a_10296]
-
școala lui, Asachi l-a utilizat intens, atît în poezii scrise imediat după întoarcerea din Italia (La Moldoveni, La moartea părintelui meu, La Patrie etc.), cît și în compuneri tardive, scrise după 1840, precum Pleiada. Asachi a scris chiar și sonete în alexandrin românesc. Fără îndoială că introducerea, în poezia noastră, a sonetului reprezintă principala inovație asachiană. Formă specifică a liricii italienești încă din secolul al XIII-lea, sonetul a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
după întoarcerea din Italia (La Moldoveni, La moartea părintelui meu, La Patrie etc.), cît și în compuneri tardive, scrise după 1840, precum Pleiada. Asachi a scris chiar și sonete în alexandrin românesc. Fără îndoială că introducerea, în poezia noastră, a sonetului reprezintă principala inovație asachiană. Formă specifică a liricii italienești încă din secolul al XIII-lea, sonetul a marcat răspîndirea spiritului poetic italic în întreaga Europă. Apariția Renașterii a avut în literaturile europene un indiciu sigur - adaptarea sonetului italian la diverse
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]