1,623 matches
-
Nu-l mai recunosc în toate cele/ Și m'ajut zadarnic de toiag." Limbajul e și el pretențios, desprins din sentințele altor timpuri, și înviat cu neologisme, pînă acolo încît nu se înțelege. Ceea ce nu neapărat deranjează, în jocul de sonorități exotice, avînd o melodie care nu ține seama de sens, din, bunăoară, Lacul: "Arbuștii nopții picură amomul./ Pe clin, un subaquatic lampadar/ Strecoară'n pâcle despletite cromul,/ Avar, pe fiecare nenufar.// Jocul privirilor începe lin./ Sub stratul suprafețelor de var
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
citea și recitea listele, căuta în caiete, ștergea, corecta, adăuga. Se mira singur că un cuvânt precum ciocolată era aproape același în toate limbile, în timp ce fluture se schimba total de la o țară la alta, păstrând însă, de fiecare dată, o sonoritate sugestivă și fascinantă: farfale, butterfly, mariposa, parvaneh. Îi plăceau mai ales cuvintele de patru-cinci silabe, atât de rare în această limbă grăbită care este engleza (preposterous, spunea el, constituie o excepție admirabilă), și savura expresia dégringoler dans un précipice, patru
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
a doua parte, Anania căzînd în greșeala adversarilor săi: le consemnează cusururile și le enumeră viciile. Aerul de distincție se stinge și în locul ei apare încrîncenarea cu rol defensiv. Dar, dincolo de această scădere, Memoriile au, în zgomotul lor de fond, sonoritatea rară a spiritelor alese: se simte o distincție, o anvergură și o cernere a nuanțelor care îl fac pe cititor să aibă certitudinea că asistă la un spectacol pe care nici un condei contemporan nu-l mai poate reedita. Cu alte
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
de la București și Pavlovici se reabilitează în ochii suporterilor, apărând dumnezeiește poarta Ripensiei. Timișorenii înving Venus la București cu 1-0 și câștigă în acel an, 1939, ultimul lor titlu de campioni. Etimologia unei legende De ce Ripensia? De ce această denumire cu sonorități ciudate, aspre, pentru o echipă de virtuozi timișoreni? Este recunoscut deja faptul că „vina” o poartă istoria, conducerea clubului inspirându-se din numele pe care îl purta în timpul ocupației romane teritoriul actual al Banatului: Dacia Ripensis. Pentru conformitate, neobositul călător
Agenda2005-50-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284495_a_285824]
-
Blues Band Lansat oficial la Festivalul de jazz de la Brebu/Gărâna, proiectul „New Standards“ al muzicianului Kamocsa Bela - „Vechituri noi“, cum cu umor îl traduce autorul său - a prins la public „chiar peste așteptările noastre: oamenii recunosc teme celebre și sonorități infailibile, se recunosc în ele cu propria lor memorie muzicală și astfel se realizează acea comuniune, acea împărtășire pe care orice artist și-o dorește cu publicul său“, explică liderul trioului Bega Blues Band. Firesc, așadar, că veteranii blues-ului
Agenda2006-09-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284795_a_286124]
-
sublime fenomene apolinice. G. Benn e un vechiu expresionist. Cunoaștem, înțelegem, apreciăm, iertăm ariditățile, asprimile, disonanțele epocii respective, admirăm artistul G. Benn. Azi nu mai merge. Asta, firește, o știe și Benn. Vine cu o voce de sirenă, cântă versuri, sonorități care ți se topesc pe limbă ca mierea, evocă și iar evocă cu voce tremurată, orbit de lacrimi, amuțit de frământare, asurzit de profetica-i receptare a tuturor tunetelor și cutremurilor vulcanice care ne încojoară sau care se anunță în
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
poezii germane): Hast du die Mythen und Worte Entleert, dann kannst du gehn. Eine neue Götterkohorte Wirst du nicht mehr sehn: Nicht ihre Euphratthrone, Die flammende Schrift an der Wand... Nur giesse, Myrmidone, Deinen Wein in den Sand!9 Cuvinte, sonorități superbe, dar goale ca „Götterkohorte” îți dau ca cu ciomagul în cap, încât începi doar după câtva timp să raționezi iarăși. Tu scrii că programele de concert din București sunt deplorabile. Din ceea ce deduc din programe publicate în presă, îți
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
PNL a dezmințit conținutul unor stenograme din ședință apărute în presă, care îl citau pe Antonescu spunând "nu mă luați de prost". "Nu e corectă nici formularea 'nu mă luați de prost', e corectă o altă formulare, asemănătoare, așa, ca sonoritate, dar care are cu totul alt sens. Și anume că eu nu vreau să fac pe prostul și că, în sensul acesta, dacă niște oameni foarte hotărâți să grăbească și să impună o anumită soluție, nu trebuie s-o acopere
Antonescu, în ședința PNL: Nu vreau să fac pe prostul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/28624_a_29949]
-
Copeau, cel ce, cu o metaforă inspirată, îl asemuise unei „pagini albe”: Claude Régy își mai amintește și astăzi cum, în acest spațiu de o extremă sobrietate, Gérard Philipe înainta cu pași tărăgănați, în timp ce vorbele rostite de el căpătau o sonoritate aparte, un soi de puternică reverberație. Vilar, căruia nu-i plăcea Racine și care îl prefera pe Corneille, rămâne jansenistul prin excelență al teatrului francez. El a crezut ca nimeni altul în scena cufundată în întunericul nopții, mai întâi noaptea
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
sinelui, cu unde ale apropierii și îndepărtării de ceea ce resimte a fi străin, însă pe cît posibil cu un caracter stilistic omogen. Predomină un răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice. Deseori singurătatea capătă o înfățișare domestică, înzestrată cu o sonoritate ce umple scena autoreprezentării: „Stau cu o carte deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
astfel încât spectacolul înfrățirii dintre pământ și cer ("teatrul") se interiorizează, se spiritualizează, pătrunzând în limbajul alegoric ("versul"): Unul în brațele celuilalt dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea Tatăl prin camera de culcare mormăind o binecuvântare. Verbul, de o sonoritate difuză, "mormăind", are un efect estompator. Nu mai suntem bruscați de contrastul liniște-zgomot, ci de liniște-conștiința ei. Veșnicia este bătută amical pe umăr: Pământul și cerul dormeau duși visând o irealitate. Ape și văi, codri și munți se nășteau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o deznădăjduită căutare de sine și, specific scrierilor lui Botta, o pervertire a ideii de interioritate. Universul liric, abstractizat până la autodistrugere, își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori în păduri de alun, vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun! (Trif nebun) vino la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și incantatorie. Dar tocmai sunetul împinge sensul dinăuntru în afară, din spațiul închis, al limbajului (propriu damnatului) spre cel deschis oglinzilor (propriu cabotinului). Însă noi am convenit deja că oglinzile asigură imaginii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în care să exprime, din sensibilitatea sonorităților, impresiile sufletești cele mai impalpabile și cea mai fină vibrație a aparatului nobil al senzației” ORAȘUL DE PROVINCIE Atmosfera sufocantă a orașului mic, poate prea mic pentru sensibilitatea autoarei, căci în paginile cărții se observă prezența descrierilor atmosferei străzilor orașului
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
au arătat că, în condițiile jocului, memoria este mai productivă și capată un caracter vădit voluntar încă la vârsta de patru- cinci ani. În joc, copilul, trebuie să memorize, să recunoască și să reproducă. Preșcolarii mari memorează ceva mai ușor sonoritatea, ritmul. Totuși, dacă se dau spre memorare cuvinte fără sens și cuvinte cu sens, copilul preșcolar fixează incompatibil mai repede cuvintele cu sens, iar pe cele fără sens le reține mai greu chiar decât adultul, fiindcă la el încă nu
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
întâlnită în cazul muzicienilor performeri, a soliștilor cărora repertoriul propriului instrument nu le este suficient; pentru a face muzică. Petre dispune de o determinare imperioasă în șlefuirea discursului muzical. Iar aceasta fie că mă refer la prima Simfonie beethoveniană, la sonoritățile transparente ale celor două Intermezzi - muzica unui climat post-impresionist - de George Enescu, sau la lucrarea de o spectaculoasă vehemență sonoră, "Luminișul urlătorului", datorată lui Dan Dediu; este o pagină concertantă destinată violei, un protagonist puțin obișnuit în asemenea circumstanțe, un
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil că și sonoritatea sa prea puțin eufonică a contribuit la această utilizare. Cel mai vechi din seria argotică pare să fie termenul mortăciune, cu sensul "crimă, omor", diferit de cel al vechiului substantiv omonim ("stîrv, animal mort" - metaforic "ființă lipsită de vlagă"); creat
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
Sorin Lavric In cazul lui Camil Petrescu, renumele s-a concentrat în prenume. E unul din rarele exemple cînd memoria colectivă reține un autor nu după literele numelui de familie, ci după sonoritatea aparte a literelor de botez. E îndeajuns să spunem "Camil" ca să știm despre cine este vorba. Așa cum constata, pe bună dreptate, Ion Ianoși în volumul O istorie a filozofiei românești - în relația ei cu literatura (Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996), nimănui
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
cînd nici măcar împreunarea lor nu ne mai ajută să-i precizăm identitatea. Deficiența aceasta nu e sesizabilă în cazul lui Camil, al lui Nichita, al lui Titu sau al lui Nae. Haloul notorietății lor s-a adunat în prenume, eclipsînd sonoritatea numelui. Iar dezechilibrul creat de focalizarea atenției asupra prenumelui este atît de izbitor încît putem vorbi de o înglobare a numelui în prenume, de o asimilare mergînd pînă la dispariția termenului absorbit. Fenomenul psihologic pe care se sprijină acest proces
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
secol XVIII, de secol XIX, se constituie în fapte curente care urmau a atrage atenția publicului marii metropole. Spiritul muzicii rămâne însă italian. Prin verva dramatică, prin melodie, prin culoare. Prin cantabilitatea ce se dezvoltă în zona vocalelor întărite de sonoritatea astringentă a consoanelor. - Nici Francesco Cilea nu a procedat altfel. A urmat exemplul iluștrilor săi predecesori. Acțiunea, de puternică amprentă melodramatică, se petrece în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea, în culisele Comediei Franceze. Câteva personaje - inclusiv eroina
O capodoperă puțin cunoscută la noi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8792_a_10117]
-
lunii, se încleștară în părul lui uscat, plin de praful puțului de apă. Sângele lui se făcu foc, sufletul i se topi și viața i se scurse toată în mâinile lor." (pag. 109) Sinceritatea aceasta a stilului, lucrătura minuțioasă asupra sonorității fiecărei fraze, pshidelelismul arhaic sunt câteva din certele calități - remarcabile - ale Mariei Ellis. Numai că exercitarea lor bidimensională nu duce, de cele mai multe ori, prea departe. Fără o tramă palpabilă - și nu inventată simultan cu arborele genealogic narativ - și fără o
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Brezianu s-a bucurat nemijlocit de îndrumarea celebrului poet, însă barbianismul său are o altă sursă decît aceea pe care ar putea-o presupune o descendență lineară. Barbu Brezianu este structural un antiretoric, un dușman ferm al cuvîntului gol, al sonorităților fără conținut expresiv și al oricăror forme de redundanță. Din această pricină, barbianismul lui este unul de esență, unul care derivă dintr-o structură asemănătoare a sensibilității și a gîndirii, și nu un fenomen de contaminare stilistică în urma unor presiuni
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
mai puțin prodigioase. Există, desigur, și excepții. Una dintre ele se numește Sherban Lupu, violonistul care de fiecare dată când se reîntoarce pe estradele de concert românești, aduce cu sine trufandale ce stârnesc apetitul melomanilor. Și acum port în memorie sonoritățile Capriciului enescian împrăștiate cu generozitate în urmă cu câțiva ani, în primă audiție absolută sub cupola Ateneului bucureștean. În aceeași instanță au răsunat, joi 13 decembrie, eufoniile Concertului pentru vioară și orchestră de Alban Berg, cu același protagonist, Sherban Lupu
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
sau îmbrăcăminte, pentru telefoane mobile sau mașini; cuvîntul-cheie ciocoflender este însă folosit într-o campanie publicitară pentru asigurări. E, desigur, o decizie conștientă a publicitarilor în cauză, care au recurs la un actor foarte popular și la un cuvînt cu sonoritate pentru a atrage atenția publicului larg vizat de campania lor. În Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (ediția a II-a, 2006), cuvîntul este cuprins cu o explicație parțială și contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]