692 matches
-
la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât moartea, pentru ca lumea să-și poată 147 vedea de rosturile ei. Cumva știa asta și a ales să moară tânăr în numele unei iubiri, și aceea pierdută. Ahile nu e un personaj tragic numai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de o nouă servitute, către el, dar cu făgăduința unei depline și definitive dezrobiri, la un soroc ce pare-a fi, simetric, tot de doisprezece ani, cifră deloc străină de practicile magice și de mistica numerelor. Prospero avea nevoie de Ariel, dar n-o să știm niciodată de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avea de furcă amândoi. / — Cum, iar? De vreme ce mă pui la munci, / Să-ți amintesc ce mi-ai făgăduit / Și n-ai îndeplinit... ai zis / Că-mi scazi un an întreg.“ Era o târguială veche, tot mai cârcotașă pe măsură ce se apropia sorocul, până la tocmeala pentru orice. Prospero știe asta foarte bine și de aceea, ca să-l liniștească și ca să-l țină-n frâu, asociază, de-a lungul întregii piese, constrângerea și amânarea cu făgăduințe: „Așa! În schimb poimâine / Te las să pleci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dar eu am aminitrile proaspete, calde, încălzite de lacrimi care ard obrazul, și o văd clar, ca atunci când veneam de departe. Postea după vechea rânduială creștinească. Deși postea, nu ne obliga pe noi copiii să postim așa cum postea ea. La soroacele obișnuite să se facă pomenirea morților, făcea colivă, cumpăra străchini și linguri de lemn și căni de lut, pe care le „împărțea”, cu lumânare aprinsă, pline cu mânăcare de post, aproape la tot satul. în noaptea învierii, se scula din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
aparent fără importanță: scrisoarea este semnată Ion Răutu, nu Vania Răutu sau Ivan Egorovici (Răutu), cum semnase pînă atunci. Era un nume nou, semn al apartenenței la altă colectivitate social-istorică și, poate, al asumării unui alt destin. Pînă la împlinirea sorocului de plecare din Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care „mă atrage, mă fascinează și, în același
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sufletesc. Și-abia atunci, dragă frate, poți să știi; ceea ce știi poți să scrii; dar ceea ce scrii e atât de tăinuit încât nu-ți dă decât cheia cu care să deschizi la rândul tău porțile templului, când îți va fi sorocul. 27. Poesie și rețele neuronale Nu știu unde am citit că pe un perete, într-un beci din Koln, distrus de bombardamentele celui de-al Doilea Război Mondial scria: Cred în soare chiar și atunci când nu strălucește Cred în dragoste chiar și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
țărmul helvetic al Lemanului, poetul meditează la sărăcia de lângă lacul Sfânta Ana: „La noi acasă, pe vremea asta, moș Vasile se uită la soare, căci ceasornicul uriaș al celor sărmani este soarele, și lelea Irina citește din foaia de mură sorocul Irinuței” (La Quichy). Și în teatru conflictul psihologic din dramoleta neoromantică Maica cea tânără, jucată la Teatrul Național din București în 1912, cu Aristizza Romanescu, este reflexul unui conflict social. Retrasă la mănăstire, o tânără de familie bună e obsedată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
aparent fără importanță: scrisoarea este semnată Ion Răutu, nu Vania Răutu sau Ivan Egorovici (Răutu), cum semnase pînă atunci. Era un nume nou, semn al apartenenței la altă colectivitate social-istorică și, poate, al asumării unui alt destin. PÎnă la Împlinirea sorocului de plecare din Siberia trăiește cu nostalgia țării din care știe că el și moldovenii lui sînt parte integrantă, România, o țară deocamdată himerică, explică el unei tovarășe de suferințe, o țară care mă atrage, mă fascinează și, În același
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
mamei": "O să-ți fac o mărturisire, Sábato spune personajul Jorge Ledesma din Abaddón -, eu nu am vrut să vin pe lume, n-am dat nici un semn în sensul ăsta. Îmi era așa de bine acolo, ca, atunci când mi-a sosit sorocul, m-am îndârjit, m-am așezat cu fundul, dar tot m-au scos, cu forța. Mereu cu forța, în numele a ceva mai bun pentru mine, insă mi-am dat imediat seama că lumea asta nu e decât un mare rahat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi, cine știe, poate c-ai să cunoști și tu această plăcere de a ochi o idee, de-a trage în ea, de-a o vedea doborâta la picioarele tale, ca apoi sa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a împăratului "cu glas răgușit și împleticit, care nu era al vreunei ființe de pe uscat și mai degrabă cum este de obicei al fiarelor mării", dezeroizarea atrag după sine și atât de cunoscuta tehnică a demitologizării: "Hercule socoti că venise sorocul pentru cea de a treisprezecea muncă". Comentariile naratoriale suplinesc accesele satirice printr-o mină caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
falsă de sațietate. În rest, porcii erau prietenii noștri, îi goneam și le luam mâncarea pe care o scoteau. Porcii erau ai oamenilor din zonă și dacă aveau o scroafă care făcea 6 purcei îi dădeau în Baltă și la soroc își luau șase porci. Era o înțelegere între oamenii din Balta Brăilei să-și crească porcii în Baltă. Însă nu m-am apucat să rod oase, nu m-am apucat să rad hârdăul ăla după... C. I.: Au fost care
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Pietro Gralla dă dovadă de o devoțiune totală, până într-o zi când l-a revăzut pe Cellino, se întoarce cu gândurile în trecut, scoate inelul de pe deget, îl sărută și îl aruncă în mare, pentru că "i s-a împlinit sorocul". La început îl respinge pe seducătorul care îi răvășise viața în copilărie, dar când acesta vrea să plece, îi aruncă pumnalul, îi cere să moară pentru o clipă de iubire. După ce și-a înjunghiat soțul, ea îi cere lui Pietro
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care să schimbe rânduielile, dar salvarea supremă tot În credință stă, În cele din urmă, deoarece prin credință se pot muta și rânduieli de ursită. Durata vieții este materializată Într-un ghem care se deșiră, Într-o carte scrisă cu soroace și, cel mai adesea, candelă a vieții. Imaginea morții În concepția populară nu are nimic terifiant: ea apare ca o bătrână care se chinuiește pentru a-și duce la Îndeplinire slujba și pe care Sfântul Haralambie o are În grija
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
un vișin un drăguț de băiat, de-ți venea să-l mănânci. Vaca și-a lins pruncul, numindu-l Craivișăn; creștea băiatul Într-o zi cât alții creșteau Într-un an. La fel se Întâmplă În Fiul vacii. Când veni sorocul sarcinii, sluga este avertizată de către stăpân: dacă te duci cu ea la pășune, tu să nu-i spui nimic vorbe murdare că vaca rămâne gravidă. În pofida avertismentului, vaca, după ce a fost Înjurată, părăsește satul și merge În munți unde naște
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ideii de a avea urmași, plus sancțiunile aplicate femeii care nu are copii. Cuplul Împărătesc Îmbătrânește fără a-și pierde credința că Dumnezeu va da curs rugăminților făcute. Conceperea petrecându-se Într un timp interzis procreației, atrage mânia vrăjitoarelor. La sorocul cuvenit, Împărăteasa cea bătrână naște o fetiță frumoasă (ca o floare, ca o picătură de rouă, ca zorile dimineții, ca un bob de piatră scumpă, și Încă mai frumoasă). Toate vrăjitoarele Împărăției s-au strâns cioatcă , au Înfierbântat frigările și-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
decât toate stelele adunate laolaltă. Tânărul se preschimbă Într-o pasăre mare, cenușie și-i spune că datorită faptei ei nesăbuite, nu-l va mai vedea niciodată, decât dacă Îl va sluji cu credință timp de 7 ani. După trecerea sorocului dat, soțul fetei devenite spălătoreasă Își recapătă Înfățișarea. Rămân Împreună, iar stăpânii conacului au fost atât de Încântați de norocul fetei. Legenda Cucul din fată. Dragostea [Niculiță Voronca, I] are din nou ca mobil declanșator blestemul. A fost o fată
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lume și un timp fără alte relicve decât câteva morminte de eroi. Cercul strâns al epopeii este plin de durere și de moarte, dar acestea, oricât ne-ar spune despre omenesc, sunt întâmplare trecătoare și sunt împrejmuite de statornicia fără soroc a lumii care le cuprinde și le tăgăduiește. Unul dintre cele mai războinice și crude poeme, Iliada este, într-un fel esențial și latent, un imn adus bucuriei. Bucuria însăși a manifestării puterii și agerimii în luptă. Chiar în miezul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
îngrădiți de Soartă, se tem din când în când că forța omenească ar putea frânge cercul ei de bronz și săvârși ceva hypér móron, mai presus de hotărârea Soartei. Sunt neliniștiți că Patrocles sau Ahile ar putea cuceri Troia înainte de soroc sau că, în ciuda Soartei, Ahile îl va ucide pe Enea, sortit să-i supraviețuiască, și fac tot ce le stă în puteri să împiedice asta, devenind astfel ei înșiși unelte ale Soartei. Jocul se joacă de fapt între Forța ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
va arăta domeniul și locuitorii acestuia, pământul rodnic, hergheliile, cirezile și turmele, oamenii de acolo, casa cea mare și înaltă. Dar n-a fost să fie așa. Iar Ahile a aflat de timpuriu care îi este soarta, însă prea timpuriul soroc nu părea să-l mâhnească în sine (în fond, și-l alesese singur), cât faptul că niciodată nu se va mai întoarce acasă, să-l primească acolo părinții, că trebuie să moară departe de tot ce-i al lui, pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât moartea, pentru ca lumea să-și poată vedea de rosturile ei. Cumva știa asta și a ales să moară tânăr în numele unei iubiri, și aceea pierdută. Ahile nu e un personaj tragic numai pentru că
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
luminat, un gânditor de taine albe, un suflet ferm, dar neîncrâncenat. De cum sosește și aude vaietele spiritului prizonier, îi redă libertatea. O libertate condiționată de o nouă servitute, către el, dar cu făgăduința unei depline și definitive dezrobiri, la un soroc ce pare-a fi, simetric, tot de doisprezece ani, cifră deloc străină de practicile magice și de mistica numerelor. Prospero avea nevoie de Ariel, dar n-o să știm niciodată de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
avea de furcă amândoi. / — Cum, iar? De vreme ce mă pui la munci, / Să-ți amintesc ce mi-ai făgăduit / Și n-ai îndeplinit... ai zis / Că-mi scazi un an întreg.“ Era o târguială veche, tot mai cârcotașă pe măsură ce se apropia sorocul, până la tocmeala pentru orice. Prospero știe asta foarte bine și de aceea, ca să-l liniștească și ca să-l țină-n frâu, asociază, de-a lungul întregii piese, constrângerea și amânarea cu făgăduințe: „Așa! În schimb poimâine / Te las să pleci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de maci, unduiesc ca niște valuri aurii sub adierea vântului. Sunt vegheate îndeaproape de lanuri de floarea soarelui, cocoșate de povara rodului copt. Se scurg, dimpreună, tăcut și lent spre deltă, cuprinzându-se în nemărginirea câmpiilor. Așteaptă să se împlinească sorocul, pentru ca recolta să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]