3,462 matches
-
foarte frumoasă - răspunse spătarul - da’ până la urmă a intrat și ea în istorie. Cosette tăcu. Pe lângă corabie, delfinii, obosiți să mai înoate în formă de semilună, începură să înoate în secere. Episodul 95 VINE-O VREME... — Vine-o vreme - continuă spătarul Vulture - când, draga mea, oasele nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se facă covrig în cizme, nasul să-ți supure, urechile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-ți supure, urechile să se ceruiască, ochii să-ți lăcrimeze, spada ți-o uiți la scăldat, gâtul îți hârâie, burta îți ghiorăie și singur gândul îți mai rămâne vârtos: așa văd eu momentul când trebuie să fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fii mazilit. Dar dumneata, spătare, departe ești de vremea aceea - grăi Cosette. Câteodată suntem maziliți preventiv, pe când suntem încă în putere, tocmai pentru ca de supărare buzele să ne dondăne, dinții să ni se clatine și celelalte. — Știi ce văd eu, spătare? Că ori despre ce și cu cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cine vorbești tot la treburile dumitale ți-e gândul. Da’ mai las-o-ncolo de putere și de mazilire, că doară acum ești cu o femeie! - zise Cosette țuguindu-și buzele a reproș. — în orice femeie zace un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un turc - grăi spătarul. Dă-i unei femei doi eunuci zdraveni și dacă nu va mazili pe unul dintre ei, să-mi zici mie cuțu! — Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-au cu noi? Cosette nu mai știu ce să răspundă. Privi spre orizont. Orizontul era luminos și-atât. — Ai iubit vreodată, spătare? - spuse ea încet. — Țț - făcu spătarul. — Păi de ce? — Am avut un accident când eram mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cuțu! - făcu Cosette. Ce-are a face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-au cu noi? Cosette nu mai știu ce să răspundă. Privi spre orizont. Orizontul era luminos și-atât. — Ai iubit vreodată, spătare? - spuse ea încet. — Țț - făcu spătarul. — Păi de ce? — Am avut un accident când eram mic. Mă jucam într-o fâneață, când am văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
face o femeie cu doi eunuci? Păi vezi? - zise spătarul. Da’ turcii ce-au cu noi? Cosette nu mai știu ce să răspundă. Privi spre orizont. Orizontul era luminos și-atât. — Ai iubit vreodată, spătare? - spuse ea încet. — Țț - făcu spătarul. — Păi de ce? — Am avut un accident când eram mic. Mă jucam într-o fâneață, când am văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
el se duce cu găleata în pivniță. Iapa, cum mă simte, unde nu-mi dă una cu copita drept în frunte, c-am zăcut cu unchiu tot Postul Paștelui. De-atunci urăsc toate femeile. Episodul 96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușoară - mormăiră într-un glas ceilalți cazaci. — ... apoi nu vorbele sunt bune - continuă Vasea - ci faptele. Fapte, fapte, fapte! cum spuneau bătrânii noștri. — Ce fapte? - zise hangiul, ștergându-și lacrimile. — Din cele mai vechi timpuri - zise Vasea lăsându-se pe spătarul scaunului și făcând semn unui ortac să-i umple paharul - unul din obiceiurile sfinte ale neamului căzăcesc, probă de bărbăție și treabă pentru hătmănie, a fost răpirea femeilor. De la feciorul de 14 ani căruia de-abia i-au mijit tuleiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că misia cea mai grea a Poveștii ce-și duce povestea pe două căi este de a reface în chip firesc atmosfera unui drum când pașii Săi au călcat mai mult pe celălalt. Vă mai aduceți dumneavoastră aminte de Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul rapsod Broanteș și de nu îndeajuns descrisa țigăncușă Cosette, pe care cu aproape șapte săptămâni în urmă lăsatu-i-am călătorind pe Marea Neagră, spre casă, în corabia eruditului Ianis? Poate că da, poate că nu, căci multe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu un imperiu barbar de care era până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
până atunci depărtată printr-o mare cultură, se potoli. Cei trei moldoveni și cu țigăncușă stăteau pe prora în niște jilțuri de răchită, privind visători jocul leneș al valurilor. — La ce te gândești, spătare? - sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sparse tăcerea glasul cald al țigăncii. Spătarul Vulture se scărpină agale în barbă, părând că picotește. — Doar aparent picotesc - răspunse el cu blândețe. în adevăr însă, două lucruri simt cum mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți vine greu să mi-o spui așa de la obraz? — Dacă țării nu pot să-i vorbesc, de ce m-aș feri de tine? - zise spătarul. Și-apoi eu sunt om drept: decât să simt ispita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă tulbură: apropierea de țară și apropierea de tine. Vezi, spătare! - zise alintat Cosette. Și nu-ți vine greu să mi-o spui așa de la obraz? — Dacă țării nu pot să-i vorbesc, de ce m-aș feri de tine? - zise spătarul. Și-apoi eu sunt om drept: decât să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne uităm amândoi la ea. — Dar chiar așa tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om drept: decât să simt ispita cum se cuibărește în întunericul trupului meu, mai bine o scot la lumină să ne uităm amândoi la ea. — Dar chiar așa tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre Barzovie-Vodă, care picotea alături. — Și ce-ai făcut atunci? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tare te ispitesc? - întrebă cu seriozitate țigăncușă. Nu știu cum să-ți spui - răspunse spătarul - dar o ispită la fel de mare ca asta am mai simțit o singură dată în viață acum doi ani, când era să fiu pus domn în locul dumnealui - și spătarul arătă spre Barzovie-Vodă, care picotea alături. — Și ce-ai făcut atunci? - zise Cosette. — Am stat și m-am gândit: oare n-o fi numai un zvon, cum mai aruncă turcii câteodată? — Și? - făcu țigăncușa. — N-a fost zvon, dar până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
am gândit: oare n-o fi numai un zvon, cum mai aruncă turcii câteodată? — Și? - făcu țigăncușa. — N-a fost zvon, dar până m-am gândit eu, s-a schimbat sultanul. Episodul 131 DESPRE CREDINȚA SUSPUȘILOR — Trebuie să-ți spun, spătare - grăi atunci Barzovie-Vodă, deschizând un ochi - că știam că s-ar fi putut să fii pus domn în locul meu. Aveam pe cineva la Poartă - fie-i țărâna ușoară! - care mi-a șoptit: „Vezi că spătarul Vulture...”. însă pe vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
SUSPUȘILOR — Trebuie să-ți spun, spătare - grăi atunci Barzovie-Vodă, deschizând un ochi - că știam că s-ar fi putut să fii pus domn în locul meu. Aveam pe cineva la Poartă - fie-i țărâna ușoară! - care mi-a șoptit: „Vezi că spătarul Vulture...”. însă pe vremea aceea mă mângâiam traducând din Tacit și mi se părea mai important ablativul decât fumăritul. — Măria-Ta - răspunse spătarul Vulture - faptul că am stat să mă gândesc dacă să te schimb sau nu arată, cred, marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în locul meu. Aveam pe cineva la Poartă - fie-i țărâna ușoară! - care mi-a șoptit: „Vezi că spătarul Vulture...”. însă pe vremea aceea mă mângâiam traducând din Tacit și mi se părea mai important ablativul decât fumăritul. — Măria-Ta - răspunse spătarul Vulture - faptul că am stat să mă gândesc dacă să te schimb sau nu arată, cred, marea dragoste ce ți-o purtam. Să fi fost dumneata un domn rău, plăcându-i vărsarea de sânge, una-două te-aș fi trimis lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dumitale la Poartă?! — Mă sprijineam pe ignoranța ta, prietine - răspunse Barzovie-Vodă. Cu cât e omul mai ignorant, cu atât e mai supus și mai credincios - asta de la romani am învățat-o. Oricât ar părea de ciudat, credința ta față de mine, spătare, vine din necunoașterea celor cinci declinări din latină. — S-ar putea ca așa să fie - zise spătarul - adică eu cunoscând cât ești de învățat, să mă sfiesc a-ți tăia capul. — Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu atât e mai supus și mai credincios - asta de la romani am învățat-o. Oricât ar părea de ciudat, credința ta față de mine, spătare, vine din necunoașterea celor cinci declinări din latină. — S-ar putea ca așa să fie - zise spătarul - adică eu cunoscând cât ești de învățat, să mă sfiesc a-ți tăia capul. — Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu cele cinci declinări, i-aș fi mai credincioasă spătarului decât Măriei-Tale, dragă Vodă. — Cu femeile e altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
S-ar putea ca așa să fie - zise spătarul - adică eu cunoscând cât ești de învățat, să mă sfiesc a-ți tăia capul. — Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu cele cinci declinări, i-aș fi mai credincioasă spătarului decât Măriei-Tale, dragă Vodă. — Cu femeile e altceva - răspunse grav Barzovie. Femeile trebuie stârpite de mici. — Vai de mine, Măria-Ta! - râse spătarul. Cum să stârpești femeile?! M-ați înțeles greșit - zise Barzovie-Vodă. Nu e vorba a le elimina pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dar eu - interveni țigăncușa în discuție - deși nu știu cele cinci declinări, i-aș fi mai credincioasă spătarului decât Măriei-Tale, dragă Vodă. — Cu femeile e altceva - răspunse grav Barzovie. Femeile trebuie stârpite de mici. — Vai de mine, Măria-Ta! - râse spătarul. Cum să stârpești femeile?! M-ați înțeles greșit - zise Barzovie-Vodă. Nu e vorba a le elimina pur și simplu prin violență, pe care de altfel o detest, ci, printr-o acțiune tenace, inteligentă, de lungă durată, de a le cantona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dracului - urlă căpitanul, uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui tu, spătare... gâfâi Barzovie-Vodă, scuturându-și veșmintele. Pe-aici altă dată au călcat pașii marelui Ovidiu. Pe aici nu cred să fi ajuns - răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]