218,930 matches
-
și doctrinar cu ajutorul cărora oamenii cu bani, oamenii dinamici și întreprinzători, cu alte cuvinte capitaliștii, erau făcuți responsabili de toate relele posibile, erau huliți și discreditați pînă la satanizare. Pe de altă parte, artiștii au fost rupți cu totul de spațiul economic și de cea mai elementară piață specifică, au trăit permanent din stipendii și din achiziții controlate, inducîndu-li-se insidios ideea dependenței lor absolute de statul total, de statul-părinte, de statul-comanditar, de statul-curator și de statul-colecționar, adică ideea unui parazitism de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
a unui protecționism obligatoriu. Din acestă pricină, imediat după 1990, artiștii s-au trezit brusc abandonați, fără parteneri și fără piață, dar și fără speranțe și fără un sistem imunitar adecvat noului climat, iar oamenii de afaceri, apăruți abrupt în spațiul economic, s-au trezit și ei într-o lume incoerentă simbolic și fragmentată sever din punct de vedere social. în acest context nou, comunicarea dintre cele două lumi, aceea a creatorilor de bunuri materiale și aceea a creatorilor de bunuri
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
valori economice reale și utilizate ritmic, artistul se sufocă mecanic, își pierde una cîte una elementarele sale funcții vitale, după cum, fără valorile simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic și cultural care și-a modificat sensibil coordonatele în comparație cu anii nouăzeci. Omul de afaceri nu mai este
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
simbolice, omul de afaceri își pierde coerența socială, obligatoriile funcții de reprezentativitate și codurile subtile de comunicare cu spațiul propriei sale condiții. Ceea ce propune acum Allianz-Țirac, în mod tacit, este tocmai suspendarea neîncrederii, încetarea ostilităților și renegocierea pozițiilor pe un spațiu socio-economic și cultural care și-a modificat sensibil coordonatele în comparație cu anii nouăzeci. Omul de afaceri nu mai este acum, oricîte piedici ar mai avea el de trecut, nici adolescentul economic de acum cîțiva ani, pus pe lovituri fulgerătoare și pe
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
un segment al mediului de afaceri care și-a dobîndit, o dată cu sentimentul stabilității, sau chiar înaintea acestuia, bunuri imobiliare foarte serioase, fie sub formă capitalizată, de active, fie cu titlu de reședință permanentă sau de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte rațional și instinctiv acest lucru și este interesat direct, dar și constrîns de
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
dintre cei mai importanți operatori de pe piața românească a asigurărilor, cum este Allianz-Țiriac, a simțit nevoia să aducă mediul artistic în propriul său habitat, și unul dintre cei mai retractili și mai sfioși artiști, cum este Paula Ribariu, a părăsit spațiul ei securizat, acela profesional și cu o indiscutabilă vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne imaginăm noi în această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne imaginăm noi în această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel puțin în această etapă, în ceea ce privește onestitatea și acuratețea ofertei. Compania lansează invitația, oferă spațiul și face toate oficiile de gazdă, iar artistul vine cu maxima sa libertate, cu preocupările sale constante și cu obsesiile neștirbite
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
și cu prețul sacrificării propriului confort. Allianz-Țiriac/Paula Ribariu, iată ecuația care marchează noua configurație a raporturilor profesionale și morale în spațiul public românesc, raporturi ireproșabile, cel puțin în această etapă, în ceea ce privește onestitatea și acuratețea ofertei. Compania lansează invitația, oferă spațiul și face toate oficiile de gazdă, iar artistul vine cu maxima sa libertate, cu preocupările sale constante și cu obsesiile neștirbite. Paula Ribariu vine, astfel, în spațiul companiei de asigurări, cu o etapă nouă a propriului său proiect artistic și
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
puțin în această etapă, în ceea ce privește onestitatea și acuratețea ofertei. Compania lansează invitația, oferă spațiul și face toate oficiile de gazdă, iar artistul vine cu maxima sa libertate, cu preocupările sale constante și cu obsesiile neștirbite. Paula Ribariu vine, astfel, în spațiul companiei de asigurări, cu o etapă nouă a propriului său proiect artistic și nu încearcă în nici un fel să se adapteze unui public, în mare parte necunoscut, pornind de la supoziții și aproximări teoretice. Ea se comportă aici cu un firesc
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
jubilație cromatică. De fapt, expoziția Paulei Ribariu de la Allianz-Țiriac nu este atît o expoziție obișnuită, cît o provocare a privirii, un gen de instalație neostentativă și fără substraturi polemice, o formă complexă de construcție a semnului și de remodelare a spațiului. O lume încremenită în ipostaza ei de maximă semnificație și de minimă desfășurare descriptivă, un ceremonial stopat, o suspendare a realului în efigie și a istoriei în magie, cam toate acestea la un loc ar putea sugera cîte ceva din
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
ar fi să se renunțe la interpretarea spațială. Faptul că există o epigeneză a structurii în momentul dezvoltării, adică la capăt se găsesc mai multe elemente decât la început, înseamnă că structura nu există în germene... "Emergența în timp și spațiu implică în prealabil o imersiune, cu alte cuvinte o inexistență materială în timp și spațiu." Și cum această emergență este o repetiție, se impune ideea unei memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
în momentul dezvoltării, adică la capăt se găsesc mai multe elemente decât la început, înseamnă că structura nu există în germene... "Emergența în timp și spațiu implică în prealabil o imersiune, cu alte cuvinte o inexistență materială în timp și spațiu." Și cum această emergență este o repetiție, se impune ideea unei memorii transpațiale, fără vreo engramă; se impune, deci, un sistem dinamic, un proces creativ, posedând în el o complexitate a lui, procesuală, neavând câtuși de puțin nevoie să treacă
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ. Trecând de acest subiect delicat, mă voi concentra asupra stilului compozitorului și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența, "masacrul determinațiilor ce renasc fără încetare", cum spune Jankélévitch, nu-și găsesc aici locul. Chiar și atunci când lucrează strict serial
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
Rodica Zafiu Destul de des au apărut, în spațiul acestei rubrici, observații despre limbajul Internetului; de multe ori rețeaua electronică a fost sursa unor abundente citate ilustrînd fenomene lingvistice recente. La aceste exemple de utilizare lingvistică a Internetului adaug acum propunerea de a folosi numărul considerabil de atestări pe
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
un alt subiect ar fi faptul că reviste occidentale, altfel amatoare de aurolaci și guri de canal, au părut complet indiferente față de performanța producătorilor de a descoperi și exploata, în România (probabil la prețuri modice față de alte părți ale lumii), spații splendide, care au "reprezentat", cu succes, în film, Vaticanul, Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma, nici o vorbă!) s-a bucurat și întreaga galerie de interpreți români, care îi asigură
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
ar fi nu s-ar povesti), este aceea a întâlnirii dintre regele Solomon (personaj foarte important în Coran (sub numele de Suleiman) și regina din Saba. Regatul acestei frumoase "femei de culoare" se pare că s-a aflat în actualul spațiu al Peninsulei arabice, în Sud, printre Emiratele Arabe (după alți bibliști, regatul Saba era în Africa). Legendele postbiblice și postcorancie povestesc multe despre Solomon și regina din Saba: de fapt, aceasta ar fi venit nu ca să se convingă de înțelepciunea
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
direct spre India - de unde se aduceau mirodenii, pietre prețioase, aur în regatul ei; până la urmă afacerea a eșuat, în schimb s-a născut un fiu, Menilek I, proto-rege al etiopienilor de azi. Tradiția islamică o numește pe regină Balkis. În spațiul persan sau indian islamizat, circulau multe legende despre Balkis: ea ar fi fost fiica unui șeic, Aber Shaih, și a unei femei paria; cruciații au adus, printre alte bunuri, în Europa și legende despre acest celebru cuplu - Solomon și Balkis
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
cronicii literare se discută în mod tradițional despre literatură română. Răspunsul nu e unul ușor și nu are rost să încercăm aici o rezolvare a marii dileme (ce e mai important, limba în care e scrisă o operă, cetățenia autorului, spațiul în care trăiește, locul publicării etc.), o dilemă care a traversat veacurile și a devenit cu atît mai dramatică în acest secol XX, numit deseori secolul exilului. Romanul Cocoșul decapitat nu a fost scris în limba română, mai mult, a
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
a traversat veacurile și a devenit cu atît mai dramatică în acest secol XX, numit deseori secolul exilului. Romanul Cocoșul decapitat nu a fost scris în limba română, mai mult, a fost publicat mai întîi în germană și nu în spațiu românesc, ci la Viena, în 1998, la Editura Zsolnay Verlag. A avut un imens succes de public și de critică acolo. Autorul spune însă precaut: "Nu știu în ce măsură această carte este într-adevăr mare; rezonanța ei este mare: mulți își
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care tatăl, un adevărat domn (sau un adevărat comerciant, cum sugerează mătușile) salută în cîteva limbi, romanul nu compune o imagine tocmai armonioasă. Totuși, ne aflăm într-un spațiu în care nu se vorbește românește decît de nevoie și atunci prost. Țiganii le strigă germanilor cuvinte nu tocmai politicoase ("Săsălăi afurisiți! Cu Hitler al vostru cu tot! Cărați-vă la dracu în Germania!"), obsesia purității etnice e generală, ungurii
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
în alta. între dicționar și realitate, un adolescent încearcă să descifreze lumea și pe sine, într-un moment teribil al istoriei secolului XX. Cocoșul decapitat este o carte despre care ar trebui să ne grăbim să spunem că aparține și spațiului cultural românesc și să înțelegem ce mare dar ni s-a făcut. Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, roman, Traducere din germană de Nora Iuga, Editura Humanitas, București, 2001, 472 pag. f.p.
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
sens misterios, dar și o valoare dinamică, o transgresiune de prag, o invitație la de-pășire, cum s-a spus deja, identificându-se ușa cu poarta și relevându-se mereu polisemia conceptuală. Per me si va... Se intră în alt spațiu, al durerii sau al bucuriei, al căutării chinuite sau al speranței luminoase, ca peste o punte magică între două lumi. Sensul ei de epifanie divină a fost nu o dată relevat. "Eu sunt ușa", ianua coeli, sună un verset evanghelic, regăsibil
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]