457 matches
-
Peste sufletele noastre deformate și speriate. Nicio speranță. Nimic! Un mare gooooool totul... Ze rooooo... și nimic altceva. Nimic! Îmi aprind o nouă țigară tremurând, dar nu pot trage decât trei - patru fumuri și mă Îneacă o tuse drăcească. Tușesc spasmodic până-mi ies ochii din cap. Mă retrag În dormitor (o cameră simplă, unde nu am decât un pat, un șifonier și un raft cu cărți deasupra capului) și mă-ntind cuminte, privind oarecum liniștit pereții goi. Sau aproape goi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de față cu Va, a coborât pe abdomen, apoi către pulpele moi și aproape alunecoase, iar când ca din Întâmplare a atins locul ...acela, Aneta s-a Întors brusc cu spatele la el, a abandonat mâna lui Va și s-a mișcat spasmodic, șoptind câte ceva, ștrangulată de emoție. Așa i se păruse, visase, dar multă vreme minunea a persistat În mintea sa și nu putea să Înțeleagă nicidecum de ce În acele clipe Aneta Îl chema șoptit pe ... Niță! Peste oarece timp, toți ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spaniole ședeau În spatele caselor de marcat cu un aer de regine părăsite. Aranjamentul de vinuri, tării și lichioruri care acoperea peretele pînă la tavan avea ceva de catedrală În vastitatea sa, iar un rudiment de viață corticală licărea În ritmul spasmodic În care capii de familie și soțiile lor scanau prețurile sticlelor cu vin. — Inima culturală a Residenciei Costasol, mă informă Crawford. Cel puțin mai au energie cît să bea... probabil reflexul de la cot e ultimul care se pierde. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alte părți ale Europei, pe care, datorită „sângelui lor fierbinte”, Barbey d’Aurevilly le credea scutite de dandysm. Italia, de pildă, cu ilustrul său reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
toate trenurile și face parte din toate modele până la moarte”1), Încercarea noastră de a ordona un fenomen În disoluție se dovedește mai mult decât riscantă. Armistițiu, revoluții, reîmpărțirea lumii, avânt economic, progres: un peisaj În care arta se reașază spasmodic, topind de-a valma curente, tendințe, școli, grupări, stiluri. O coexistență câtuși de puțin pașnică În care, Întrebuințat din nou ca hârtie de turnesol, dandysmul distinge și se distinge tot mai greu. Pe de-o parte, „marii seniori” ai anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prepoziționale din gama lui John Donne, dar mi s-a părut atât de convingător încât m-am trezit aproape imediat că iau lucrul acesta ca de la sine înțeles. Repetiția generală din ziua precedentă semănase, cu atâtea hopuri, cu un colon spasmodic. Dar acum, urmărind cum decurge prima scenă, nu-mi dădeam seama de punctele de legătură; MM sudase scenele și șlefuise trecerea de la una la alta atât de bine încât intrările păreau a se face fără efort, iar piesa curgea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și inexplicabil să mă mai bage În seamă), În timp ce stătea la marginea azoteei ei cu mâna albă odihnindu-se pe cornișa parapetului „Încă umezit de roua nopții“, și sânii ei gemeni coborau și urcau În ritmul respirației ei iuți și spasmodice, sânii ei gemeni, recitesc, coborau și se ridicau, iar lornieta ei era Îndreptată spre... Am descoperit ulterior acea lornietă la Madame Bovary, mai târziu a deținut-o Anna Karenina, și apoi a intrat În posesia Doamnei cu cățelul a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă să intervină: ― Lasă-i în pace. Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le arunca priviri furișe: "Un adevărat complot. Casa e înconjurată de bandiți, indivizi machiavelici! Nici măcar nu se cunosc între ei... Își trimit mesaje, au instalat probabil microfoane. Altfel cum naiba știu ce se întîmplă cu ăștia de aici?" Scarlat mototoli spasmodic hârtia. ― De ce n-o fi dat telefon? Avea limba umflată, încleiată, abia rostea cuvintele. Ochii îi căzură pe aparat. Receptorul stătea strâmb. ― Mda... O fi încercat. Firește, suna ocupat! Pune-l ca lumea. Cârnul apucă receptorul cu două degete și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Franța. 64 Rareș Tiron Însă, de atunci, sufletul i se întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-o lăuda cu entuziasm, acum psihiatrii i-o socoteau a fi doar o cauză pierdută... Și astfel, pas cu pas, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
plin de încordare, căci atmosfera generală devenea, la fiecare pas, tot mai lugubră și mai neprimitoare. Asta îi fu prilej de neplăcere adâncă, pentru că, în drumul său, văzu și un nenorocit care tocmai era în puterea unei crize de delir spasmodic, dar întoarse imediat capul și grăbi pasul. În adâncul firii sale, el era chiar o persoană cu adevărat sensibilă și plină de delicatețe și, de aceea, la vederea bolnavului, își luă repede privirea de la el, întocmai așa cum nu te poți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
adevăr, două automate de Înghețată ocupaseră deja singura noastră cale de retragere, gangul. Trei scutere au apărut În partea opusă. — Pe-aici! am strigat, arătându-le intrarea mallului. Proptind un umăr Într-una dintre cele două uși culisante care clănțăneau spasmodic, le-am făcut loc. Înăuntru, simțind apropierea omului, bicicletele fixe și benzile de alergare au prins a hurui nebunește, recunoscând În noi pe semenii sportivilor de apartament care le chinuiseră suratele pe distanța a sute de kilometri fictivi pentru a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
strânși În sala de judecată În acea zi au observat cum, În timpul pledoariei finale a acuzării, ochiul drept al lui Gustav a Început să i se bată. Mai târziu, pe când avocatul desemnat din oficiu vorbea, pleoapa deja i se Închidea spasmodic. Or, până și copiii știau un lucru despre Marele Liniștit, anume că la viața lui clipise deseori, dar niciodată nu făcuse cu ochiul. Ceva ciudat se Întâmpla. Un murmur a Început să circule prin sala de judecată, În timp ce fluturele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atât de vii În existența lor fictivă, Încât dezvoltaseră până și acolo o adicție teribilă pentru calculator. Lipsiți de fluxul megabiților, păreau niște pacienți În stadiul terminal, decuplați de la aparate. Degetele arătătoare și cele mediane de la mâna dreaptă le pulsau spasmodic pe brațele scaunelor, ca și cum, fără mouse, s-ar fi transformat În antenele unor gândaci pipăind bezna. Membrii unui chatroom stăteau așezați În cerc, privindu-se unii pe ceilalți, cu expresiile unor mături uitate Într-o debara. „Săracii, Îi pun să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Încet-încet se lasă în genunchi. Răsucindu-se, se prăbușește deodată cu fața către văzduh. O femeie țipă ascuțit: - Ărra! Se aud strigăte înspăimîntate. Într-o clipă adjunctul cade asupra directorului și-l sprijină. Pandele e moale. Buzele i se zbat spasmodic. Dintr-un semn deschis la tîmplă, se scurge un șuvoi de spumă roșie. - L-a atins șaiba asta, constată un brigadier care ține în mînă un obiect. Chipul lat al brigadierului cu barba niciodată bine rasă care pare o cicatrice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
răsputeri celălalt, hotărît parcă să spună tot ce are de spus Înainte de a se prăbuși total și definitiv. Efectul aluziei, aparent nesemnificative, la prăjitura mătușii Bertha este uluitor: ceea ce se petrecuse pînă atunci nici nu se poate compara cu veselia spasmodică ce cuprinde micul grup de prieteni. Într-o clipă, izbucnesc toți În hohote paralizante de rîs, Încep să se clatine pe picioare ca bețivii, să se agațe unul de altul pentru a-și menține echilibrul, din ochii umflați lacrimile le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căutat de eroina. Că este vorba de crimă, suicid amoros, nu se știe, nu actul justițiar sau al folosirii revolverului o atrage, ci descrierea macabră, viziunea urâtului analizat în toată manifestarea lui, a plămânului perforat, a inimii ce încă pulsează spasmodic, a coastelor neatinse. Acest tablou naturalist va face imaginea vizuală, lait motiv al romanelor Hortensiei Papadat Bengescu. Tabloul fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu sunt zugrăvite deloc, plăcerea crudă nu are portret, este manifestarea biciuitoare a simțurilor și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și evaluând corect buzunarele noastre plate, i se făcu milă și îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoștită și parțial cheală, pe care Edy imediat și-a agățat-o cu mândrie la butonieră. Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem. Așteptam nerăbdători fetele în colțul rotund, vineții, rebegiți de frig, clănțănind din măsele și privind cum cucoanele își fâțâie tropăind zgomotos pantofii cu capișoane de metal la tocuri. Giulia avea deci, misiunea ingrată să vină cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru a se adăposti, acum săpau gropi adânci și strâmte, în care stând în picioare, se simțeau mai bine apărați
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea, ochii erau Închiși, strânși să păstreze În sine o imagine corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese faptul că urcasem, că nu avusesem nevoie de ajutorul ei; sperase să alunec, să mă sprijine ea, ca fiind mai experimentată. Ca să braveze, s-a cățărat pe un perete foarte periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
orice altă reacție, stau Încordat și aștept clipa când plăcerea irumpe sălbatic În expresia feței sale; Îi pândesc ochii și buzele și Încerc să-i Întrețin, să-i prelungesc acest gâlgâit agonic; acea frângere lăuntrică a trupului ca o moarte spasmodică, acea cutremurare a cărnii irepresibilă; am căpătat o știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil (așa Îmi imaginez) s-o posed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzi prefectul Baloleanu. Numai glasul trâmbiței, necruțător și amenințător, șerpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe când trâmbița suna, maiorul Tănăsescu ridică sus cravașa cu o comandă scurtă. Două sute de țevi de pușcă se îndreptară cu același gest spasmodic asupra țăranilor. Vociferările sălbatice se curmară o clipă, parcă le-ar fi retezat un paloș, dar numai spre a reizbucni mai tumultuoase: ― N-au voie să tragă!... Nu-ți fie frică, moșule!... Hai, băieți, că nu vă împușcă!... Aoleu, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zori, când noaptea de gardă se sfârșise. Poate că se așteptau să găsească un contur desenat pe trotuar, poate că așa se face când omul moare. „Ce rost avea să faci conturul cu creta, omul acela mișca, imaginează-ți, strângea spasmodic între degete smocurile de iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se cațăre...“ Priviră în sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]