10,741 matches
-
sau rea. Faceți un exercițiu de imaginație și închipuiți-vă ce voință are un individ cu grad de cunoștere submediocru, intelect aproape de cota 0 și putere de discernământ neasumată și veți avea reprezentarea minimală despre o tipologie umană de joasă speță căreia îi aparțin unii indivizi din societatea românească contemporană. Traiul în societate implică, nu de puține ori, acceptarea sau însușirea unor idei individuale sau colective, cu un impact pozitiv ori negativ asupra membrilor acelei societăți. Sunt situații, când cei trăitori
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în caz de neplata sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul determinat prin hotărârea adunării generale a asociației, conform dispozițiilor art. 49 din actul normativ invocat anterior. În speță, obligațiile de plată ale paratului au caracter legal, fiind prevăzute de dispozițiile art. 46 Lg. 230/2007 conform cărora: „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
infintata asociația de propietari D4 cînd legea apare în 2007 ori le atribuiți calități paranormale, ori mă luați la mișto ori dați dovadă de incompetență crasa și cred că numai justiția sau opinia publică mai poate aduce lumină în această speță. 2. Sigur că voi acționa în justiție dar și pe dvs pt neîndeplinirea obligaților de serviciu cf. L 230/2007. 3. faptul că primăria cheltuie bani pe ciinii maidanezi și nici o lescae pe ieșeni e tipic acestei primarii conduse de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
Mircea Mihăieș Tensiunea din viață publică a României te împinge în situații și poziții în care nu te recunoști. Să iau un exemplu în care s-au întâlnit mai multe "spețe" -, adică judecăți de ordin politic, etic și juridic. E vorba de cazul Norica Nicolai. Mă număr printre cei care au afirmat public că un astfel de personaj nu are ce căuta în fruntea Ministerului Justiției. Nu mai reiau argumentele, pentru că
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
arme ale trecutului și care nu ghicea încă nimic din spaimele viitorului. La fel de temeinică, chitită pe informație, mai mult decît pe împunsături tandre, ocrotite de dulcea și veniala nelegiuire a anonimatului, este Revista revistelor. Panorama presei naționale - revistele "capitaliste", în speță, sînt vizate de ochiul cronicarului de provincie - și spicuiri din cea internațională. Tipicuri gazetărești păstrate și azi: polemici șterse cu o sintagmă evazivă, îndemnîndu-i la lectură pe amatorii de picanterii literare, și veșnica bucurie cu care revistele profită și-și
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
care o deschide. Firește, n-a stat în intenția autoarei să pună pe lume o carte dezolantă. Numai că nu cartea e dezolantă, ci lumea care se prefigurează în paginile ei. Suntem siliți să ne privim pe noi înșine sub speța unei apropiate metamorfoze: o metamorfoză în virtutea căreia omul va deveni o verigă de tranziție către un stadiu evolutiv care, în loc de umanism, va purta numele de postumanism. Și atunci, vorba cercetătoarei Katherine Hayles, "întrebarea nu este dacă vom deveni postumani, pentru că
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
Deși poetul făcuse deja pasul în vagabondaj (poet "al mizeriei, al decăderii"), criticul reușește să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea să treacă peste aspectul exterior al vagantului din speța poeților goliarzi (cînd Stelaru îi arată zdreanța de cămașă sub trenciul ținut cu strășnicie pe el, Olimpianul se prăbușește "toate cele opt etaje ale blocului", căci un astfel de spectacol nu mai văzuse niciodată) și îi detectează, imperturbabil, "capacitatea de
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic ideea de zbor, Max Dumitraș rupe orice legătură cu formele preexistente, suspendă orice posibil reper exterior și, printr-o acrobație surprinzătoare a enunțului plastic, remodelează Neantul, face vizibil Golul, conturează Absența. Dacă
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
atât geniul pastișei, cum au spus unii răuvoitori, ci excelența sintetizatorului. Poate face la fel de bine nu doar poezie și proză de vârf, ci și teatru, eseu, critică și istorie literară, să traducă și să facă gazetărie de cea mai pură speță, fie pamflet, fie eseu politic ș.a.m.d." Rândurile de mai sus, ca și multe altele din cuprinsul volumului, nu fac altceva decât să-l scoată la rampă pe inepuizabilul Dan C. Aidoma tuturor cititorilor săi profesioniști și inteligenți, ajuns
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
iatace, / cu pulpe plăpînde de chihlimbare". Elevă este și "nimfeta Niceta" lui Kogălniceanu din Iluzii pierdute ... Un întăi amor care, în Alfabetul doamnelor trece drept cap de serie pentru copile și copilițe, "fete înfiorate de aripi de zburători". Din această speță pare a fi și Lili, o elevă nu tocmai silitoare din poemul dimovian Lili și densitatea, care știe însă a se dezbrăca lent, ordonat și cu metodă pe un acoperiș fierbinte, sub ochii "arși de reverii" al voyeurului de lucarnă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
care, în cursul coborîrii din cer pe pămînt, au dat naștere unor rebuturi biologice cărora le-au pus pînă la urmă numele de maimuțe. "Punctul nostru de pornire nu este teoria modernă a evoluției, ci doctrina tradițională a involuției. În speță, pentru noi nu e adevărat că omul se trage din maimuță prin evoluție, ci că maimuța se trage din om prin involuție." Tot astfel, pe pămînt nu există populații umane primitive și sălbatice care, nu se știe cum, s-au
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
director de ziar, neacceptată de acela. Ceva mai pe larg a vorbit în Spovedanie pentru oamenii cinstiți, text publicat în martie 1908, în două ziare, unul din capitală, altul din Iași1, și menit să pareze atacurile unor adversari politici. În speță, după ce, în introducere, precizează că s-a hotărît cu greu "să întrețină publicul despre șsine însușiț", lucru pentru care nutrește o adevărată aversiune, după ce își destăinuie "excesul de discreție" manifestat chiar în publicistică, el narează următoarele: "Trecuse abia vreun an
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
loc în ziua de 19 septembrie 1894 în Aula Universității din Iași. În convocarea publicată în ziare, se preciza că urma să se discute atitudinea în legătură cu un eveniment întîmplat la București în urmă cu cinci zile, pe 14 septembrie. În speță, între 11 și 14 septembrie, se ținuse la Constanța congresul studențesc anual, la care participaseră și peste 70 de studenți români din Transilvania și din Bucovina. În condițiile în care la Cluj tocmai avusese loc procesul memorandiștilor și în care
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
da reparațiune d-lui Stere", despre refuzul lui Scorțescu de "a-și constitui noi martori", despre "concesia" făcută de Scorțescu ("la insistențele șlorț reiterate") de "a se supune la arbitrajul d-lui Gr. N. Macri", precum și despre "călcarea cuvîntului", în speță despre decizia lui de "a-și menține martorii dintîi", implicit de "a considera incidentul închis", după ce arbitrul s-a pronunțat. La misivele martorilor săi, C. Stere le răspunde prin următoarele rînduri: "Iubiți prieteni,/ Știam că în orice țară din lume
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
32. Aceasta e răspunsul unui Petre Petrescu la o acuzație a ziarului "Lupta", care susținuse niște "neadevăruri" (anume că, în calitate de "delegat al studenților bucureșteni pe lîngă cei din Iași cu ocazia apelului Stere-Cănănău", ar fi făcut niște "nenorocite declarații", în speță, ar fi amenințat cu ruperea relațiilor dintre cele două Universități și cu despărțirea Moldovei de Muntenia"!). "Delegatul" bucureștean declară că misiunea i-a fost îngreuiată, întrucît "D. Sterea, un june student de vreo 40 de ani33, acela ce a fost
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]
-
stat membru decât ar fi făcut-o ca stat în curs de aderare. La București se va spune "...și în Europa există corupție!" sau "și voi, și noi avem corupție, în aceeași proporție", indiferent că numai la ei cazurile în speță se pedepsesc cu ani buni de închisoare obligatorie" (p. 183). Reforma în Jus-ti-ție inițiată de Monica Macovei a fost privită cu multă simpatie și speranță de oficialii de la Bruxelles. Dovadă interviurile reproduse în ultima secțiune a cărții. Îndepărtarea ei din
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
mai fi resimțit ca o necesitate a speciei umane (lucru problematic pentru teoreticienii vestici ai ultimilor ani, urmăriți de ideea "morții literaturii"). Partea interesantă a fenomenului se află în paradoxul construcției sale ideatice. Canonul e întotdeauna creația unei minorități (în speță a unui grup limitat de instanțe și autorități critice). Un scriitor, oricît de talentat, influențează prea puțin configurația canonului la un moment dat. De asemenea, un public mediu, oricît de mare și de entuziast, nu va reuși să-și impună
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
studențească din 1968; contestarea ca mod de viață a tineretului și ideologia negării ideologiei; tema temelor ratate în poezia pornografică. Ce știa cititorul român despre poezia pornografică în 1977? Atunci afla, de pildă, că, în opinia unui scriitor român, în speță Eugen Simion, exista o poetică a acestui tip de poezie: "îndată ce visceralul, impudicul au fost atinse de degetele artei adevărate, ele încetează să mai fie ca atare, devin altceva: o viziune, de pildă, a micului infern uman. Pentru artă nu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
neconvenabile - dimpotrivă! -, închegând din reflecții lucide (vorbind adesea despre moraliști, autorul devine el însuși un moralist) o imagine amară a decadenței omului, Eugen Simion nu se poate abține de la o serie de alte reflecții, care bat spre elogiul omului ca speță, uneori vibrante, cu atât mai credibile însă cu cât acestea vin din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
un preț interior. Dar e oare cu putință o creație lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează în impactul său cu existența dată? Neputînd răspunde afirmativ, se cuvine a lua în seamă, în cazul în speță, frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
într-o metropolă, simțindu-se - cum altminteri? - dezmoștenit, abandonat unui mediu pe care-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
acest fapt este valabil nu doar pentru spațiul artei românești, care nu a folosit niciodată culorile de ulei. Ostil prin natura lui față de orice efect, de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
de ajuns plagiatul din Incognito, care e o culpă profesională gravă pentru orice scriitor. Cum să-l mai creditezi? Cum să mai speri că o nouă lectură ar putea să fie premisa unei reevaluări estetice (strict estetice!) pozitive? Poți ignora speța morală a cazului? N-aș fi vrut să merg mai departe cu rechizitoriul biografic, pentru că sunt cunoscute culpele ce decurg din oportunismul ideologic al lui Eugen Barbu și din serviciile făcute nu doar regimului comunist, în general, sprijinindu-l ca
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
poezia unui univers în degradare și care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Emanoil Marcu, autorul unei versiuni românești fără cusur, prin Cuvântul din cuvinte. Este o carte de o noutate pe care editorii francezi ai deceniului al 6-lea n-aveau cum s-o înțeleagă: ea vorbește despre o lume totalitară, în speță comunistă, pe care unii occidentali (sau unii estici mai tineri) au dificultăți s-o înțeleagă chiar și azi. Ea vorbește despre și chiar în limba de lemn cu trei decenii înainte de cartea scrisă de Françoise Thom (și publicată de Editura
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]