330,217 matches
-
Iulia Popovici Antropologia urbană e o știință iremediabil legată de apariția și dezvoltarea marilor orașe, a metropolelor, și de nevoia de a studia modurile specifice de funcționare a comunităților născute astfel, dinamica lor socială și culturală și relația cu un spațiu distinct. Asta nu-nseamnă că antropologia urbană e preocupată exclusiv de omul post-industrialismului (epocă ce a făcut din orașul multimilionar forma sa reprezentativă de
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
care-și refuză ori cărora le e refuzată integrarea în structurile sociale acceptate majoritar, iar metoda de studiu presupunea, ca trăsătură distinctivă, implicarea directă și personală a cercetătorului în respectiva comunitate. Punctul teoretic de plecare al acestei antropologii este relația specifică ce se stabilește între identitatea personală și colectivă și spațiul în care ea se formează: orașul multistratificat, tentacular și în expansiune, care naște nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi și permanente adaptări integrative. Deși antropologia urbană pare
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
În schimb, la Hortensia Papadat Bengescu, același nume era folosit precedat de lui: "lui Mini... îi păru mai elegantă" (Fecioarele despletite); exemplele similare sînt numeroase: "familia lui Nory" (Rădăcini) etc. Formele în -ei par marcate de o elegantă ușor desueta, specifică limbii scrise, nicidecum condamnabila, dar nici de propus că normă. De fapt, scriitorul actual se simte prins între două opțiuni deopotrivă de antipatice: un lui încă perceput că masculin, situat aproape de limita greșelii și a formelor inculte, " și un "ei
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
numai modele de limbă - la Odobescu, Eminescu, Arghezi, Galaction " susține în continuare autorul. Aceștia nu pot fi totuși prezentați și ca modele literare, deoarece străinătatea poate oferi, pentru fiecare dintre ei, "un arhetip". Nu sînt, cu alte cuvinte, scriitori originali, specifici pentru cultura română - modelul lor artistic putînd fi identificat aiurea. Concluzie subliniată în spiritul prefeței la Imagini și cărți din Franța: "Literatura română a rămas să aibă deocamdată numai o valoare de model de limbă - cum critica română (și cea
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
e o consecință a premisei că sîntem latini " iată deci și reversul medaliei." Fundoianu trage concluziile care i se impun: " Dacă ideea că sîntem latini ne-a fost de un folos inimaginabil, ideea asta împiedică poate astăzi elaborarea celeilalte note specifice fără de care nu putem exista." Dacă rămînem simpli "consumatori ai culturii europene", nu ne vom putea crea o identitate europeană distinctă - idee pe care o întîlnim la mulți analiști ai fenomenului românesc din prima parte a secolului al XX-lea
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
literaturii române moderne, nimic din teoria sincronismului, de Memorii nu mai vorbesc. Cum am mai spus, și lăsând la o parte persoana însăși a criticului, ceea ce îmi trezise dorința de a frecventa Cenaclul "Sburătorului" fusese faptul de viață, climatul, atmosfera specifică, satisfacția de a mă afla în mijlocul scriitorilor, acolo unde " gândeam eu " pulsa creația. Nu-mi propuneam să devin un cercetător sau critic literar; ceea ce mă țintuia locului, ori de câte ori aveam prilejul, era "trăirea". Acest caracter al prezenței mele la "Sburătorul" și
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
română. Există termenii de adresare stabili (generici, după funcție sau profesie, nume de rudenie); aceștia se pot combina într-un număr limitat de tipare între ei și cu numele proprii; formulele de adresare pot fi marcate prin mijloace gramaticale (terminațiile specifice de vocativ) și lexico-pragmatice (coprezența interjecțiilor de adresare: mă, măi, băi...). O categorie importantă este cea a termenilor evaluativi și afectivi, de la marca atitudinii pozitive (dragă) pînă la lista infinită de epitete injurioase (boule, idiotule etc.). Limba română populară și
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
le!; mamă, mamă, ce i-a făcut!). În mod special merită analizată situația actuală a formulelor glumețe, familiar-argotice, inovatoare, din limbajul tinerilor. Multe exemple din această categorie pot fi furnizate de situațiile speciale de "oralitate scrisă" ale Internetului, în condițiile specifice ale acestui canal de comunicare: interlocutorul dublu, individual și colectiv; interlocutorul adesea necunoscut, ascuns sub un pseudonim ș.a.m.d. Dacă excludem adresarea cu numele propriu, categoria cea mai bogată din conversațiile juvenile e cea a epitetelor injurioase, adesea mizînd
Dragii moșului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12738_a_14063]
-
îmbracă, de forma mustății, de aerul său aerian, de disprețul pentru natură (inclusiv femei, aici exemplul amorezatului Rică Venturiano nu mai este valabil), de sfidarea regulilor de comportament recunoscute de societate și, în general, a tot ce este omenesc. Trăsăturile specifice dandy-ilor sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
colecția Polirom-ului), nu poate avea o bătaie prea lungă. Cu resurse de semnificație reduse, se și clișeizează foarte repede, iar opțiunile de originalitate sunt, practic, ca și inexistente. Dacă ai citit unul, i-ai "citit" pe toți. Minimalismul, dincolo de farmecul specific, nu poate reprezenta, cred, decât un moment de respiro, de tranziție, un punct de gestionare eficace dar temporară a unei crize din parcursul literaturii. Cu atât mai mult, statutul de povestitor pe care Radu Pavel Gheo pare să și-l
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
său aristocratic le refuză asumarea, Al. Odobescu se afirmă în literatura secolului al XIX-lea printr-o serie de scrieri hibride de speță enciclopedică. S-a afirmat adeseori că egal în erudiție i-ar fi contemporanul B.P. Hasdeu, cu diferența specifică dintre romantismul învolburat al "magului de la Câmpina" și clasicismul congenital al "anticarului". Născut la 23 iunie 1834 în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
problema situației din Basarabia, schițând profilul "șarlatanului moldo-valah", al "unionistului de ochii lumii":, vorbitorul socotind că unionismul autentic trebuie să devină un imperativ comun al parlamentarilor de la Chișinău și București. Un proiect utopic. Mirel Brateș s-a referit la condiția specifică a scriitorului român israelian, făcând apel la "solidaritate într-o bună credință intelectuală". Scriitorul român din Israel există ca scriitor român prin faptul că scrie românește, visează și gândește în românește. în continuare Shaul Carmel a spus că "o literatură
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
Relațiile avangardei cu comunismul constituie un fenomen interesant și uneori amuzant. Mișcare înregistrată sub egida negației absolute, a separării de tot și de toate, a acelui faimos lachez tout, după cum o caracterizează Maurice Nadeau, avangarda e, într-un chip mai specific, o revoltă antiburgheză, un nonconformism epocal. Ruptura a lăsat un vid pe care s-a străduit a-l umple în grabă ideologia marxistă. Nu a fost, firește, decît un parazitism pe neaderența de factură nihilistă a avangardei, o deturnare a
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
toate cătușele de care e legată astăzi omenirea, noua poezie îi va oferi un corespondent al aspirațiilor ei și un prețios camarad". Explicația acestei reorientări a avangardei, dublu contradictorie, deoarece în locul rupturii cu trecutul plonjează în trecut, iar în locul considerării specifice a produsului artistic aduce funcționalitatea lui, rezidă, cum arătam la început, în prezumția de gol, de totală disponibilitate pe care ar aduce-o aventura "artei absolute", așa cum denumea Tristan Tzara avangarda. Paradoxal, golul atrage magnetic "conținuturi" dintre cele mai inoportune
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
are obiceiul să fure". Mi se pare destul de surprinzător faptul că acest adjectiv lipsește din dicționarele noastre. Mai vechi, apărut probabil în limbajul copiilor, în care este și în prezent obișnuit ("Furăcioasaaa! Te spun!"), adjectivul are o nuanță de sens specifică toleranței din lumea infantilă: tentația furtului nu apare ca o vină foarte gravă, ci doar ca un obicei neplăcut, într-o serie de defecte mai mult sau mai puțin antipatice (mîncăcios, pîrîcios, supărăcios etc.). Adjectivul e folosit în stilul colocvial
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
o prea puternică nevoie de a fi satisfăcut. Românul ar ținti să fie unul de atitudine, scris pe principiul be yourself, în virtutea căruia autorul ar elabora mărci identitare subculturale. Personajele sunt minoritari (social și sexual) și, de aici, preluarea elementelor specifice: mode, ideologii, tendința de a "violență prejudecățile culturii înalte" prin folosirea/inventarea unui limbaj aparte, în primul rând dezinhibat, pe fundalul culturii hip-hop. Scriitura ar fi cumva autentică, voit neșlefuita, nepreocupată de estetic, de altfel, criteriu marginal. Cu toate acestea
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
calitate. Moartea lui Cioran (la 20 iunie 1995) îi provoacă autoarei o nostalgică rememorare a stării febrile din primii ani ai exilului, combinație de teamă și deprimare pentru ceea ce se întîmpla în țară, tinerețe ce părea veșnică, entuziasm și iluzii specifice vîrstei: "Eram cu toții tineri, strălucind de nefericirile istoriei. V.(irgil Ierunca " n.m.) descoperea România (sau mai curînd o mitiza), după ce o pierduse și scotea Caietele de Dor (le trăgeam roneotipate la Force Ouvričre, alături de România muncitoare a lui Eftimie Gherman
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
ne-am fi așteptat mai puțin. Paul Goma nu este singurul exemplu, dar este, de departe, cel mai răsunător. În fine, înaintarea în vîrstă, pierderea prietenilor din tinerețe, dispariția adversarilor, încheierea războiului rece în tranșeele căruia a luptat (cu mijloace specifice, desigur) aproape o jumătate de secol, desființarea biroului parizian al postului de radio Europa Liberă îi produce Monicăi Lovinescu o deziluzie de alt tip: aceea a unui om care a alergat în permanență cu privirea îndreptată înainte și care este
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
mai adăugat o instituție participantă, menționată direct pe copertă: Editura Academiei Române. Deși atât Fundația Națională pentru Știință și Artă, cât și Editura Academiei sunt dependente de Academia Română ca instituție coordonatoare, menționarea lor separată bănuiesc că se datorează exercitării unor competențe specifice (științifice sau financiare). Mulți dintre îngrijitorii edițiilor se simt datori să mulțumească în mod special directorului Editurii Univers enciclopedic, Vlad Popa " ceea ce dovedește o legătură eficientă foarte strânsă. Să mai menționez că la toate volumele figurează ca redactoare de carte
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
Versuri, 2002; IV. Proză. Traduceri. V. Publicistică. Corespondență. Grafică, 2003, ediție de Mircea Coloșenco; Marin Sorescu, Opere. I-II. Poezii, 2002; III. Teatru, 2003, ediție de Mihaela Constantinescu-Podocea. Urmează să le prezint, grupate astfel, și să revin pentru unele observații specifice despre calitatea științifică a ediției, despre noutatea adusă în cercetare și documentare.
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
eu sînt istoric/sociolog al comunismului și m-a interesat să intru în dialog cu un personaj semnificativ al "poveștii" pe care o studiez. Dialogul nu este însă interviu, iar stilul meu nu este cel al imprecației verbale. Prefer nuanțele, specifice analizei istorico-politice, mai ales într-un asemenea dialog. Așa-numitele omisiuni din seria (virtual infinită) a posibilelor întrebări, din punctul meu de vedere, aparțin registrului jurnalismului investigativ. Senzaționalul și interviul agresiv nu sînt instrumentele de lucru ale politologului. Concluziile analizelor
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
În genere, în cartea de bunate descrierea detaliată e înlocuită de tautologie: desigur că pentru cineva care nu știe ce sînt mititeii și nici nu i-a văzut vreodată, neavînd deci acces la prototipul lor ideal, ultima frază a rețetei specifice e descurajantă: din amestecul obținut pînă la acel punct, pur și simplu, "se modelează mititei". Rețetele oferă de altfel exemple tipice pentru un anume tip de continuitate textuală: prin obiecte care sînt numite la fel, deși identitatea lor se schimbă
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuță și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul artistic la formele sale specifice de manifestare. Ochiul putea iarăși, chiar dacă nu era eliberat cu totul de precauții și de sfieli, să se hrănescă din bucuria pură a culorii și din geometria legitimă a desenului. Pe acest fundal, apariția generației lui Bernea avea loc în
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
metaforă a unității și coerenței lumii, cel puțin a acelei lumi pe care artistul încearcă să o surprindă, iar privitorul o așteaptă întreagă și nealterată. Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului cotidian. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
O lume dispărută, carte care, prin hazard, se substituie perfect proiectului ieșean oarecum similar. Lucian Dan Teodorovici a apucat să scrie 14 scurte capitole constituite în jurul unor mici nuclee ce încearcă să cuprindă, cu destulă nostalgie, atmosfera, personaje și elemente specifice perioadei antedecembriste. Această reconstituire bifează exact aceiași topoi ca și demersul celor patru ( C.A.P.-ul, Moș Gerilă, filmele video, Europa Liberă, lipsa alimentelor, a apei, a energiei electrice, revolta de la uzinele brașovene ș.a.), diferența constând în literarul mult mai
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]