606 matches
-
decât divulgare a ceva esențial din conștiința și disciplină care consolidează artă unui muzician complex. Așa că trebuie să spunem că după cum "Misa Solemnis" este un portret al lui Beethoven în anii maturității depline la fel, tălmăcirea ei este o confesiune spectaculara a celui care îi instalează statura în corp sonor. Solemnitatea incarnata acum în structura globală a fost impetuoasa, vehemență, patetica. Blocuri sonore ("Gloria") opuse în contraste dure, confruntări de caractere subsumate proporțiilor vaste (Credo). Sonoritate foarte puternică, tempouri strict susținute
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
în luna septembrie a acestui an cu prilejul acestei comemorări. Observând datele versiunii regizorale m-am întrebat dacă spectacolul îi aparține lui Enescu sau lui Ionescu? Este o dilemă pe care nu o poți evita. Este o evoluție spectaculoasă și spectaculară impresionantă, compozită; este un spectacol care folosește în subsidiar partitura enesciană și libretul lui Edmond Fleg. Compoziția regizorală este amplă, este magistral coordonată; întâlnești aici faustica "noapte valpurgică", "Venusberg"-ul wagnerian, basoreliefuri și elemente de arhitectură, de artă greacă antică
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
cu oroare de societate: fugind de privirea semenilor, ei se așază sub raza ochiului lui Dumnezeu, caz în care criteriile de care ascultă ies de sub jurisdicția psihologiei obișnuite. Dar, cu toate că limba ne încurajează să vedem în om o ființă congenital spectaculară (grație precumpănirii vederii în raport cu restul simțurilor), noțiunea de spectacol e mult mai elevată. Și implicit mai restrînsă. Din balastul de înțelesuri filologice, ea nu mai reține decît nevoia oglindirii în alții, de aceea un spectacol nu apare decît acolo unde
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
infernul refugiatului, pe de o parte, și forța dobândibilă din experiențe extreme. Și, când rostim extreme, din perspectiva atuurilor feminității, nu ne vin în minte episoade din spectaculoasele Mata Hari sau Lara Croft (spre a face parte și realului, și spectacularului), ci din presiunea aproape exaltantă generată de obligativitatea păstrării secretului. Noi, cetățenii obișnuiți, cunoaștem oblic, ușor cam festiv și, oricum, impropriu, tropismele unui destin de om antrenat să se infiltreze, să demaște și, practic, să declanșeze iadul pe pământ. Romanțios
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
Dar tensiunea maximă a formelor ce se epurează de materie nu se poate menține pe linia sa "perfecționistă", întrupată în tutelarul Joc secund. La un moment dat are loc o destindere, ca și cum un atlet care-și încordează mușchii în mod spectacular în fața noastră s-ar așeza pe scaun și ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanță, fixat ca bornă absolută, formalul esențializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Și Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
notăm măcar câteva date definitorii, ce evidențiază o "retorică a nu-ului și a lui anti", modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii unui manifest, Tristan Tzara era, pe urme futuriste, perfect conștient de
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o schimă de Commedîa dellarte. Relația care se instalează între taximetrist și clientul său/clienții săi are acest element spectacular, taximetristul se află pe terenul său, scena îi aparține și nu ezită să provoace, mai ales când constată curiozitatea celuilalt sau singurătatea celuilalt. O face abil șoferița interpretată de Winona Ryder, cu un aer de gamin, de Gavroche feminin, cu
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
care-și cunosc foarte bine registrul de expresivitate. Când în scenă mai intră și cumnata rea de gură a lui Yoyo spectacolul este total, imprecațiile se amestecă luxuriant cu jocurile de cuvinte, personajele își intră în rol, își sesizează nota spectaculară și se joacă. Ciocnirea registrelor lingvistice, a accentelor, este minunată, jocurile de cuvinte, calambururile țâșnesc ca popocornul, Helmut devine Helmet, clownul redevine clown. Pentru Paris istoria este din nou jucată, de la ironia al cărei obiect devine șoferul de taxi din partea
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
totul se reduce la ceea ce poate fi văzut, perceput, reprezentat. Dacă rămîi un spectator pasiv, care nu este văzut, (ci doar observa, asista), pur și simplu, nu exiști. Într-o lume dominată, pe de o parte, de logică și tehnologiile spectaculare, pe de altă parte, de luptă pentru supraviețuire, contează prea puțin ființă individuală - deci personalitatea ta fundamentata ontic (o furnică singuratica, orice ar face, posedă un minimum de "personalitate"). Este însă de o importanță vitală felul în care apari într-
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
supraviețuire, contează prea puțin ființă individuală - deci personalitatea ta fundamentata ontic (o furnică singuratica, orice ar face, posedă un minimum de "personalitate"). Este însă de o importanță vitală felul în care apari într-un grup, o echipă, deci identitatea ta "spectaculara". Prin medierea grupului, unei persoane sau culturi "marginale", "multiculturalismul" îi oferă o identitate "spectaculara", care promite să "o scoată în fața". Astfel "marginalul" este dus cu "zăhărelul" obținerii unei existente reale, în sensul unei maxime vizibilități în societatea globală. Prin "multiculturalism
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
orice ar face, posedă un minimum de "personalitate"). Este însă de o importanță vitală felul în care apari într-un grup, o echipă, deci identitatea ta "spectaculara". Prin medierea grupului, unei persoane sau culturi "marginale", "multiculturalismul" îi oferă o identitate "spectaculara", care promite să "o scoată în fața". Astfel "marginalul" este dus cu "zăhărelul" obținerii unei existente reale, în sensul unei maxime vizibilități în societatea globală. Prin "multiculturalism" poți deveni vizibil, poti există, într-adevăr, doar că, din furnică ce ai fost
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fiind, de fapt, valoarea lor de schimb într-o economie globalizata. Integrat în grup, "marginalul" reintră astfel în sistemul general de echivalente al imaginilor-biect (de aici "echivalentă tuturor culturilor") și participă la producerea și consumul social de imagini, la economia spectaculara a societății globale. (Vezi și eseul meu "Victoria spectacolului generalizat", România literară, 26 oct./1 noiembrie 1994). "Identitatea de grup" propusă de "multiculturalism" calcă în picioare valorile individualismului clasic, fără să ofere cîtuși de puțin o ieșire, un "way ouț
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
interesantă ipoteză sociologică a apariției doinei ca urmare a unei nevoi de hygienă psihică (Geburt de Doina aus der Psychohygiene). Cel de-al patrulea capitol al lucrării se ocupă de categoria doinelor care, schimbându-și funcția catarctică au luat formă spectaculară, intrând în repertoriul lăutarilor profesioniști. În acest context, cercetătorul abordează tangențial și domeniul evoluției lăutăriei în teritoriul românesc, instrumentele care puteau face parte dintr-un taraf de lăutari, și, evident, și repertoriul și stilul acestor forme de exprimare spectaculară. Pe
Doina. O introducere ?n c?ntecul liric rom?nesc by Sanda H?rlav-Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/84071_a_85396]
-
formă spectaculară, intrând în repertoriul lăutarilor profesioniști. În acest context, cercetătorul abordează tangențial și domeniul evoluției lăutăriei în teritoriul românesc, instrumentele care puteau face parte dintr-un taraf de lăutari, și, evident, și repertoriul și stilul acestor forme de exprimare spectaculară. Pe baza observațiilor sale, autorul stabilește unele puncte de intersecție în similitudinile ornamenticii, ale procedeelor variaționale și improvizatorice între muzica Kletzmer și tipurile de doine românești pentru ca în finalul volumului să treacă în revistă în scurte constatări, geneza doinei și
Doina. O introducere ?n c?ntecul liric rom?nesc by Sanda H?rlav-Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/84071_a_85396]
-
o nouă dictatură, a pieței (una economică, nu politică). „Viciul e o trebuință împinsă la exces”, notează Crăciun, și chiar cu asta se ocupă, în fond, societatea de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
nou lui Hristos. Ea îl slujește pe El acum"). Numeroase sînt cuvintele folosite cu sensuri și în construcții anormale în română: "Mă gândesc să mă atașez Bisericii dumneavoastră", "Ea este cu adevărat o dedicată servitoare a Domnului"; "A fost ceva spectacular!" și mai ales abaterile de la topica uzuală: "Pastorii, conducătorii și sfinții Domnului vorbesc de ea bine și de slujba ei"; "Darurile Duhului Sfânt cu demonstrații sunt manifestate în adunările ei". Unele enunțuri conțin un cumul de greșeli de acord, articulare
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
și două sesiuni de lecturi publice. Avantajul față de edițiile anterioare și față de practică curentă a constat, acum, în diversificarea genurilor. Nu s-a citit numai poezie. Proza și chiar eseul și-au demonstrat prin contaminare, cu asupra de măsură, latentele spectaculare. În spațiul de la complexul Ambasador din Neptun au performat (chiar dacă sună a barbarism, acesta e cuvântul cel mai potrivit) așadar Lucija Stupica, Nicolae Stoie, Filip Florian, Ale� Debeljak, Nichita Danilov, Krzysztof Varga, Briggite Freund, Andrei Bodiu, Florina Iliș, Enes Halilovic
Festivalul Internațional „Zile și Nopți de Literatură” ediția a VIII -a by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7214_a_8539]
-
care domină imaginația acestui regizor și, nu în ultimul rând, între artistic și vandabil. Degringolada carnavalescă e de data aceasta ilustrată printr-o paradă în care cohorta de personaje e condusă de clovni, Fellini folosind adeseori combinația dintre elemente fantastice, spectaculare, și cotidianul sec ca o metaforă pentru comunicarea interumană. E regizorul la care, dacă vezi un puhoi de personaje, poți fi sigur că legăturile dintre ele sunt tăiate sau că va exista o falie în "osmoza" dintre ele (vezi scena
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
sa în Ierusalim și alungarea negustorilor din Templu. Răbdarea căpeteniilor Ierusalimului ajunge la capăt, este amenințat însuși Templul, „centrul” lumii iudaice, care joacă un rol religios și socio-economic central și este garantul puterii și autorității lor. Incidentul din Templu e spectacular; toate cele patru evanghelii îl relatează, chiar dacă nu există un acord între sinoptice și cea după Ioan asupra momentului acestei acțiuni. Nu este vorba de o altă provocare, precum cea din timpul manifestărilor regaliste și în consecință naționaliste ale sărbătorii
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate mare, moale, căzând în somn în liniște în moarte." (pp. 340-341). Senzaționalul scenei, latura ei spectaculară beneficiază și de acest prezent cald al relatării care, cu toate spasmele muribundului, face lucrurile mai vii. Moartea lui Zota, prinsă "în direct", are asupra celorlalți impactul devastator al profeției, iată, împlinite, al cuvintelor ce se adeveresc prin doborârea unui
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
asupra altor două aspecte ale Jurnalului, care dă în vileag, precum un autoportret, firea scriitorului, o fire complexă, greu de redus la o unitate rezumativă. E vorba aci de o conștiință de sine a arlechinului de ocazie, care, oferindu-se spectacular, înțelege a-și domina, fie și pe o cale indirectă, auditoriul: În societate îi plăcea să ocupe un loc central, avea replică promptă, amuzantă, gata să-și pună în inferioritate interlocutorul. De toate acestea, de spiritul parodic și de exaltările
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
rând, preferința pentru tinerii scriitori „optzeciști” și, în al doilea rând, disponibilitatea steinhardtiană pentru scriitorii minori, pentru literatura S.F. sau pentru romanele polițiste. Concluziile unui astfel de demers ar trebui să pună în lumină personajul N. Steinhardt și nota de spectacular, precum și contribuțiile steinhardtiene la poetica eseului românesc. Care numai insignifiante nu sunt. 1 Ardeleanu, George, N. Steinhardt și paradoxurile libertății: o perspectivă monografică, Humanitas, 2009. 2 Romila, Adrian G., Un Steinhardt complet în Luceafărul, nr. 19/2009. 3 Iată ce
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
elemente de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative prin recitalurile din Shakespeare și din Nichita Stănescu și, evident, cele plastice propriu-zise ale picturii înseși. Lăsînd la o parte latura spectaculară, proiecția pregătitoare și momentul de performance, lucrarea de pictură a Mirelei Trăistaru este o adevărată demonstrație de forță, atît în ceea ce privește construcția nemijlocită, cît și lupta directă cu spațiile mari și cu formele narative. Denumită criptic 659 de ore, după timpul
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
s-au bucurat aproape instantaneu de valuri de comentarii. Din acest punct de vedere, îi înțeleg pe tinerii publiciști culturali care fug ca necuratul de tămâie de zonele ,serioase" ale culturii. Reproșându-le că se refugiază în zona superficialului, a spectacularului inconsistent, mi-au replicat: ,Ce-ați vrea să facem? Să pierdem ani de zile trudind la o ediție critică pe care oricum n-o mai citește nimeni? Să ne risipim cei mai buni ani înghițind praful arhivelor, iar la patruzeci-cincizeci
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
aici, nici un poem de dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin, de fapt, niște simple conjecturi pe teme sociale). Este și cazul empaticului tatiana cântă-ne ceva, care se revendică mai degrabă dintr-un scenariu spectacular decât dintr-unul afectiv: „când am cunoscut-o tatiana schimbase/ lenjeria dăduse cu aspiratorul curățase baia/ după câteva mii de americani și străini/ mă întrebam ce va face în dimineața/ plecării spre vermont unde se duceau și ceilalți basa/ să
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]