3,995 matches
-
încurajare venită din spatele coloanei, sînt doar niște papă lapte în termen. Cine? Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă, grenade, petarde, lume speriată, se auzea că vin tancuri, că se filma, cîtă diversiune, voiau să dispărem, le era atins scopul, să ne evaporăm cum se evaporaseră ei de pe acoperiș cu elicopterul, și le-a reușit, Părințele. Unde erai, Roja? Fă-ți mea culpa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sa. După fiecare dezamăgire de felul ăsta, seara, după ce preda cheile la portar și semna într-un caiet, se întorcea acasă convins că n-o să se aleagă nimic din planul său. Multe nopți n-a reușit să adoarmă deloc. Chinuit, speriat sau uimit, zăcea doar întins în pat cu ochii abia mijiți, întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
timp și s-ar putea ca asta să vă coste. — Uite prima dovadă că totul a fost pregătit dinainte, zice Roja. Așa v-ați dat de gol și voi, și Părințelul, care le-a spus oamenilor lui să facă pe speriații sau să se dea răniți numai ca să-mi pierd eu cît mai mult timp cu ei încercînd să-i conving să nu renunțe. — Ce interes am fi avut? Gîndiți-vă puțin și deveniți mai rezonabil, spune Croitorașul, ce am fi avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toată povestea. — într-un fel a fost și vina mea, spuse Roja, dacă nu m-aș fi lăsat prostit de promisiunile lor, nu s-ar fi ajuns atît de departe. Chiar nu se mai poate face nimic? zise Angelina puțin speriată. — Am avut eu grijă de toate, spuse Roja zîmbind cu subînțeles. Afacerea e încheiată. Noroc că mi-am dat eu seama la timp că strategia voastră a fost nevinovată. Păcat că nu mi-ați spus mai din timp cum stau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii murdari și palizi, de femeile cu fețele supte de suferință, de imaginea terifiantă a mizeriei. ,,Fir-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o rochie bleu, vaporoasă, Învârtindu-se În fața unei oglinzi și cântând ceva foarte vesel. El, copilul, foarte mic, de trei-patru ani, așezat pe un fotoliu și privind-o fascinat. O fereastră deschizându-se brusc din cauza vântului și mama Închizând-o speriată. Apoi, tatăl intrând În cameră și scoțând dintr-un coș de rafie, un iepuraș viu pe care i-l Întinde copilului, care se sperie și Începe să plângă. Mama luând În brațe copilul și alintându-l cu duioșie, iar rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un coș de rafie, un iepuraș viu pe care i-l Întinde copilului, care se sperie și Începe să plângă. Mama luând În brațe copilul și alintându-l cu duioșie, iar rochia vaporoasă răspândind un parfum de violete. Apoi iepurașul speriat, ascunzându-se În spatele pianului și mama certându-l pe tată cu o voce pe care copilul nu a mai auzit-o până atunci. Tatăl ieșind din cameră și trântind cu putere ușa, apoi o liniște lungă și grea, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vedeau clar din profil marcate de un contur auriu. Acea imagine de o clipă îi înfățișa ca pe niște zeități dintr-o friză indiană, inuman de frumoși, senini și detașați, un cuplu regal în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
odată identificată, poartă amprenta indubitabilului. Îmi înțelegeam perfect situația și știam exact ce am de făcut. De îndată ce m-am urcat în tren, la Liverpool Street, am început să înțeleg că aveam destule motive să fiu totuși îngrijorat sau mai degrabă speriat și nedumerit, sau mai curând de-a dreptul uluit. Faptul că, având deja de-a face cu două femei, mă mai îndrăgostisem de a treia nu mă tulbura deloc. Forța care mă trăgea acum spre Honor se impunea cu autoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai tare. Apoi a dispărut în puterea nopții și nu s-a întors mult timp. Și Honor Klein s-a instalat din nou în casă, parcă e prezentă peste tot în permanență, ca un nor negru. Sunt de-a dreptul speriată, Martin. Rosti ultimele cuvinte cu un fel de scâncet, se așeză pe patul de campanie și-și scoase batista. Hai, adună-te, cred că totul este doar în imaginația ta, am spus. Văzând în inconștiența și inocența ei reflectarea propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fericiți nu-și iau amante tinere. Pune-ți haina Antonia! — Nu merge cu tine, am spus. Nu vezi că-i e frică de tine? Antonia era complet paralizată, se uita când la unul, când la altul cu ochi mari și speriați, clătinându-se pe picioare, cu umerii străbătuți de un fior. Chipul ei era însăși imaginea groazei. — Martin, și tu și Antonia veți face ce vă spun eu, rosti Palmer. S-a terminat cu chestia asta, am spus. Mi-e milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să Înțeleg. Nici măcar nu e inscripționată. Dar dacă nu mă-nșel, când am ieșit din casă, am văzut pe cineva stând Într-o mașină, pe partea cealaltă a străzii, sub șinele Stadtbahn-ului, și nu cred că aștepta vreo companie intimă. Speriat, l-am Întrebat pe Anton dacă văzuse cine era. Nu, ieșind de la Dora, o luase În direcția opusă, ca și când și-ar fi părăsit amanta. — Dar nu te teme, Sascha. Am urcat În Stadtbahn. N-avea cum să mă urmărească. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care ar fi fost bine să iau măsuri de precauție. Probabil că vizitatorul Își dăduse deja seama că În apartament a fost și o a treia persoană. — Și ce propui? Mi-am dat seama că vocea mea suna mult mai speriată decât mi-aș fi dorit. Să mă evapor? Sau ai de gând să mă aperi ? — Să te apăr? Vrei să zici că... Anton Își trecu degetele prin păr. Ei, mă rog, cred că aș putea face asta. Dar numai până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să fiu tot timpul speriat, în halul ăsta, fără rost. Dăruiește-mi bărbăția! Fă-mă viteaz! Fă-mă puternic! Fă-mă întreg! M-am săturat să fiu un băiețel evreu cuminte care în public face pe placul părinților, iar când e singur se trage de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un flecușteț pe care să-l folosească după placul inimii ei, poate chiar s-o ajute să-și găsească un alt prieten. Astea fiind zise, a scos din buzunar un plic cu cinci bancnote de douăzeci de dolari. Și toanta, speriata aia de Alice Dembosky l-a luat. Iar, prin asta, n-a făcut decât să demonstreze ceea ce toată lumea, cu excepția lui Heshie (și a mea), mirosise de la bun început despre pulaneză: că planul ei era să-l ia pe Heshie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-vă În nordul Africii. Ați leșinat din cauza trecerii canalului și din cauza frigului. Oh, da, v-aș putea spune toate astea, dar asta nu-i nimic! Inima dumneavoastră e afectată. Ați suprasolicitat-o de ani de zile. Ea Îl imploră, puțin speriată: — Și ce trebuie să fac? El deschise larg mâinile: — Nimic. Continuați. Odihniți-vă cât puteți. Evitați frigul. Sunteți prea subțire Îmbrăcată. Se auzi un țignal și trenul vibră, punându-se În mișcare. Lămpile gării Înaintară singure spre Întuneric, iar doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
rost de cafea, dar ți-ar prinde mai bine un somn. — Dar nu pot. Dumneata unde o să dormi? — Voi găsi eu un loc. Trenul nu e plin. Pentru a doua oară, ea simți o impersonală tandrețe, dar nu mai era speriată, ca Întâia oară. Era un val de căldură În care se lăsă să se scufunde, nu prea mult, ca picioarele să-i atingă nisipul În caz că urma s-o cuprindă teama, ci doar atât cât să plutească fără efort În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
permanentă și un pat moale, cu cuvertură Înflorată, de mătase - asta ar merita cu adevărat orice efort, orice neplăcere nocturnă. Dar e prea frumos ca să fie adevărat, se gândi ea, și după noaptea asta, când mă va găsi rece și speriată și neobișnuită cu lucrurile, nu mă va mai voi. Așteaptă, spuse ea. S-ar putea să nu mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse el, intră. Îi luă valijoara din mână și o Împinse sub banchetă, iar apoi Îi apucă mâinile Într-ale lui. — Deci, spuse ea cu un zâmbet, iată-mă c-am venit, nu? În ciuda zâmbetului, Își dădu seama că era speriată și se Întrebă de ce. El Îi lăsă mâinile ca să poată trage storurile la geamul dinspre culoar, așa că brusc părură să rămână singuri Într-o cutiuță ce se zgâlțâia. O sărută și constată că avea gura rece, moale, și-i răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ciorapii ei. — Te pricepi destul de bine la asta, nu-i așa? El roși. — Te deranjează? Oh, mă bucur! spuse ea. Mă bucur. N-aș fi suportat să știu că nu te pricepi destul de bine. La Început, ochii ei largi și speriați și fața palidă sub becul slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă. Fața Îi era roșie de emoție și ochii speriați. Părea că nu știe dacă să râdă sau să plângă. Se strânseră unul În celălalt destul de ușor În spațiul Îngust dintre locuri. — Mi-ar plăcea ca lumina să se stingă pur și simplu, spuse fata. Stătea lipită de el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În cale și se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]