396 matches
-
ridice, să caute în dulap și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își rezemă capul de speteaza jilțului și-și apropie pleoapele. Va trebui să procedeze ca în ocaziile mari, solemne, să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur și aramă, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cât de slabă legătură ruptă, și gata, toată structura se prăbușește. Având în minte o asemenea posibilitate, puteam eu oare să procedez altfel decât am făcut-o? Dădu din umeri, își depărta palmele a neputință întrebătoare și se lăsă pe speteaza scaunului. Urmă un moment de tăcere. Apoi, un bărbat spuse: - Ei bine, mie mi se pare că amândoi ați căpătat exact ce-ați meritat. Și continuă, privind încruntat spre Joan: - Te cunosc de trei ani și ne-am văzut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
vești grozave, a continuat ea și a Întins mâna spre Kyle. El și-a pus pe masă ceașca de cafea și a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme pe care o căra de două decenii Încoace, după care a continuat: Era și timpul. — Felicitări amândurora! Mărturisesc că o cam Îngrijorasei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gen hamac, În care stăteai ca-ntr-o pungă. Ca-n pântecele mamei, spunea tata. Biroul lui era negru și lucios, pe el trona un calculator cu monitor plat, iar scaunul se potrivea cu biroul: mare, negru, din piele, cu speteaza Înaltă și foarte elegant. Un perete Întreg cu tomuri de psihologie protejate de geamuri, o colecție de tulpini de bambus Într-o vază foarte Înaltă de cristal, așezată pe covor, și câteva afișe colorate Înrămate - singura pată de culoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asiatic cât de cât acceptabil care să se fi deschis În ultima săptămână, darămite de unul despre care să se fi scris un articol În ultimele douăzeci și patru de ore. E clar că și‑a pierdut mințile. M‑am lăsat pe speteaza scaunului și mi‑am prins părul În coadă de cal. Nici nu se făcuse ora nouă dimineața și durerea de cap o și pornise spre gât și umeri. Cred, a zis ea Încet, cu regret, că nu ai de ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crescute parcă direct din masă, erau delicios de bogate, dar destul de scunde pentru ca oaspeții să poată vorbi pe deasupra lor. Farfurii albe ca fildeșul (cu model alb În reliefă se odihneau pe o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
exagerez... Nu te supăra, Nadina, te rog!... Fii veselă! Surâsul tău e viața mea! ― Măi Chirilă, tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva! Într-o odăiță cu o masă de brad și câteva scaune fără spetează, unde avea cancelaria moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am trimis să ne rezerve o masă și să fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală, alergă în colțul dinspre sufragerie și se piti după speteaza unui fotoliu. Lucirea mată a trupului ei stârni mai aprig pornirea bărbatului. Zvârli haina ce-o ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ținuse în mâini parcă i-ar fi oferit-o să se îmbrace și se apropie de fotoliu cu brațele deschise ca la un joc de-a ascunselea. ― Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei să faci ?! țipa Nadina cu capul deasupra spetezei, urmărindu-i mișcările cu ochii holbați de spaimă. Când Petre ajunse lângă fotoliu, Nadina țâșni din ascunzătoare să treacă spre ușa vestibulului și pe acolo afară. Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. ― Lasă-mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fapt, e încă rezidentă. Are carnet de conducere și un teanc de amenzi pentru depășirea vitezei. A renunțat la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umerii lui, în aceeași poziție ca în fotografia de pe policioară făcută când se întorsese el de pe front, apoi părinții, tineri, și fratele lui, mort de tuberculoză la șapte ani. Totul era ca atunci, masa de lemn negeluit, scaunele scunde, fără spetează, lavița cu cerga înflorată, covorul de pe perete înfățișând căprioare care vin să se adape. Își amintea fiecare detaliu, redesco perindu-l cu bucurie. Era atât de fericit, încât îi dădură lacrimile, nu și le putea opri, nici nu voia să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la rugămintea bunicului, își pusese, fără să-și dea seama, ceasul la mână, ca zălog. De fiecare dată îi descria aleile, pentru a nimeri banca pe care urma să se așeze. Și dacă e ocupată ? E mai retrasă și are speteaza ruptă, n-o bagă nimeni în seamă. Și, mai ales, e acolo un porumbel alb, cu vârfurile aripilor cenușii și coada rotată, parcă ar fi păun, stă mereu într-o margine, nu se ames tecă cu ceilalți, trebuie să-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ailaltă, să nu-l văd cum întoarce foile cu limba aia de șopârlă. Privi neclintit cum Melania se căznește să-l pună pe fra te-su pe căruț și, din nou, în camera cealaltă, să-l urce pe scăunelul fără spetează. Femeia deschise cartea, o apăsă pe cotor, să rămână deschisă, apoi închise încet ușa bucătăriei. Coltuc ascultă câteva clipe, din bucătărie nu mai venea niciun zgomot, semn că Golea se potolise. Îi plăceau literele acestei cărți, erau frumos rotunjite, cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în ușă... Să mă descalț... — Nu te descălța, șterge-te bine și gata... Rada intră în sufragerie, își lăsă haina și geanta pe scaun și dădu perdelele la o parte. Lumina învioră mobilierul frumos încrustat, catifelele moi de pe scaunele cu speteze primitoare. Aruncă, din obișnuință, o privire în oglindă, dar nu-și netezi părul care cădea în neorânduială. Se uitase în vitrină și nu-i venise să creadă : buza de jos spartă, ochiul stâng pe jumătate închis, obrajii descărnați de nesomn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sârmă împletită. Se opri, cu umerii căzuți, și tuși îndelung, lăsându-se pe bancă. Rada îl privi pe fereastră, cum rămâne ghemuit acolo, săltându-și din când în când umerii aduși. Apoi cum se ridică greu, ținându-se de speteaza băncii. Îl însoți cu privirea până se pierdu în întuneric. Și încă puțin, până când lumina felinarului trase, după sine, și umbra. Își aminti, pentru o clipă, umbrele lungi ale minerilor care apăruseră în prag, cu răsăritul în spate, când porțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe. Asta de unde-ți veni ? întrebă Maca, cocoțându-se pe speteaza de lemn a băncii și continuând să privească peste gard. — Se vede că-i place, spuse Jenică, de parcă lucrurile erau deja lămurite. Nu însă și pentru Maca : — Dacă accepți logica asta, atunci, pe măsură ce trece timpul, lucrurile continuă să se agraveze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
există un singur mag, spuse Coropciuc. — Ce vrei să spui ? întrebă Maca, privind apoi către Tili, căci el nu părea la fel de nedumerit. Coropciuc ieși de după tejghea, cu o hârtie și un creion. Întoarse scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dimonul. Era vorba de Chirică, motanul cel negru al țâțacăi Leona. - Aicea să nu rămâi singur, să nu vie asupra ta zgripsorul. Zgripsorul: adică vulturul cel mare cu două capete, cu ghiare de fier și cu aripile desfăcute ca niște speteze, despre care se vorbea în poveștile ei.” (M. Sadoveanu - Nada Florilor) Limba română 1. Alcătuiește propoziții cu sinonimele cuvintelor: a dormita, ocrotire, blid. 2. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele: ușor, chip, lume să fie utilizate cu sensuri diferite de cele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
maleolelor) (Ionescu, 1968). 3.2.1.5. Test 5 - Bustul (B) Bustul (B) sau înălțimea corpului în șezând, reprezintă distanța dintre linia ischioanelor (oasele pe care se sprijină bazinul) și creștetul capului (vertex). Se măsoară șezând pe un scaun fără spetează, înalt de 50 cm, cu spatele la taliometru sau lipit de vergeaua antropometrică. (Ionescu, 1968). Bustul variază cu sexul și vârsta, fiind cu câțiva cm mai lung decât jumătatea taliei. Lungimea bustului variază cu vârsta, la fete fiind mai lung cu câțiva
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
voluptate amară, cum o ilustrează în Portretul Prof. Vintilă Dem. Mugur (ulei pe carton 0,590 x 0,490 cm, semnat și datat stânga, jos cu negru: Theodorescu Sion 1911). Cu capul rezemat în palmă, în timp ce brațul are ca suport speteaza scaunului, personajul evocă o tristețe la care se adaugă un soi de reflecție-reverie bolnăvicioasă. Pictorul decupează din lumea insalubră de detracați prosperi și aceste figuri bacoviene de funcționari sau profesori ulcerați de amărăciuni eternizate. XIII.3. Mișu Teișanu și jocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]