774 matches
-
în urmă și bine făcuse, chiar dacă prețul i se păruse piperat) sfâșiau nesimțitoare zăpada adunată pe șosea, auzea scrâșnetul înghețat, un teribil geamăt al unei dureri nebănuite, și se gândi că omătul nu putea avea, totuși, dureri omenești, chiar dacă era spintecat de un tăvălug 4x4, vopsit în verde închis, metalizat, alimentat de un rezervor full, cu o poftă incomensurabilă de drum lung parcurs într-o gamă diferită de viteze, schimbate de mâna dreaptă a șoferului care asculta un post de radio
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu țip, așa de tare doare. De ce nu pot să țip? Ce întrebare! Și vecinii, de ei ați uitat? Trăiesc într-o comunitate, la rândul meu, nu în mijlocul pustietății. Vecinii n-ar înțelege niciodată că iese ceva din mine, mă spintecă dinspre interior către afară, că e vorba despre o dureroasă disecție paradoxală, inversă, care se repetă aproape în fiecare zi, în ultima vreme. Când durerea dispare, sunt secătuit. Toată carnea mă doare ca și cum aș fi fost bătut cu bâtele de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Nu-și are fiecare om, gândea el, familia sa, amicii, rudele, oamenii săi, ca să-i iubească? cui ce-i pasă de mine? Cum trăiesc voi și muri, de nimene plâns, de nimene iubit. Luna s-ascunse într-un nor negru spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii - casa se întunecă - și nu se mai văzu nici umbra din părete a portretului, nici umbra înaltă a lui Dionis. El aprinse lumina. {EminescuOpVII 97} Să privim acum și la sărăcia iluminată de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ochii cei de foc vânăt a icoanei, Ioane, iartă că am căzut într-un iad de ură, când tu nu-mi predicai decât un cer de amor, suflet de înger ce ai fost! Luna s-ascunse-ntr -un nor negru de ploaie spintecat în două rânduri de lungi fulgere roșii. Casa se-ntunecă și nu se mai văzu neci acea umbră pe perete: Ioan, neci acea umbră de marmură ce îmbla: Toma. - Toma, zisei eu încet, eu mă duc... noapte bună. Cată să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
careva?”. Un bărbat îi răspunse tărăgănat: „Dobitocul acela de Andronic, a apăsat pe ambele cocoașe ale puștii deodată și dublarea aceasta a făcut un recul nemaipomenit. Are pușca de vânătoare o drăcie, ca un fel de limbă care i-a spintecat palma între degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura ceea de armă parcă i-ar fi dat un semnal, desfăcu dintr- o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bătrâni și copii, majoritatea!), pentru arderea și raderea de pe fața pământului a celor 300 de sate, biserici și mănăstiri din Ardeal, în anii 1848- 1849, pentru holocaustul teribil din anii 1940- 1944, când români nevinovați au fost ciuruiți de gloanțe, spintecați cu baionetele (la Ip, Trăznea, Mureșenii de Câmpie, Sucutard, Pechia-Covasna, Sărmașu, Prundu Bârgăului, HărcanaTurda, Aita, Moisei etc.), pentru crimele oribile din zilele 21-22 decembrie 1989 și cele următoare de la Cristuru- Secuiesc, Zetea și Dealu când au ucis români și le-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din Cormons și nu a supraviețuit nici măcar unul în fața celor două sute de avari. Când ni s-a relatat bătălia, ni s-a descris eroismul lor, precum și pilda lui Gisulf care, străpuns de o groază de săgeți, și-a dat duhul, spintecat de spada haganului. Noi reușiserăm să convocăm doar șaizeci de oșteni, fie prea bătrâni fie prea tineri. Rotari era furios și a trebuit să mă stăpânesc ca să-l conving că situația nu s-ar fi schimbat cu nimic dacă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Maestre Shohaku, vă rog, retrăgeți-vă. Avem noi grijă de el. Nemulțumirea se răspândi repede. Aproape toți cei ce-l auziseră pe Hiyoshi aveau câte ceva de spus. — Ne-a insultat! — La fel cum batjocorește și regulamentul casei! — E de neiertat, măgarul! — Spintecați-l! Maestrul n-o să ne condamne pentru asta. În furia lor, păreau gata să-și pună amenințarea În aplicare, târându-l În desiș și tăindu-i capul pe loc. Lui Shohaku Îi era greu să-i oprească. Fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai multe semne prevestitoare pentru ce urma să se Întâmple, dar atunci s-au Întors acasă fără și Își dea seama că tatăl lor se hotărâse să moară. Sinuciderea lui Hirate Nakatsukasa a fost descoperită a doua zi dimineață. Își spintecase burta cu mare artă. Frații nu au distins nici o urmă de regret sau de revoltă pe chipul său neînsuflețit. Nu a lăsat nici un testament familiei - doar o scrisoare adresată lui Nobunaga. Fiecare cuvânt purta profunda și neabătuta credință a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
savureze victoria, rămase Într-o tăcere stupefiată. Regiunea din jurul Castelului Kasadera, pe care el Însuși o atacase și o ocupase, nu mai era decât o ruină arsă și nelocuită. — E voia cerului! Cu un strigăt, Își scoase sabia și se spintecă pe loc. Era ciudat, Însă, că strigase despre voința cerului, când sfârșitul său era creația omului și el o Împlinea. Nobunaga o cuceri Narumi și Kasadera Într-o singură zi. La scurt timp după ce se terminase construcția de la castel, Tokichiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Înapoi. Prin urmare, la Întoarcerea de la Muntele Komaki, am fost abătut și trist, ceea ce, presupun, v-a trezit oarecari bănuieli. Dar, vă rog, lepădați orice Îndoială. Am acum soluția foarte limpede În minte. Ce vreți să spuneți? Ce veți face? — Spintecându-mă, cred că-mi pot prezenta scuzele atât față de dumneavoastră, cât și față de Seniorul Nobunaga. Altă cale nu există. Generale Osawa, haideți să bem o ceașcă de rămas bun. După aceea, mă resemnez. Vă garantez că nimeni nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
generalul care câștigase atâtea bătălii? Dar ascultați, Senior Hideyoshi. Ar fi de neiertat să vă faceți seppuku. Dar dacă n-o fac, nu am nici o scuză, nici față de dumneavoastră, nici față de Domnia Sa. Nu, orice-ați spune, e nedrept să vă spintecați ca să mă ajutați pe mine. Onoarea mea de samurai n-ar Îngădui-o. — Eu am fost cel care v-a dat explicațiile și care v-a invitat aici. Mai sunt și cel ce s-a Înșelat cu privire la felul cum gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
parte din slujba samuraiului să transmită mesajele stăpânului său, așa că sunt hotărât să aștept aici până când Maestrul Hanbei va accepta să mă vadă, chair dacă durează doi-trei ani. Iar dacă Maestrul Hanbei refuză să mă primească, am hotărât să mă spintec. Oh, sunt sigur că Maestrul Hanbei cunoaște mai bine ca oricine greutățile clasei războinicilor. Vă rog... dacă ați putea pune o vorbă bună pentru mine. Sub stropii de ploaie care șiroiau violent de pe acoperișul spart, Hideyoshi Îngenunche și-și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe mine, dacă ești un astfel de om, bucuros ți-aș suci gâtul. Spunând ce avea pe suflet și apoi rămânând tăcut, Kanbei auzi zarvă afară. Dincolo de fereastra Închisorii, Murashige era Înconjurat de vasali și ajutoare personale, și răcneau cu toții: — Spintecă-l! — Nu, nu-l putem ucide. — E insuportabil. — Liniștiți-vă! Se părea că Murashige era prins Între cei ce doreau să-l scoată pe Kanbei din celulă și să-l măcelărească și aceia care declarau că omorârea lui ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de munte care căzuse din copac. În sfârșit, sosi și ziua fatală: se anunță căderea. Era a șaptesprezeceea zi din Luna Întâi, În al optulea an al lui Tensho. Nagaharu, fratele său mai mic Tomoyuki și vasalii lui superiori Își spintecară burțile, porțile castelului fură deschise, iar Uno Uemon Îi trimise lui Hideyoshi o scrisoare de capitulare. Am rezistat timp de doi ani și am făcut tot ceea ce puteam ca războinici. Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Una dintre doamnele de onoare Își Înghiți lacrimile și continuă: Când au Înflorit, Erau nenumărate; Dar, la sfârșitul primăverii, Căzut-au, un mugur nelăsând În urmă. În timp ce cuvintele rămâneau plutind În aer, câteva femei scoaseră din teci pumnalele și-și spintecară sânii sau se Înjunghiară În beregată, șuvoaie de sânge Îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, În apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot În jurul lor, se Înfigeau săgeți În pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de Împușcături. — Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nici un caz! Pentru prima oară, Kanbei vorbi cu glasul său adevărat. În aceeași clipă, Își aruncă la pământ bastonul, trase sabia din teacă și-l tăie pe muncitor În două. Răsucindu-se repede spre altul, care dădea să fugă, Îl spintecă și pe el. În același timp, Rokuro și Kyuemon - care stăteau Înapoia lui Kanbei - scoaseră săbiile și-i lichidară pe ceilalți trei, Într-un șuvoi de sânge. În acest mod, Kanbei, Kyuemon și Rokuro Își Împărțiră sarcinile și doborâră cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca să munciți cu toții fără alte gânduri În minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă mulțumirile și Întoarceți-vă neîntârziat la muncă. Când soldații primiră ordinul, toți sacii de paie fură spintecați și din ei se revărsară munți de monede, aproape acoperind creasta stăvilarului. — Înhățați cât de mult puteți și duceți-vă. Dar numai câte un pumn de fiecare om. O spusese foarte răspicat, dar lucrătorii Încă mai ezitau să Înainteze. Șopteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mici valuri. Mosuke nu mai suportă să-l privească și lăsă capul În piept. De Îndată ce melodia Încetă, Muneharu vorbi, Încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care Îngenunchease, Își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele Înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se Înapoiară la castel, vasalii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
era doar cu un pas În urma lor. Și el fugea În aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, Într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau În ropotul copitelor În galop. Dintr-o dată, fu Împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Ca reacție la aceste profunde emoții, Ujiie se agăța acum de frâul calului lui Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă Însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, Însă, Îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie Își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se Înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, Încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, Însă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta pana Scrie minunile Viitorimii cu teamă groaznică de viitor. Grozav mă minii în străfunduri, căci iată că de stîncă tare picioarele și mîinile-mi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i de ciocan bătut, afară spintecate pe pămînt. Cheamă-ți nainte zîmbetele dulcii amăgiri, si cheamă-ți lacrimile tulburi! Suspinele-ți le auzim în ascuțite trîmbiți cînd Dimineață re-nnoi-va sîngele". 210 Așa cîntară demonii adîncului; Goarnele războiului răsunară cu tărie. Orc în bucăți o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și segregate în grupuri lângă cei doi cromozomi, cromozomii dicentrici vor fi incapabili să facă acest lucru și astfel vor crea o punte între cei doi poli ai fusului mitotic (în cursul stadiului de anafază). Eventual, cromozomul dicentric va fi spintecat la unul din punctele mai slabe. În cursul următorului ciclu celular, fragmentul mai mare lipsit de telomere la un capăt (albastru) crează un nou cromozom dicentric, care și el va fi tras deoparte în cursul următoarei mitoze, rezultând încă un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]