633 matches
-
în considerare epuizanta ei obligație de a avea grijă singură de doi copii mici. Părul șaten, lung până la umeri, era prins la spate, într-o coadă de cal care-i punea în evidență pomeții înalți și chipul cu trăsături de spiriduș. Partea de sus a trupului Sofiei era destul de suplă. Femeia avea niște sâni micuți și brațe subțiri. Numai că talia bine conturată era și mai accentuată de șoldurile care nu puteau fi altfel descrise decât ca fiind acelea ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
induc Poetului un șoc ușor, ca un leșin plăcut. Trece o clipă..., trec două..., trei..., patru..., cinci și vertijul terorii întunecate contenește! Iluminatul public nocturn se redresează până la nivelul standard, iar vâjâiturile, pârâiturile și descărcările luminiscente, ale furtunii inexplicabile de spiriduși și paraziți electromagnetici, încetează. Asta a fost! punctează Îngerul, după ce Garda Albă se împrăștie, revenind la locul ei, de sus. Remiză! Am ajuns și noi la destinație. Și a sosit momentul să ne despărțim... Sigur că da! se destinde și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un cățel. Adam atinse cu vârful degetelor marginea mătăsoasă, franjurată, a urechii lui Zet. Adam se gândea la Rufus. Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Sergentul a comandat în șoaptă: Toadere și voi cu explozibilul, în depozit fuga! Toaibă a tras cu grijă de ușa magaziei, în timp ce sergentul ținea țeava automatului îndreptată spre interior... Băieți, plasați explozibilul cum și unde trebuie! Se mișcau ca niște spiriduși. Când totul a fost gata, sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimerit? Da, da, în camera lui Ingrid! - Ce îngeraș frumos! Oare a adormit? Am în buzunar un pumn de praf magic. Știi ceva? Am să-l presar aici, în fața pragului să ajungă și în camera părinților acestui mic îngeraș. - Noi, spiridușii somnului nu dormim niciodată și totuși nu suntem obosiți. Ce interesanți sunteți voi, oamenii! Dar, de aceea voi rămâne încă un pic aici, la Ingrid, aș vrea să văd cum doarme acest micuț copilaș... - Noi ne descurcăm fără somn, dar
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
depărta și iar revenea aproape de mal când, deodată, simți o mână puternică care îl înșfăcă și-l aruncă pe mal. - Cine ești tu? Întrebă mirat piticul speriat când văzu o ființă îmblănită și cu o coadă lungă. - Eu? Eu sunt Spiridușul Ciufulici! Tu? - Mie mi se spune Pălăriosul, piticul Pălăriosul, zise acesta tremurând de frică. - ție frică? (întrebă spiridușul observând că această mică ființă tremură din toate încheieturile.) - Da, pentru că nu știu unde sunt și cât de departe sunt de casa mea . - Tu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
pe mal. - Cine ești tu? Întrebă mirat piticul speriat când văzu o ființă îmblănită și cu o coadă lungă. - Eu? Eu sunt Spiridușul Ciufulici! Tu? - Mie mi se spune Pălăriosul, piticul Pălăriosul, zise acesta tremurând de frică. - ție frică? (întrebă spiridușul observând că această mică ființă tremură din toate încheieturile.) - Da, pentru că nu știu unde sunt și cât de departe sunt de casa mea . - Tu ai o casă ? - Da, de ce, tu nu ai? - Nu! - Răspunse spiridușul. - și unde locuiești? - Păi, cei ca mine
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
acesta tremurând de frică. - ție frică? (întrebă spiridușul observând că această mică ființă tremură din toate încheieturile.) - Da, pentru că nu știu unde sunt și cât de departe sunt de casa mea . - Tu ai o casă ? - Da, de ce, tu nu ai? - Nu! - Răspunse spiridușul. - și unde locuiești? - Păi, cei ca mine nu au nevoie de casă, trăim sub cerul liber. - Și dacă plouă? - Foarte simplu! Cei ca mine ne căutăm un adăpost într-o scorbură de copac, o vizuină goală de vulpe. „Fără casă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de vulpe. „Fără casă ? Gândi piticul. Asta nu e viață, ai nevoie de un adăpost unde să te încălzești iarna, unde să-ți ții proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt singurul spiriduș din pădurea asta. - În... „Pădurea celor șapte coline”, acolo unde locuiesc eu, nu sunt spiriduși. Eu locuiesc singur într-o căsuță, într-o poieniță frumoasă. În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
unde să te încălzești iarna, unde să-ți ții proviziile, unde să stai atunci când plouăăă.” - știi... eu trăiesc singur precum cucul, eu sunt singurul spiriduș din pădurea asta. - În... „Pădurea celor șapte coline”, acolo unde locuiesc eu, nu sunt spiriduși. Eu locuiesc singur într-o căsuță, într-o poieniță frumoasă. În pădure mai sunt și alți pitici. Ei locuiesc câte doi. Numai eu sunt singur... nu vrei să vii să locuiești cu mine? - Cu plăcere, abia trece timpul mai repede
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
să-l caute. - Ce bine că ești din nou aici! Am fost tare îngrijorați din cauza ta. - Uitați! M- am întors sănătos și nu singur ci cu un prieten. Hai să te prezint celorlalți pitici. - Bucuroși să-l cunoaștem! - El este Spiridușul Ciufulici și o să locuiască cu mine. O să trecă timpul mai repede și o să mă ajute la treburi. Împreună au pornit pe cărarea din pădure spre casele lor și au promis că după ce vor termina treburile se vor întâlni să sărbătorescă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
smulgă din pielea capului și să și le arunce, reciproc, prin praful de pe gresia de pe jos, a încăperii în care, cine ar fi intrat, ar fi putut citi, pe tăblița de pe ușă: clasa a șaptea B. Mișcându-se ca un spiriduș, unul dintre colegi, imprima toată altercația, pe banda magnetică a telefonului mobil, pe care-l poseda. Spre deliciul întregii clase, bătaia se întețea, devenind tot mai cruntă, cu fiecare clipă care trecea. Cei mai mulți dintre colegi se prăpădeau de râs. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
era vorba, probabil, de o afacere de spionaj desfășurată în Maroc sau de o crimă petrecută tot în Maroc, țară despre care nu știam nimic. Curios e că nici atunci, nici mai târziu n-am citit povești cu zâne, cu spiriduși. Am trecut direct la isprăvile săvârșite de Gruia lui Novac sau de echipajul submarinului Dox. Probabil, la fel ca absența jucăriilor, asta a avut urmări negative. Cred că nici Scufița Roșie, nici Pinocchio, nici Albă ca Zăpada n-au făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe jumătate scrise. Bilete la filme pe care era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a celei mai crunte alegorii ce s-a scris vreodată; Iar a fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îndreptat spre dormitorul bunică-sii, a deschis ușor ușa și a aruncat o privire Înăuntru. Iat-o dormind ușor, Însă cu seninătatea aceea fericită pe care o au doar femeile În vârstă Înconjurate de copiii și nepoții lor. O femeie spiriduș care avusese Întotdeauna un trup subțiratic și prea multe poveri pe umeri, slăbită și Împuținată acum de bătrânețe. Pe măsură ce Îmbătrânea, simțea din ce În ce mai mult nevoia de a se odihni ziua. Totuși, noaptea era la fel de trează ca Întotdeauna. Bătrânețea nu diminuase câtuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd ne-am întîlnit nu era așa, dar poate îmi place mie să cred, pentru că acea înțelegere de la prima vedere, acea complicitate instantanee a privirii sugera ceva din armonia și liniștea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
înfocat. ă Poate că a ieșit pe fereastră atunci! spuse Porfiri. ă Nu! strigă Dmitri, uimit de prostia lui Porfiri. Nu există nicio fereastră. E camera de sub scări. ă Am înțeles. Foarte interesant. ă Cred că este un fel de spiriduș, nu credeți? ă Eu înclin spre o explicație mai rațională. ă Un vrăjitor atunci? Sau ceva de genul ăsta. ă Cred că mai degrabă, începu Porfiri cu o tresărire plăcută a genelor, l-ai scos tu afară. Privirea confuză a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care nu erau destul de uscate și amestecuri prea groase care refuzau să se lase strecurate, mult mai potrivit ar fi fost să spună Lasă-mă în pace cu războiul meu. În cea de-a patra dimneață, ca și cum răutăcioșii și furtivii spiriduși, care erau diversele materiale, ar fi regretat cruzimea cu care îl trataseră pe neașteptatul începător în noua artă, Cipriano Algor începu să găsească moliciuni acolo unde înfruntase asprimi, docilități care-l umpleau de recunoștință, secrete care se dezvăluiau. Ținea manualul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chiar din mîna lui primele analize entomologice. El a Înfipt un ac În spinarea patosului turistic de abia Înmugurind. Dar facilitățile pentru turiști erau, la vremea aceea, măcar mai confortabile decît ce găsești azi Într-un avion comercial obișnuit. Același spiriduș care ne-a dat posibilitatea să lucrăm oricînd și de oriunde, grație electronicii, a chircit, pe tăcute, spațiul personal. Wakefield se face Încă și mai mic În scaunul lui din mijloc, ținîndu-și În echilibru cartea pe genunchi, dar nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este cea a Diavolului. — Cum adică, nu sîntem... singuri? — E greu de explicat unui om. — Încearcă. — Uite cum stau lucrurile. A fost o vreme În care puteam să țin socoteala fiecărei persoane și fiecărui lucru, chiar și a spiritelor și spiridușilor. Chiar și colegii mei diavoli veneau și se Înscriau pe listele mele, desigur. Apoi lucrurile și creaturile, și nu mă refer numai la oameni, au Început să se Înmulțească. Fiecare făptură, lucru și chiar idee a Început să se subdividă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
avea în păstrare vipera de aur. De mai multe ori l-am ascultat povestind la curte miturile, legendele și istoria poporului său, învățându-i pe copii cântece și dansuri străvechi. Cunoștea taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care i se părea căzută din cer. Stătea la o masă mare, cu o trupă întreagă de studenți plecați de la cursuri, și din când în când limpăia din halba de bere, privind spre Andrei Ionescu repede și precaut, ca un spiriduș supărat, ieșit la plimbare. Avea ochii negri, ca niște măsline uleioase. În mod inexplicabil, pe Zogru l-a cuprins o dorință bruscă s-o privească, să se uite nu doar spre ea, ci în ochii și în sufletul ei. Cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
banal, care este folositor la scris, nu-i așa? Însă pentru noi, copiii, stiloul este o mică făbricuță care plutește ușor pe foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș. Am sa dau un alt exemplu: cerul. La fel, pentru un adult, cerul nu prezintă mare lucru, o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor,o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]