990 matches
-
în pleoapa tacu pescăruși flămânzi... Dar și furtună,ce pe-al tău țărm atunci agoniza.Eram un dor venit să te-mpresoare,cu strălucirea clipei ce-a trecutprin inima nebună de-ntâmplare,prin visul atârnat de început.Eram o ploaie sprintenă de vară,ce-n tine stropii și-i amaneta,eram arcuș, din când în când vioarăde mâna-ți părul ud mi-l mângâiași îmi doream să te opresc din drumulce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva...Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul)voiam
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380586_a_381915]
-
chipul Lui Dumnezeiesc de Taină: „Toți trei se-ntâlniră sub <>/ pe „calea bătută de turma lăptoasă”.../ Aud recitarea din vocea lor joasă/ în inimi, în gânduri, doar Alfa- Omega.../ și Craii suiră spre <>...// Brățara luminii le joacă pe glezne/ cu sprintene-ntreceri de mult întrecut-au.../ Pofti-i-aș s-adaste căci lung drum bătut-au.../ La țărmul doririi să-i poarte mai lesne,.../ Cometa se face când Cruce când iesle!...” (Virgil Maxim, Nuntașul Cerului.Ed. Sălajul S.R.L. Zalău, 1992) Lacrimile
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
curbată, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten, ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezește Sonnet 50 How heavy do I journey on the way When what I seek (my weary travel’s end
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
și tristi-apăs cu ale mele sentimente-albastrecrupa-i curbată, genunchii înmuiați în glodul istștiind că la galop nu-l vreau spre astreNici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pintennu-l pot mișca cu furia-mi degrabăcu-n icnet îmi răspunde, și e sprinten,ca un cuțit în inimă-mi se-ngrabăCu același geamăt mintea-mi se trezește:mărind distanța dintre noi, bucuria-ndată putrezeșteSonnet 50How heavy do I journey on the wayWhen what I seek (my weary travel’s end)Doth teach that
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
să-i privesc, Nicicând nu mă plictisesc. Merg prin parc și îi privesc, Cum se plimbă și vorbesc. Unii stau și doar gândesc, Alții aleargă sau glumesc. Unii râd, iar alții plâng, Unii-s tineri, iar alții bătrâni. Unii-s sprinteni merg grăbit, Alții-ncet că-s obosiți. Cei mai tineri sunt grăbiți, Cei bătrâni sunt obosiți. Unii zâmbetul își poartă, Fericiți de a lor soarta. Alții-s încruntați și triști, Se vede că au și plâns. Ca viata le este
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
să-i privesc,Nicicând nu mă plictisesc.Merg prin parc și îi privesc,Cum se plimbă și vorbesc.Unii stau și doar gândesc,Alții aleargă sau glumesc.Unii râd, iar alții plâng,Unii-s tineri, iar alții bătrâni.Unii-s sprinteni merg grăbit,Alții-ncet că-s obosiți.Cei mai tineri sunt grăbiți,Cei bătrâni sunt obosiți.Unii zâmbetul își poartă,Fericiți de a lor soartă.Alții-s încruntați și triști, Se vede că au și plâns.Că viața le este
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
se potoli. Drumul continuă în tăcere. Parcă un val de tristețe coborâse în sufletul oamenilor. Când tractorul ajunse în sat, se întunecase de-a binelea. Oamenii coborâră cu atenție, ajutându-se unul pe altul, coborându-și și bagajele. Ionuț sări sprinten printre ultimii, coborându-și geamantanul. O luă pe Anișoara în brațe și o ajută să coboare. Apoi, își luă geamantanul în stânga, iar cu mâna dreaptă o cuprinse puternic pe Anișoara și, hotărât, luă pieptiș ulița ce ducea spre casa părinților
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
pericolele din adâncuri. Învăță să se ascundă de alte viețuitoare, să își folosească mâinile și picioarele pentru a se cățăra pe pereții peșterilor și a-și săpa singur galerii astfel că, în curând, nu fu vietate mai ageră și mai sprintenă decât el în toată împărăția. Împărăteasa nu-i ascunsese adevărul despre nașterea lui, așa că, chiar dacă uneori se apropia de palatul tatălui său sperând să îl vadă de departe, avea grijă să se ferească de oricine ar fi putut să îi
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
își pune ceva-n gând/ Cu trei vorbe mă seduce/ De mă joc cu ea la rând//. „Toboșarul” „În baraca lui bunicu/ Am dat peste două oale/ Vechi, uitate, obosite/ Groase-n piele/ Mari și goale/ Pregătindu-mi două bețe/ Sprintene și ușurele/ Îmi ziceam că-s toboșar/ Și-ncropeam ritmuri cu ele. „În vacanță la bunici” „Buni, ce faci de mâncare/ Astăzi pentru prânzul mare/ O zeamă de baraboi/ Cum se face pe la noi”. „Prâsnelul” „Sfâr...prâsnel nepotolit/ De bunicul
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Miercuri, 8 Aprilie 2015 din Săptămâna Patimilor El avea sub braț o glajă, Eu aveam la piept o carte, Amândoi cuprinși de vrajă Ne călătoream departe. Eu pe buze-aveam cuvântul, El, cu-aceeași sete oarbă Sprinten și voios ca vântul Se oprea din drum...să-l soarbă! Tot „citind” din deal în vale Cu același sfânt nesaț L-am pierdut de mult pe cale Cu nimicul lui sub braț... Cartea e pe terminate, Drumul? nu e treaba
DOI CĂLĂTORI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374970_a_376299]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MICUȚA BALERINĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1366 din 27 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului O văd în fiecare zi, în zori, cu pasul sprinten, plin de gingășie, trecând prin parcul plin de flori, copil la chip, fără copilărie. Pășește-n sala cu ferestre luminate când alți copii încă mai dorm, mișcările-arcuite, prelungi sau tremurate, le poate repeta la nesfârșit și-n somn, iar fiecare
MICUŢA BALERINĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373824_a_375153]
-
curbata, genunchii înmuiați în glodul ist știind că la galop nu-l vreau spre astre Nici de-l provoc rănindu-l cu-al meu pinten nu-l pot mișca cu furia-mi degrabă cu-n icnet îmi răspunde, si e sprinten, ca un cuțit în inima-mi se-ngrabă Cu același geamăt mintea-mi se trezește: mărind distanță dintre noi, bucuria-ndată putrezește Sonnet 50 How heavy do I journey on the way When what I seek (my weary travel’s end
SONET 50 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373843_a_375172]
-
Preocupat pesemne de aceeași întrebare, mai mult decât de deplasarea în sine, ca și când s-ar fi străduit să găsească un răspuns înainte de a-și întâmpina băiatul, Ovidiu s-a ridicat anevoios și a făcut câțiva pași spre Tudor care înainta sprinten și cu zâmbetul pe buze: - Săru`mâna! Ce ziceți de asemenea surpriză? întrebase mutându-și privirea de la unul la altul, având alura unui ștrengar, semn că nu ar fi dorit săne sperie câtuși de puțin. - Bună, Tudore! Ce-i cu
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
puse mâna pe niște adidași pe care îi încălța când mergea vara la pescuit. De pe cuierul de lemn își luă o geacă de fâș și-o îmbrăcă, după care ieși pe ușă, uitând că trebuie încuiată. Coborî treptele și ieși sprinten din scară, ca un tânăr. Grăbi pașii spre magazin, pe același drum pe unde mersese și soția sa, fără să-i pese de pământul umed și fără să privească în jurul său. Ajungând acolo, urcă cele trei trepte, deschise brusc ușa
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
lungi spirale se rotește. Ochii de jar îi ard în noapte, buzele - rodii, în arșiță coapte. Privirile li se-ntâlnesc întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se va stinge-ntr-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâșiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]
-
în căldarea sa înconjurată de înălțimi în care numai jnepenii mai rezistă vitregiilor naturii. Totodată îți mulțumesc Doamne pentru micuții pisoi care abia au făcut ochișori dar se hârjonesc pe pieptul meu oferit cu drag. Pădure umbroasă plină de căprioare sprintene, frumoșii trandafiri care m-au costat o picătură de sânge deoarece m-am purtat urât cu ei, frumoasele grote în care mai găsești gheață în miezul verii sau semețele înălțimi din zare înveșmântate de sărbătoare în culorile toamnei, nu sunt
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347745_a_349074]
-
trofic, un singur dușman și acesta este omul. Chiar dacă vă supără constatarea, omul este canibal prin armele sale îndreptate asupra omului. Nici un animal sălbatec nu-și folosește forța împotriva unui semen. Deși omul poate fi mâncat de multe animale mai sprintene sau mai puternice decât el, astăzi are mijloace să se apere chiar și de semenul său om. Dar noțiunea de om s-a schimbat radical. Omul nu mai este creația divină modelată de Mâna Domnului ci fiara fiarelor care calcă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]
-
FABULĂ Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1202 din 16 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Chiar dacă se declară iute-mânuitor al scutului „marca“ Urmuz (pseudonimul lui Demetru Dem. Demetrescu-Buzău, 17 martie 1893, Curtea de Argeș - București, 23 noiembrie 1923), potrivit unui sprinten catren-dedicație - « Din apoftegma zilei cumsecade,/ Din toiul nopții-ajunsă sfetnic rău,/ Veni-ntâmplarea de a-i spune bade/ Lui Demetrescu cratimă Buzău» (p. 5) -, catren care-i de fapt motto-ul întregului volum «în manieră blond-absurdă» (p. 3), și prin această
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
voite sau nu asupra naturii nu a dus decât la dezastre sau dereglări serioase în lanțul trofic. Omul are, din punct de vedere trofic, un singur dușman și acesta este omul. Deși omul poate fi mâncat de multe animale mai sprintene sau mai puternice decât el, astăzi are mijloace să se apere chiar și de semenul său om. Dar noțiunea de om s-a schimbat radical. Omul nu mai este creația divină modelată de Mâna Domnului ci fiara fiarelor care calcă
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 5 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347961_a_349290]
-
punea cravată, își lua bastonul, pe care îl purta pe brațul drept, ca semn de distincție, și pleca la oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni. De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
punea cravată, își lua bastonul, pe care îl purta pe brațul drept, ca semn de distincție, și pleca la oraș, unde se întâlnea cu prietenii la o „cafea vorbită”. Se întorcea la fel de sobru cum pleca, dar ochii îi râdeau mai sprinteni.De altfel, în fiecare sâmbătă, la șapte seara fix, se adunau la noi prietenii lui pockeriști. Se trăgeau obloanele și bărbații se închideau într-o cameră, unde bunica le mai ducea din când în când cafele, căci proviziile de băutură
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
astfel traiul gazdelor. Familia Petakutty de Silva, este buddhistă, ca de altfel majoritatea locuitorilor acestei mici localități, Moragalla. Capul familiei, Jayarathna Petakutty de Silva (Jara, cum îi spun eu) are 55de ani, este un bărbat mărunțel cu ochi sclipitori, foarte sprinten și prietenos, cu o anumită timiditate care încearcă să și-o ascundă sub un zâmbet șarmant și câteva clătinări din cap. La noi, când faci aceste gesturi din cap reprezintă o negație și de aceea de câte ori vorbeccu el, îmi trebuieceva
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
au stat câteva clipe și s-au uitat unul la altul nedumeriți, după care au izbucnit într-un râs zgomotos de se țineau de pântece. Până și sclavii râdeau. După ce s-au potolit, unul dintre ei, mai tânăr și mai sprinten, a coborât de pe elefant, apoi și-a dat drumul pe spate în râpă, proptindu-se în călcâie. M-a legat de mâini și le-a cerut pe sclavilor să mă salte din râpă. Imediat după, l-au săltat și pe
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
spectatorului ține de masajul erogen pe care îl transmite imaginea din cadru, de frumusețea și senzualitatea fragmentului, mai ales dacă acesta este simbolizat de către spectator. Detaliul este la fel de desfătător și în poezie: „Cât de frumoși sunt astăzi pașii tăi/ și sprinteni în sandale,/ o, nobilă fiică!/ Ți-i rotunjimea coapselor asemeni/ unor lănțuguri meșterite'n aur;/ buricul tău e cupa arcuită/ din care nu lipsește vinul dres;/ căpiță-ți este pântecul de grâu,/ cu crinii prinși în horă-i împrejuru-i;/ și
ÎNTREGUL ŞI PARTEA de DAN CARAGEA în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346868_a_348197]
-
vreodată o să fii nevoită să alegi, s-o alegi pe aia cu fundul plat, fiindcă aia e mult mai sigură. Cealaltă are un balans prea mare și se poate răsturna mult mai repede. Și, nici una, nici două, sări incredibil de sprinten în barca lui nea Gică care era mai mult în apă decât pe mal și începu să se balanseze violent într-o parte și într-alta cu mâinile ținându-se de margini, țipând către noi: - Uite așa! Toată lumea a râs
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]