561 matches
-
răsădești nimic cînd e lună nouă, că fac viermi la rădăcină și se usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori cu alte bale spurcate, ca ciuma*, sfînta și altele, și rămîi pocit ori cazi la boală. Rătăcire Dacă cineva rătăcește noaptea drumul în sat, aproape de sat ori pe hotarul cunoscut, se susține că a călcat în urmă rea. Război întunecimile de lună și stelele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
secretarul de partid al orașului de pe Bega primește o telegramă lapidară: "Am ales libertatea!". Se creează, evident, panică și isterie în instituție. Directorul de atunci cheamă securistul teatrului, e consultat și secretarul cu propaganda și verdictul vine rapid și nemilos: spurcatul trădător trebuie exclus imediat din partidul comunist român. Se programează o ședință în regim de urgență, a doua zi. După ce tovarășii cu figuri grave (unii dintre ei, cîndva prieteni de pahar cu transfugul) au înfierat opțiunea politică a actorului, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a firii, ascunsă, care nu trebuie tulburată. Copilul știa că melcul părăsit în pădure, suferă din cauza lui și căuta o explicație fantastică: "Mi-adusei atunci aminte/ C-auzisem mai-nainte/ De o noapte între toate/ Urgisită,/ Când pe coate/ Guri spurcate/ Suflă vânt,/ Să dărâme din pământ". În locul luminii solare, venise o stihie aducătoare de moarte, un fior rece care a surprins melcul, ieșit din cochilie, înainte de vreme. Copilul îl privește deznădăzduit: "Era, tot, o scorojită/ Limbă vânătă, sucită.../ O nuia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pentru mulți căsătorie, fără a avea nevoie de consfințirea religioasă atâta timp cât are privirile și complicitățile comunității. Sus pi cioa să asupra bu ne lor sau relelor intenții ale supuși lor săi, dar și pentru a evita o serie de „uniuni spurcate și eretice“, biserica cere preoților parohiali efectuarea unei anche te asupra candidaților la căsătorie. Dintr-o serie de documente, prin care preotul este pedepsit că a cununat fără să țină seama de sfaturile trimise de la Mitropolie, reies sarcini le ce
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în adâncuri sau urmărind mișcarea la suprafață a OPN-urilor). Cârtița care surpă făcându-și propriile-i galerii istmul ce leagă în România lui Ceauș-Vodă Partidul de Intelectuali și face să se amestece valurile culturii sănătoase și umanist-socialiste cu apele spurcate ale culturii decadente, indecente, punând în pericol ingineria sufletelor ale cărei origini se aflau în epoca lui Stalin dar ajunsă pe "cele mai înalte culmi" în acei ani: "Societatea noastră are nevoie de o literatură militantă, care să cheme masele
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
socotindu-să singură în deșărtul codrul, pășeaște fără frică spre apucarea prăzii care nu departe o zărește, încă să spăimântă zărind ascunșii în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar e târziu: așa spurcatul Appie înlemnește, văzând pe atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură", II, 1839, nr. 1, p. 18); Precum se tâmplă că uneori pomul hultuit întrece în bunătate pe prototipul său, de asemine învățăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
știam ce vrea și de ce aleargă". În aceste condiții, senzațiile de repulsie provocate de mediu încetează, iar cursa continuă: "Uneori piciorul intra până la gleznă, stropi de abces mă împroșcau în obraz și în ochi, simțeam în gură gustul leșiatic și spurcat al putreziciunilor fermentate, pielea mă ustura de tăieturile săbiilor de papură și poate de mușcăturile animalelor băloase, dar nimic nu mă oprea". Însă urmărirea încetează la fel de brusc precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară rezonabilă. Că eroii lui Mateiu sunt niște nobili de extracție și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
opoziția ambelor familii când e vorba de alăturarea ei neamțului Națl? Erau în târgul bănățean altele relațiile dintre români și sârbi decât cele între români și germani? La supărare, Mara aruncă vorbe grele: Națl care sucește mințile fetei ei e spurcatul de neamț, iar de Hubăr femeia se plânge că-i e alături în afaceri doar la câștig, iar la pagubă o lasă singură. Papistașii sunt oameni dușmănoși conchide Mara după depășirea momentului tensionat dintre cele două etnii declanșat involuntar de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unui ,,stil” în sensul estetic al termenului. Metaforele lipsesc aproape cu desăvârșire. Singurul exemplu întâlnit pe parcursul romanului este o reușită metaforă personificatoare care se încadrează cât se poate de firesc în structura discursului narativ: Pe pagina întâi a gazetelor, litere spurcate, magnifice în goliciunea lor, cerneală grasă siluind hârtia.” (p.116). În schimb nu putem trece cu vederea preferința evidentă a lui Eliade, cel puțin în acest roman, pentru epitete, de cele mai multe ori asociate în serii de câte trei adjective care
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
și să vorbiți un pic Privirea ta, atâta, mai poate să-l învie, Că pentru boala asta nu-i altă doftorie. Vai zic eu bucuroasă; păi dacă e așa, Să vină să mă vadă de câte ori o vrea! Arnolf (aparte) 535 Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă! Plăti-ți-ar Domnul mila cu care torni otravă! Agnès Astfel veni la mine și-l vindecai de boală. Acuma, spune singur, făcui vreo greșeală? 540 Aș fi putut rămîne așa nepăsătoare Știind că fără mine
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Complicația Pn2 și Rezoluția Pn1) este urmată de evaluarea explicită a lui Arnolf. Dacă acesta din urmă subliniază sfârșitul situației inițiale (Orientarea-Pn1) prin "Foarte bine", aceste două evaluări în aparteu din versurile 511 ("Ah! Cotoroanța naibii! Năpârcă blestemată") și 535-536 ("Spurcată vrăjitoare! Ah! Scorpie mîrșavă!") marchează cele două evenimente majore ale progresiei narative. Structura acestei introduceri în scenă este următoarea: (a) Dialog (v. 482) (b) Rezumat (478) Cerere de povestire (483) Intrare-prefață (484) (c) [POVESTIRE] Pn1 = Orientare (v. 485-502) Pn2 = Complicație
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să se stingă. - Dacă îți spun, Catinco, dacă-ți spun. O să se curățe, ia să vezi în două luni e gata. O vrea tat’su, asta e, că lui i-a fost dragă și o ia la el. - Ptiu, spurcată gură ai, fa! Vorbele au ajuns și la urechea Antonicăi. S-a uitat bine la fata ei. O privea așa cum nu o mai făcuse de mult. Își deschise bine ochii, sufletul și simți că fata ei e împovărată. - Cred că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu noaptea. Un război al norilor spart de razele mici, subțiri, timide, ale soarelui. Ici colo câte o pasăre mai spărgea frumosul răsărit în căutare de cuib, ici colo câte un glas de om nervos supăra văzduhul cu limba lui spurcată. Lăsasem de mult satul în urmă. Era doar legănatul carului. Pentru o clipă am închis ochii și totul s-a oprit. Mă gândeam că am ajuns. Nu auzem vocea tatei. M-am ridicat și mi-am dat seama că mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apoi, domn’ Lică, dacă-i pe așa, începuse timid bărbatul, să știi că eu oi mânca și o bucată de carne de porc, că doar vine Crăciunul. - Păcătosule! Nu mai ai ce căuta la adunarea noastră, auzi, să mănânci animal spurcat. Lică întoarse spatele și ieși lăsându-l pe țugui cu ale lui. Avea mai târziu să aprindă focul cu paginile bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc să prăjească o bucată de carne de porc. Cu ea căzuse în păcat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bibliei de la “domn’ Lică”, și la foc să prăjească o bucată de carne de porc. Cu ea căzuse în păcat și fusese dat afară din Biserică. Ar fi trecut Lică peste fumat și l-ar fi dezobișnuit, dar de la “mâncarea spurcată“ nu era cale de întoarcere. Pierduse primele două suflete. În cealaltă parte a satului carnea de porc mai făcuse o victimă. Fără ca nimeni să știe, fără ca nimeni să afle. țața Tinca stătea la masă cu badea Vasile. Mămăliga era cladă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
bine saci de viermi. O, regi, ce puși pe tronuri de Dumnezeu sunteți Să plătiți balerine și țiitori s-aveți, O, diplomați cu graiul politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Viața mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu; Nepăsător la toate, de lume apostat, A vieții osteneală o simt și n-o combat. Aș râde doar de viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însu-mi voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv. Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci. Și dacă oare-a morții mâni palide și reci În loc să sferme vecinic a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăvălească pe jos. 2257 Pumne e vocativ numele gentil e un vocativ Bate* Bune * *** DERIVAȚIA CU SUFIXE ȘI PREFIXE SUFIXE VII ȘI SUFIXE MOARTE. PREFIXE VII ȘI PREFIXE MOARTE ÎN LIMBA ROMÎNĂ [1] 2261 -tio, -atio închinat - închinăciune întinat - întinăciune spurcat - spurcăciune -țios, -cios spurcăcios închinăcios plecăcios rugăcios stricat - stricăcios - stricăciune spurcăcios -io, -ionis flămând - flămîngiune rotund - rotungiune putred - putregiune veșted - vestegiune încurcat - încurcăcios [încurcă]ciune încărcat - încărcăcios - încărcăciune bolnav - bolnăvicios scârnav - scîrnăvicios gubav - gubăvicios trândav - trîndăvicios -ință/-enția [credință] - credincios
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu cel pe care îl bănuia că i-o pusese fostei iubite, M-am uitat la el și am gândit "nu, mulțumesc, am și eu avion peste o oră pentru Delhi, și de acolo legătura pentru Franța", dar gura mea spurcată a răspuns "da, de ce nu", mai mult ca să-i dispară lui zâmbetul ăla de satisfacție, de aventurier inegalabil, care-i în stare doar el de asemenea aventuri. Atunci a început șahul sau, mai bine zis, pokerul. "OK", a zis el
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca atitudinea ei gînditoare să fie determinată de faptul că lemnul construcției este prelucrat, tratat, alterat, ieșit din circuitul firesc al naturii și, În felul ăsta, pîngărit și profanat. E poate o postură care mărturisește un anume dispreț față de lucrarea spurcată a omului. Și de lemnul prihănit. Dar ne putem gîndi și la faptul că, puțin mai Înțelegătoare decît omul, privește cu empatie și cu ironia celui care știe mai multe situația ingrată a omului care se amăgește că și a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a cinstit, că te-a făcut fratele Lui și împreună-moștenitor cu El; tu însă atât Îl necinstești, că-i cinstești pe ucigașii și răstignitorii Lui, că le slujești lor luând parte la sărbătorile lor, că te întâlnești în locurile lor spurcate, că pășești pragurile cele necurate, că te împărtășești de la masa demonilor. Căci nu pot numi altfel postul iudeilor după ce au ucis pe Dumnezeu! Nu slujesc oare demonilor cei care lucrează împotriva lui Dumnezeu?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Către iudei
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că încă nici a trăi nu e vrednic, ci împreună cu vrăjmașii îl vor pierde”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 176) „Deci ascultați cei ce vă împrieteniți cu ei, că la cei spurcați nimic nu le este curat, ca să scăpați de urgia ce vine asupra lor. Dar câți vă pângăriți cu ei la desfătări, cum îndrăzniți de vă împărtășiți cu dumnezeieștile Taine ale lui Hristos? Sau n-auziți pe fericitul Pavel strigând că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Ibid., p. 160. 51 Ibid., p. 163. 52 Joseph Campbell, Myths to Live by, pp. 4-5. 53 Ilie Danilov, Dicționar de mitologie slavă, p. 30. Termenul "păgân" a intrat și a rămas în vocabularul majorității limbilor indo-europene din slavicul pogan (spurcat, necurat, otrăvit), referent peiorativ la adresa politeismului slav acordat de către cei creștinați de timpuriu, ca și cum aceștia nu puteau avea nimic sfânt. Ibid., p. 7. Bineînțeles, această vocabulă se pretează la întrebuințarea în toate direcțiile, rămânând doar o etichetă (emoțională) fără un
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]