467 matches
-
sunt cele ale "Lapoșului", "Cupașului", "Șugăului" și "Bicăjelului", înfrumusețate de repezișuri, cascade sau serii de marmite. Culmile acoperite de pajiști subalpine se asociază cu petice de vegetație ierboasă pe povârnișuri și terase. Puncte de belvedere se constituie din întrepătrunderi ale stâncăriilor cu pereți cvasiverticali, cu pădurile. Acestea, uneori compacte de molid sau amestecate cu fag, brad sau larice (mai rar), acoperă pante abrupte de conglomerate, în timp ce în fisurile pereților cresc uneori molizi sau pini. În parc se regăsesc variate peisaje carstice
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
și poiene. Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, păduri aluviale, turbării active, turbării cu vegetație forestieră, tufărișuri alpine și boreale, tufișuri, pajiști alpine și boreale, pajiști panonice de stâncării sau fânețe; cu o mare varietate de floră și faună caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
caracteristice zonei nordice a Carpaților Orientali. Flora este una specifică în cea mai mare parte habitatelor montane, având în componență păduri de conifere sau de foioase, păduri în amestec, tufărișuri de arbusti și ierburi (de luncă, de pajiște sau de stâncărie). Vegetația forestieră este constituită din arbori și arbusti cu specii de brad ("Abies alba"), molid ("Picea abies") zadă ("Larix"), pin ("Pinus"), tisă ("Taxus bacata"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), frasin
Ineu - Lala () [Corola-website/Science/311375_a_312704]
-
și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus de apă. Dim punct de vedere geologic măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării calcaroase (de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, la baza cărora sunt semnalate depozite minore de grohotișuri rezultate în urma mai multor procese de eroziune desfășurate de-a lungul timpului. În versantul stâng al văii "Coltăului", aproape de confluenta cu pârâul "Țâcârlăului" se
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
în abruptul drumului ce traversează "Zugăul", dar aici cochilile sunt stratificate în conglomerate alcătuite din argile și nisipuri. Toponimele sunt legate de diminutive ce evidențiază în primul rând graiul locuitorilor satului Pria; astfel în arelul măgurii formele de relief (dealuri, stâncării, aflorimente, vai, pajiști, pășuni) sunt cunoscute sub diferite nume ("oronime"): "Țâcârlău, Coltău, Valea Urzâcarului, Măgurice, Gribăn, Coasta Sclipturii, Purcăreță, Șu' Izvoară, Șu' Coaste, Râpă Albă, Pietricel, Grui, Osoi, Tăușoare, Șu' Piatră, Vițălar, Capu Văii, Arsura, Tiiș, La Valauă, Taină, Iclejie
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Mureșului pe raza localităților Petriș și Ilteu. Solurile brune de pădure se găsesc mai ales în zonele de deal din satele Corbești, Roșia-Nouă și Obîrșia. Ca variatăți întâlnim soluri brune-gălbui de pădure și soluri argilo-iluvionare, asociate cu litosoluri, regosoluri și stâncării. Mozaicul petrografic din zona comunei Petriș este evidențiat de intruziunile vechi și rocile vulcanice neogene. Întâlnim valea transversală Roșia cu sectoare de bazinete - ca cel din satul Corbești - și de vale îngustă, ca rezultat al eroziunii diferențiale. Râul Mureș pătrunde
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
cheilor, chiar la intrarea în acestea, primește din stânga un afluent cu curs temporar, lung de 700 m. Suprafață: 10 ha, la care se adaugă alte 85 ha zonă tampon, totalizând împreună 95 ha. Terenul este majoritar proprietate de stat (păduri, stâncării neproductive), aflat în administrația Ocolului Silvic Romsilva, la care se adaugă o suprafață redusă (pășuni și fânețe) aflată în proprietate particulară.
Cheile Poșăgii () [Corola-website/Science/309402_a_310731]
-
Aici s-a îndividualizat un culoar depresionar născut prin eroziune diferențială la contactul dintre conglomeratele de Bucegi și marno-calcarele și gresiile din Munții Baiului. Versantul estic al Munților Bucegi se impune în peisaj printr-un abrupt de peste 1200 m, prin stîncărie, văi înguste și bogate păduri de conifere care-l îmbracă în jumătatea înferioară. De partea cealaltă a culoarului depresionar, în est, culmile Munților Baiului, aflate la 1 400-1600 m, se termină către Prahova prin versanți în trepte care dezvoltă o
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
se află răspândită în câmpia litorala a Razimului și în Deprsiunea joasă a Ceamurliei.Plantele sunt scunde și au frunzele dese, groase și cărnoase adaptate la uscaciune.Dintre acestea:brânca sau iarbă sărată, ghirinul cu frunze mici ghimparița. Vegetația de stâncărie e specifică stâncăriilor de granit și calcar din Munții Macinului și Podișului Babadiagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele unde apar grnitele și întâlnesc iarbă roșioara, garofița, clopoțeii. Pe stâncăriile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
în câmpia litorala a Razimului și în Deprsiunea joasă a Ceamurliei.Plantele sunt scunde și au frunzele dese, groase și cărnoase adaptate la uscaciune.Dintre acestea:brânca sau iarbă sărată, ghirinul cu frunze mici ghimparița. Vegetația de stâncărie e specifică stâncăriilor de granit și calcar din Munții Macinului și Podișului Babadiagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele unde apar grnitele și întâlnesc iarbă roșioara, garofița, clopoțeii. Pe stâncăriile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și Visterna întâlnim pirul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
ghirinul cu frunze mici ghimparița. Vegetația de stâncărie e specifică stâncăriilor de granit și calcar din Munții Macinului și Podișului Babadiagului.De exemplu pe culmile Pricopanului, Priopceni, Iacobdeal și Bujoarele unde apar grnitele și întâlnesc iarbă roșioara, garofița, clopoțeii. Pe stâncăriile calcaroase, mai evidente în Podișul Atmagea și Visterna întâlnim pirul turița cosaci. Vegetația ruderala e prezenta în localiltatile rurale, de-a lungul drumurilor, în izlazuri și pe locurile unde staționează animalele domestice. În spațiul asezaeilor rurale, se întâlnesc frecvent plante
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
accesibil în ultima sa parte doar pentru autoturisme cu tracțiune integrală, din cauza pantei foarte accentuate și a anrocamentului. Există o rezervație naturală cu relief ruiniform și cu o vegetație bogată de pajiști, tufărișuri (afin, ienupăr, smârdar, jneapăn) și plante de stâncărie (rogoz verde, floare de colț). În trăiesc numeroase animale sălbatice: urs, mistreț, cerb, râs, vulpe, jder, veveriță, pisică sălbatică, capră neagră. Păsările sunt reprezentate prin vultur, acvilă de munte, uliu, privighetoare, cinteză, scatiu, iar reptilele prin vipera comună și șopârla
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]
-
spre Muntele Vâlcan se face pe DN74 Brad-Abrud, sau de pe teritoriul localităților Blăjeni și Ciuruleasa. Poate fi străbătut cu piciorul în toate anotimpurile anului, cu multă ușurință. Muntele Vâlcan oferă excelente condiții pentru practicarea alpinismului. Partea să estică, în zona stâncăriilor, are trasee pitonate. De pe vârfurile "Căprăreasa" și "Caprifoiul" se văd: culmea teșita de origine calcaroasa a "Brădișorului", casele răzlețe ale cătunelor sau satelor Grohotele, Cornățel, Serbaia, Porcurea și Tarnița, coloanele poliedrice de bazalt ale Detunatelor, Dealu Mare, peste care trece
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
Prin Ordonanța de Urgență nr. 236 din 24 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001 , au fost stabilite habitatele naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare. La capitolul 5 sunt listate "Habitatele de stâncării și peșteri", între care și: iar la capitolul 6, "Habitate de pădure", sunt listate și: O masă de grohotiș, care se deplasează rapid pe versanții înclinați ai unui munte, poartă numele de avalanșă, similar cu avalanșele de zăpadă sau gheață
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia. reprezintă o zonă cu vârfuri abrupte (Vârful Țimbalul Mare - 2.177 m, Vârful dintre Țimbale - 2.170 m) din rocă metamorfică, stâncării calcaroase de vârstă jurasică, grohotișuri, goluri alpine, cheiuri (Cheile Zărneștiului, Cheile Vlădușca, Cheile Dâmbovicioarei), peșteri, ochiuri de mlaștină, cursuri de apă sau zone carstice (Cerdacul Stanciului, Padina lui Calinet, Prăpastiile Zărneștiului, Fântâna Domnilor, Fântâna lui Botorog, La Zaplaz) rezultate în urma
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului: garofița Pietrei Craiului ("Dianthus callizonus"), specie endematică ce crește numai pe stâncăriile și grohotișurile Pietrii Craiului, sângele voinicului ("Nigrittela rubra"), floarea-reginei ("Leontopodium alpinum Cass."), bujorul de munte ("Rhododendron"), macul galben ("Papaver alpinum"), iedera albă ("Daphne blagayana"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), linariță ("Linaria alpina"), morcoveancă ("Pleurospermum austriacum"), talpa ursului ("Heracleum palmatum"), bunghișor ("Erigeron
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
de "Fagus sylvatica" ("Aremonio-Fagion"), Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis și Sanguisorba officinalis"), Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"), Pajiști panonice de stâncării ("Stipo-Festucetalia pallentis"), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros ("Festuco Brometalia"), Comuniti rupicole calcifile sau pajiști bazifite din "Alysso-Sedion albi", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie și din etajul montan până în cel alpin, Tufărișuri
Parcul Național Semenic - Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313454_a_314783]
-
granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii. Din punct de vedere geomorfologic Munții Măcinului prezintă o diversitate reliefală (martori de eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, ansambluri neregulate de stâncării cu dimensiuni și forme geomorfe diverse, grohotișuri, creste pe șisturi cuarțitice, coline, coame alungite, depresiuni) constituită din vârfuri ("Vârful Țuțuiatul - 467 m, Vârful Ghiunaltu - 442, Vârful Pietrosu Mare - 426 m, Vârful Jalbă, Vârful Cavalu, Vârful Țuglea, Vârful Sulucu Mare, Vârful
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
martes"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), dihor de stepă ("Mustela eversmannii"), popândău european ("Spermophilus citellus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), chițcan de gradină ("Crocidura suaveolens"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"); Prezența ecosistemelor terestre (păduri, tufărișuri, pajiști, stâncării) și a celor acvatice (lacuri și bălți aflate în apropierea lanțului muntos) asigură condiții prielnice de hrană și viețuire mai multor specii de păsări protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
gorun", "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion", "Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum", "Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion)", "Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene", "Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)", "Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)", "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia)", "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice", "Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi", "Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
să fie construiți în continuarea drumului național, prin Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Aceștia susțin că șoseaua care ar urma să tranziteze aria protejată printr-o zonă aproape virgină, ar duce la distrugerea ecosistemului. Parcul național reprezintă o zonă montană (cu stâncării, abrupturi calcaroase, vârfuri, doline, lapiezuri, peșteri, avene , grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri); în arealul căruia sunt incluse rezervațiile naturale: Coronini - Bedina, Rezervația Domogled, Iardașița, Iauna - Craiova, Peștera Bârzoni, Cheile Corcoaiei, Ciucevele Cernei, Piatra Cloșanilor, Vârful lui Stan și
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: angelica ("Angelica archangelica"), unghia păsării ("Violă dacica"), urechea iepurelui ("Bupleurum longifolium"), buruiana de junghiuri ("Cephalanthera longifolia"), mlăștinița (cu specii de "Epipactis atrorubens
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
verzuie ("Picus canus"), brumăriță de pădure ("Prunella modularis"), mugurar ("Pyrrhula pyrrhula"), aușel sprâncenat ("Regulus ignicapillus"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis") sau mierlă ("Turdus merula"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă diversă de plante (de pajiște, de stâncărie, de mlaștină), dintre care unele foarte rare și protejate prin lege sau endemice pentru această zonă. Specii floristice: clopoțel de munte ("Campanula serrata"), arnică ("Arnica montana"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), orhidee (din speciile: "Cephalanthera longifolia, Herminium monorchis"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
specii de fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn ("Betula pendula"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), porumbar ("Prunus spinosa"), măceș ("Roșa canina") sau mur ("Rubus fruticosus"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice de stâncărie și pajiște; printre care: garofița albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), iarba-surzilor ("Saxifraga paniculata"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafa de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Violă biflora"), coada-iepurelui (cu
Cheile Mănăstirii () [Corola-website/Science/313861_a_315190]
-
campestre") precum și tufărișuri cu specii de: alun ("Corylus avellana"), măceș ("Rosa canina"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), curpen de pădure ("Climatis vitalba") sau soc ("Sambucus nigra"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii vegetale rare (unele specifice stâncăriilor), printre care: piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțelul de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), coroniște ("Coronilla varia"), păiușul
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]