21,751 matches
-
vastă d-sale experiență. Dinspre televizor vine un iz de flori de portocal. Este ceasul telenovelei hispano-americane, pe ecran o blondă ispititoare face meritorii eforturi de a plânge. Motanul cel chior care ocupă de drept divanul - i-a scos ochiul stâng un rival mai competitiv - doarme cocoșat cu spatele la necazurile divei. Doarme vârtos, cască la intervale enorm, schimbându-și, încă mai confortabil poziția. Nu vede, prin urmare, cadavrele risipite prin zăpadă ale unui cuplu care se bucurase neavenit de performanțele unei admirabile
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
trambulina de lansare spre viitor. Alin a fost la un pas de ratare a cunoașterii viitorului. În clasa a-VIII-a, a avut un eșec terapeutic. A fost în comă șapte zile, iar când s-a trezit avea semipareză pe toată partea stângă. A pierdut doi ani școlari. Un an de zile a fost internat în spital cu mici pauze, urmat de alt an încărcat cu tratamente recuperatorii. Educația solidă primită din partea familiei l-a ajutat să lupte, fiind conștient că mai are
Clip anti-SIDA ”jucat” de un seropozitiv. Vezi cum trăiește de 22 de ani cu HIV () [Corola-journal/Journalistic/22131_a_23456]
-
coarne sînt împodobite cu ramuri verzi, cu cele două copite ridicate ca o binecuvîntare către ceata de femei înconjurîndu-l ca pe un simbol al fecundității.. O mamă tînără își întinde spre el pruncul cu adorație. Țapul îl atinge cu laba stîngă, binecuvîntîndu-l cu o expresie vicleană. Alta, o femeie bătrînă îi arată un copil scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
inspirației. O panglică nădușită de transpirația efortului cerebral îi ține părul împărțit în două de o cărare. Totul este aurit. Manuscrisul evanghelistului pare a fi luat foc de travaliul intelectual. Este clipa oricărui scriitor genial, reușindu-i o pagină. Mâna stângă a lui Matei pusă pe piept, sub barba stufoasă, neîngrijită, înmuiată și ea de sudoare ca de însuși bronzul topit... Impresia pe care o am încercând să memorez imaginea impunătoare este că îngerul se uită un pic săltat peste umărul
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
el este și o modalitate nedeclarată de a omorî un timp ce amenință să-și developeze precaritatea intelectuală (o teamă adesea exagerată) și un mijloc de descurajare a tentativelor celor "de dincolo" de a tulbura stabilitatea ierarhiilor constituite pe malul stîng, bastioane care, orice s-ar spune, nu se pot dispensa și de o suveranitate administrativă formal dezavuată". În nu mai mică măsură, comportarea festivistă a fost pentru unii trăgători de sfori din România un mijloc la fel de reprobabil de-a substitui
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
astfel de la Dumnezeu, ci, direct sau indirect, reprezintă mai ales consecința istorică a unor frământări care au culminat în deceniile 7 și 8, în focul unor idei inspirate de un Wilhelm Reich, de filosofii Școlii de la Frankfurt, de gândirea Noii Stângi în general ș.a.m.d. Ceea ce trebuie să ne pună azi pe gânduri sunt nu sărăcia și vulgaritatea vocabularului străzii, nu agresivitatea unui anume gen de muzică, nu stridența, adesea, a vestimentației, ci absența de fond a oricăror tentative de
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
cuartetele sale fură cîntate cu diferite ocazii de orchestra noastră națională, precum și la Roma, Viena, Stokholm și București. A compus muzica pentru Orfeu, folosită de Opera din Stokholm. Era un maestru la pian și violă... Pierzînd două degete de la mîna stîngă în primul război mondial, inventă o tehnică specială care îi permise să continue să cînte schimbînd mîinile. Neliniștile lui artistice l-au făcut să abordeze din frageda tinerețe domeniul literaturii, instalîndu-se în dadaismul și suprarealismul primei epoci. Toată producția care
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
viață. Era eminentul profesor de italiană Zinelli. O umbră a frumosului și distinsului bărbat pe care l-am văzut cu 56 de ani în urmă intrând în clasă cu monoclu la ochiul drept și cu un zâmbet ironic în colțul stâng al buzelor. Păstra încă aerul distins și trăsăturile frumoase, ținuta dreaptă a unui ofițer din garda regală. Din păcate acum era complect surd. Tare dureros trebuie să fi fost pentru el să stea la catedra din amfiteatrul de fizică în mijlocul
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
de acel debut. Cred că fiecare autor are și o carte slabă. Eu o am în trecut. M-am și spălat pe mîini de ea.... M.V.: Pe cele patru mîini. Autografele dvs. sînt o iscălitură (lungă) care pornește de la piciorul stîng (ar trebui să închei fiecare întrebare cu 3 puncte)... E.G.P.: Autograful pornește cu o spirală comprimată care, la un moment dat, se destinde. A propos, scrierea (la 2, 4, 8, 16... mîini) m-a întors, după o scurtă "legătură" cu
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
mă socotește antisemit. Exact ca pe Manolescu și Liiceanu, care, pe timpuri, erau și ei niște jidoviți. Dumnezeu să-i mai înțeleagă! Se știe că extremitățile se ating. Oricît de diferite ar fi între ele. Extrema dreaptă confundîndu-se cu extrema stîngă, avînd semnul schimbat. Să nu dea Cel de sus să vină la putere, în România, o dreaptă fanatică, xenofobă; xenofobă și fanatică precum stînga, extremă...
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca o aură întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină și de umbră. Jumătatea stîngă a portretului este învăluită de o umbră caldă, colorată în tonalități roșietice, iar partea dreaptă este supusă unui ecleraj al cărui efect este o paloare ușor translucidă. Asupra acestei simbioze dintre lumină și umbră, asupra permanenței și a inseparabilității lor
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. în colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
-i știe pe "aroganții" capitaliști la pământ, parc-ar fi de partea teroriștilor. Nu mă grăbesc să anatemizez. Singurele cuvinte ce-ar merita rostite sunt cele biblice: "Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac (spun)!" Oameni incapabili să distingă între mâna stângă și mâna dreaptă (posed exemple concrete!) își dau filozofic cu părerea despre ce e bine și ce e rău pentru planetă. Precupețe late-n șale și înguste-n frunte pledează avocațial pentru "echitate mondială", dar uită, cu lunile, să-și
Răbojul genetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15837_a_17162]
-
iar Hualing, cum ședeam cu toții roată pe jos în stil oriental, se aplecă spre mine, fiindu-mi alături, îmi apucă mâna și fără a mai avea timpul să schițez vreo mișcare, a depus un sărut ușor pe dosul palmei mele stângi, cu buzele ei vopsite într-un ton vișiniu, stins, o nuanță chinezească. Am fost surprins. Foarte surprins. Nu știam ce să fac. Toți se uitau la noi și râdeau. Explicația veni repede din partea unui confrate orientalist. Că era vorba de
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe turnul edificiului din Berlin, proaspăt cucerit, să împlânte acolo drapelul și care sergent purta pe brațul stâng, unul după altul, câteva ceasuri de mână, captură de război... Să mă ierte Cel de sus, dar în război sunt fapte, aparent civile, care întrec în semnificație cele mai cumplite scene de luptă. Oricum, îndată după război, soldații sovietici, în
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
o formulă convențională ("Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui de Sus, amin"), caligraful introduce o schimbare vitală: Pacea aceasta va fi precum Lumea, veșnică"... Caligraful este pedepsit aspru: îi este tăiată mîna dreaptă. Cu mîna stîngă descrie toate cîte s-au întîmplat. Ținînd cont că această proză (ca și celelalte) a fost scrisă înainte de '89, ar fi foarte greu să nu accentuăm latura subversivă a parabolei. Însă o astfel de interpretare nu ar face decît să
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
îngropa într-o zi pe bătrân când acesta era gata să împlinească optzeci și opt de ani... iar Mihuț, nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
pro-Moldova, de data aceasta, dar nu se suflă nici o vorbă despre care Moldovă e vorba: despre cea a lui Ștefan cel Mare sau despre cea a lui Iliescu cel Mic?). De fapt, e un fel de a lua cu mîna stîngă ceea ce, furat de peisaj, partidul a dat cu dreapta. Respingînd "pretențiile autonomiste" (oare avansate de către cine?), moldovenii noului pesedist Simirad sugerează că în sînul propriului partid s-ar afla oameni care doresc dezlipirea Transilvaniei! Și pentru că am ajuns aici, aflu
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
Julien Caumel că la acest nivel de competență și subtilitate serviciile franceze care stăteau după coada Simonei Signoret ori a lui Yves Montand nici n-au visat să ajungă. În definitiv, ele voiau să știe anumite lucruri din viața simpatizanților stîngii pentru ca, eventual, să prevină căderea lor în mrejele comunismului sovietic, care-i transforma repede, în cel mai bun caz, în agenți de influență. Se știe cum Rolland, Aragon și alții au fost "convinși" și pe ce căi întortocheate să-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16199_a_17524]
-
nu viața e modelul poeziei, ci poezia se instituie ca model al vieții: "Scriu despre singurul obiect/ Care nu există./ Și sper" În loc de prefață). Ca și, explicativ: "Totuși scriu/ Despre singurul lucru ce nu există. Nici în laguna/ de sub umărul stîng. Nici/ În valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
legitime precum cei doi ochi ai autorului, contrastanți: "Ochiul drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
drept zvîcnea de o amintire:/ A luminii pe pîntecul tău. Un cîntec/ Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Îngînat cu buzele doar, imperceptibil./ Ochiul drept, cel stăpîn cîndva, călărețul crîncen,/ Ochiul drept ca o sabie. Cîndva.// Ochiul stîng aștepta. Vitraliu/ Îmbinat cu cheaguri de sînge. Ochiul stîng, cel puios și tandru,/ Învelit în placentă, adormit.// Apoi, brusc, ochiul stîng a plesnit/ S-a scurs pe trotuar, pe urmă în sus, pe picioare" (În stație). Depinde de cititor prin care din cei doi ochi propuși - ochiul candorii ori cel al cinismului - dorește să-și orienteze lectura. Oricît un maniheism eticist
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
destule atestări scrise. În afara împrumuturilor sau a derivatelor mai vechi care continuă să circule (muțunache, de pildă, care nu e format pe teren românesc ci împrumutat din grecește, e foarte curent în limbajul colocvial: "un lanț de "argint" pe mîna stîngă, de care și-a agățat și un muțunache", Evenimentul zilei = EZ 2134, 1999, 1), sufixul apare și în alte formații, mai mult sau mai puțin recente, în orice caz neatestate în mai vechile articole: de pildă românache ("obsesiile lui românache
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
căutăm să le reparăm și să le îndreptăm (așa se și cuvine), iar nu într-o lume a visurilor utopice și absolute, adică în lumea totalitarismului. Totalitarismul (s-a mai spus) poate fi și de "centru", nu numai de extremă stângă sau dreaptă. Să mai adaug că mă enervează multiculturalismul retoric. De pildă, câți din marii și gălăgioșii "multiculturaliști" de pe Calea Victoriei ar fi fost dispuși să voteze la ultimele prezidențiale cu Frunda Gyorgy? (Nu am făcut-o nici eu, dar din
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]