KorAP: Find »[drukola/base=stânjenit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...40 >

980 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

făcut să mă simt ca și cum aș fi mâncat deja din înghețata pe care mi-o adusese. Dar nu puteam savura senzația pentru că eram conștientă de prezența lui Daryl, care rătăcea prin încăpere trăgându-și nasul. — A, bună, Luke, am spus stânjenită. Nu te așteptam. Din clipa în care cuvintele mi-au părăsit buzele, mi-am dorit să nu le fi rostit fiindcă totul sunase ca și cum Luke n-ar fi fost bine-venit. Așa că am adăugat imediat: Dar sunt încântată să te văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
în râs. Ușor jenată, mi-am coborât privirea. Dar nu m-am putut abține să nu ridic din nou ochii către el. Luke continua să mă fixeze. Așa că am zâmbit din nou ca să depășim momentul. Eram încântată, dar și puțin stânjenită și am murmurat: —încetează. Luke a murmurat și el: —Iartă-mă, dar nu mă pot abține, ești așa de... Apoi amândoi am chicotit - un râs cald și minunat - după care Luke mi-a făcut iar semn către meniu și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să ne sfâșiem hainele de pe noi, fiindcă asta avea să se întâmple la timpul potrivit. Singura parte mai neplăcută a serii a fost cea în care Luke m-a întrebat: — Ce mai face Daryl? —Uite ce e, am spus eu stânjenită, hotărâtă să nu joc cu toate cărțile pe masă, între mine și Daryl nu s-a întâmplat nimic. — Sunt convins că nu s-a întâmplat nimic. —De ce ești așa de convins? am întrebat eu ușor deranjată. — Pentru că Daryl e homosexual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
aici. Mama și tata erau deja instalați în Sala Abbot. Erau îmbrăcați de parc-ar fi mers la nuntă. Nu în fiecare zi veneau la un centru de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat seama că mi se umpluseră ochii de lacrimi. Apoi a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
poarte altceva decât blugi, m-am gândit tulburată. Chris și-a ațintit privirea albastră asupra mea. Eu am traversat strada cu ochii plecați. Apoi m-am trezit lângă el. Inima îmi bătea repede, dar senzația era plăcută. Amândoi am zâmbit stânjeniți și înlăcrimați. Nici unul din noi nu știa cum să se poarte cu celălalt în lumea de-afară. — Ce mai faci? a spus Chris morocănos și m-a îmbrățișat într-un fel așa de straniu că mi s-a părut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am văzut la nici una din întâlnirile la care am mers. După o vreme am încetat să mă mai uit după el. Și, în cele din urmă, l-am uitat cu totul. Asta până în seara în care Helen m-a abordat, stânjenită și agitată. M-am îngrijorat imediat. Helen nu era niciodată stânjenită și agitată. — Ce-i? am zbierat la ea dărâmată de-ngrijorare. —Trebuie să-ți spun ceva, mi-a zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o vreme am încetat să mă mai uit după el. Și, în cele din urmă, l-am uitat cu totul. Asta până în seara în care Helen m-a abordat, stânjenită și agitată. M-am îngrijorat imediat. Helen nu era niciodată stânjenită și agitată. — Ce-i? am zbierat la ea dărâmată de-ngrijorare. —Trebuie să-ți spun ceva, mi-a zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi că n-o să te superi, m-a implorat ea. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
zis ea. Știu, am urlat eu. Asta e clar. —Promite-mi că n-o să te superi, m-a implorat ea. Mi-am dat seama că se întâmplase ceva îngrozitor. —Promit, am mințit-o. — Am un prieten nou, a zis Helen stânjenită. Am simțit că-mi vine să vomit. Nu-l mai doream, dar nici nu voiam s-o călărească pe soră-mea, când cu mine nu fusese în stare să-și mențină erecția. Și îl cunoști și tu. Știu. — A fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
timp una la alta în tăcere. Mă gândeam la momentul când o văzusem ultima dată, cu multe luni în urmă, când plecase de la Cloisters. M-am gândit c-ar fi bine dacă ne-am vedea, a deschis ea discuția destul de stânjenită. Mi-am amintit milioanele de discuții pe care le purtasem în minte, discuții în care o umilisem pe Brigit cu niște replici tăioase. „Deci așa te-ai gândit, da? Și spune-mi, Brigit, de ce aș vrea eu să mă văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am spus în schimb. —îmi merge bine. Bine, am spus eu din toată inima. Grozav! —Tu ai... ăăăă... vreun serviciu? — Eu? am strigat eu. Dumnezeule, nu! Dependența de droguri e o ocupație cu normă întreagă! Privirile ni s-au întâlnit stânjenite, alarmate, apoi amândouă ne-am uitat în altă direcție. Cum e să trăiești în Dublin? a spart tăcerea Brigit, într-un final. —Minunat, am răspuns eu sperând că vorbele nu sunaseră atât de defensiv pe cât le simțisem eu. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ea. — Da, chiar cred asta, am spus eu cu drăgălășenie. Și mi-am dat seama că într-adevăr credeam. Brigit mi-a zâmbit trist și tensiunea din cameră s-a risipit. — Deci ești într-adevăr OK? m-a întrebat ea stânjenită. Sunt foarte bine, am spus eu sinceră. Amândouă am tăcut. Apoi Brigit mi-a mai pus o întrebare. Și spui oricui că ești dependentă de droguri? —Ei, nu opresc oamenii pe stradă! Dar, atunci când e relevant, da, o spun. — Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să port o conversație relaxată și dezinhibată. Toată situația fusese mult prea regizată, iar eu nu băusem nimic și nici nu aveam să beau nimic. Dar m-am străduit. Extrem de precauți, am discutat despre economia Irlandei. Apoi am dezbătut, cumva stânjeniți, stadiul meciurilor celor de la Celtic Tigers, investițiile străine și venitul pe cap de locuitor. Eram ca doi analiști politici de la televizor. Când am prins ocazia să fiu haioasă, am fructificat-o cât am putut mai bine în speranța că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Luke. Ne-am privit unul pe celălalt, apoi a trebuit să ne uităm în altă parte. Eu crezusem că ziua aia de la Cloisters fusese avertismentul pentru sfârșitul relației, dar nu era adevărat. Sfârșitul se petrecea acum. —Rachel, a zis Luke stânjenit, nu vreau să spun decât că nu trebuie să te mai simți vinovată față de mine. Eu am ridicat din umeri simțindu-mă mizerabil. Ar suna foarte banal dacă ți-aș spune că te iert? m-a întrebat el jenat. Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mi-a spus el de parc-ar fi făcut conversație de salon, de când ai plecat tu n-am mai avut nici o prietenă. în secunda aia am crezut în Dumnezeu. Ai grijă de tine, mi-a spus Luke în timp ce amândoi stăteam stânjeniți în fața căminului. — Și tu la fel, am răspuns eu. îl așteptam să plece și-mi doream să fi murit deja. Să fii atentă, a continuat Luke rămânând pe loc. —O să fiu, dar să fii și tu. Apoi Luke și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

Randall? Te referi la Randall, sexosul cu care ai fost la facultate? Tipul ăla superb care seamănă cu Patrick Dempsey? Randall Pabst Blue Ribbon? Randall ăla, cu mamele care au fost împreună la Vassar? Semizeul Randall? — Ok, am murmurat eu, stânjenită. Ți-am mai vorbit de el? — Mai ai poza aia neclară cu el? a râs Mara. Aceasta era răsunătoarea confirmare că eram Regina Destăinuirilor. Sigur, eu și Mara eram foarte apropiate - dar ăsta nu era decât genul de detaliu trist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
invadat creierul cu detalii dureros de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub picioare pentru totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
scos la vedere șnurul de piele al chiloților tanga. Asta era o imagine pentru care vreo câteva generații de bărbați de pe întreg teritoriul Americii s-ar fi aliniat la un semn, dar pe mine m-a făcut să mă simt stânjenită. — Tot Gucci, s-a umflat ea în pene. — Îmmm, foarte drăguț! am zis eu, dând din cap. M-am gândit la subiectul noii mele cărți! a țipat ea, aplecându-se ca să-mi ofere două sărutări prin aer. Stai puțin, păpușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

distrase mult prea bine ca să-și strice ziua gândindu-se la reacția soțului ei. Părerea mea e că mameloanele sunt foarte-foarte importante, continuă Sally. Două femei de la masa alăturată plătiră și ieșiră din local. — Presupun că trebuie să fie, spuse stânjenită Eva Wilt. Mie nu mi-au fost niciodată de cine știe ce folos. Nu? întrebă Sally. Păi trebuie să facem ceva în privința asta. — Nu știu dacă poate cineva să facă ceva în privința asta, replică Eva. Henry nu-și dă niciodată jos pijamaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
inspira încredere. Să mai vorbești de lipsa suspendării neîncrederii. N-o să mă credeți dacă vă spun, zise Wilt. Inspectorul se uită la el și își aprinse o țigară. — Ei? — Adevărul e că eu am îmbrăcat-o, zise Wilt, foindu-se stânjenit. — Dumneatavoastră ați îmbrăcat-o? — Da, întări Wilt. — Și aș putea îndrăzni să vă întreb ce scop aveați în minte atunci când ați îmbrăcat-o? — Nu știu precis. Inspectorul oftă semnificativ. — în ordine. Haideți să recapitulăm totul de la început. Avem așadar o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
un fel de consilier sexual, zise Sally. Dr. Freeborn îmi trimitea clienți, iar eu îi ajutam cu problemele lor. Nu mi-ar plăcea o asemenea slujbă, zise Eva. N-aș putea suporta să discut cu bărbații despre sex. Nu erai stânjenită? — Te obișnuiești. Și-apoi există și moduri mai neplăcute de a-ți câștiga traiul. Așa că iată-l pe Ge venind la mine cu mica lui problemă, iar eu l-am îndreptat - literal vorbind - și ne-am căsătorit. O relație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

tip de tragedie decât asta, Moartea. Marele scenarist din ceruri pentru asta ne-a angajat! Distracțiile lui, nu-i așa? Deci, moartea... ți-aduci aminte înmormântarea? Adică, ce s-a întâmplat cu tata? — Da, da, sigur, mi-amintesc, se grăbise, stânjenit, musafirul. — Buun, deci ți-amintești. Sinucidere, crimă, accident, ce-o fi fost? Sau nu-ți mai amintești? Poate nu-ți amintești, aveai alt nume... toate aveau alt nume. — Cum adică, ce vrei să spui? Ce vrei să spui... Cum adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
care semăna deja prea mult? Dida se roti din nou, lent, cu privirea spre fereastră, întorcând spatele martorului. Acceptase impostura maternității doar fiindcă iubitul voia copii. Într-adevăr, soțul acordase progeniturilor timp și importanță, sub privirea mereu uimită și ușor stânjenită a frumoasei care născuse fără chef trei copii, între care crescuse, ea însăși, ca un fel de a patra odraslă a domnului Marcu Vancea. Unde se afla Vancea? Unde se prăbușise și de ce? De unde ar putea fi rechemat? Cerul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala fricii, da, da. „Ați văzut vreun dictator vorbind copiilor? Stânjenit, imbecil. Ca și cum ar vorbi soldaților sau tribunalului ceresc. Fraze serioase, tăiate cu toporul. Un om singur și serios, absolut serios! Libertatea i se pare o glumă. O golănie, o șmecherie îndreptată împotriva lui, bietul captiv. D-aia, frivolitatea... într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
până acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu și copilăros și gingaș și gol. E vorba de un moment unic, risc unic, după care rămânem, știu bine, stânjeniți, împovărați, știu bine. Pot arunca la canal, cândva, această povară sau o pot hrăni cu uimirea sufletului rănit pentru totdeauna sau o pot folosi, cândva, ca o armă josnică, dar suspiciune nu mai poate fi, suspiciune nu, nu mai poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această stranie apariție. Nu fac o indiscreție, sper. Ira mi-a spus câte ceva despre dumneavoastră... — Nu discutăm politică, să fie clar! intervine, prompt, Irina. Aglomerație la autobuze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]