773 matches
-
dezmetici, își dădu seama că ceea ce el luase drept un rânjet plin de ură era de fapt un zâmbet. Dolores O’Toole era cea mai urâtă femeie pe care-o văzuse vreodată. își reveni. — Pot să vă pun o întrebare stânjenitoare? îi zise el. Unde mă aflu? — Bună întrebare, încuviință Virgil Jones. — Printre prieteni, îl liniști Dolores O’Toole, rânjind cu simpatie. Vultur-în-Zbor se simți foarte nedumerit. NOUĂ — Ești la poalele muntelui, îi spuse Virgil Jones. Aceasta este insula Calf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
redenumit bordelul și, odată cu numele cele noi, au apărut și funcții sexuale extrem de precise. Acum era de părere că schimbarea dăduse roade. Oamenii spuneau că, una peste alta, Casa Fiului Răsare era un loc mai luminos, mai deschis, mai puțin stânjenitor și mai satisfăcător decât fusese sub conducerea lui Liv. îE mai ușor să soliciți serviciile unei doamne despre care știi că este expertă în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
începuserăm să ne încălzim. De obicei, eram cam aceiași care ne adunam la astfel de petreceri. Ne cunoșteam destul de bine, ne obișnuiserăm unii cu alții, știam până și ordinea în care, rând pe rând, ne amețeam. Orice nou-venit crea situații stânjenitoare până apucam să-l tragem și pe el în năvodul nostru. Apoi... I-am deschis chiar eu ușa când a sosit. Mă nimerisem pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie s-o descos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cheia era să-ți aduci aminte că nimănui nu-i pasă ce faci sau ce gândești, așa că trebuie să te așezi și să Începi imediat să pui Întrebări persoanei din dreapta. Întreabă orice, mimează un oarecare interes și umple orice tăcere stânjenitoare cu alte Întrebări. După ani Întregi de instruire, reușeam să port o conversație cu absolut oricine, dar nu-mi făcea mai mare plăcere În seara asta decât când eram adolescentă, așa că mi-am luat la revedere și m-am retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în care locuia familia Pereira, dă chiar peste domnul Dutta. Urmează un dans stânjenitor pe scara îngustă, cine să treacă și cum. Dutta înclină confuz din cap, încercând să-l localizeze pe Bobby. Cu cel mai scurt salut posibil, acesta se grăbește să dispară din zonă. Nu se mai gândește la asta decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doamnelor sale să fie acoperite tot timpul. Doamnele de onoare mă anunță că baia e pregătită. An-te-hai îmi spune că am de ales între a fi îmbăiată de eunuci sau de slujitoare. Bineînțeles că de slujitoare, îi răspund. Ar fi stânjenitor să-mi expun trupul în fața eunucilor. După înfățișare, ei nu par cu nimic diferiți de bărbații obișnuiți. Nu mi-i pot închipui atingându-mi corpul. O să-mi ia ceva timp să mă obișnuiesc ca An-te-hai să doarmă la piciorul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și îl aduse pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea fu mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără urmă. Tăcerea era profundă. M-am uitat amuzată la fețele lor. De ce erau toți așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-a auzit un oftat general de ușurare. John Joe era bătrânul. De fapt, era de-a dreptul preistoric. Avea niște sprâncene enorme și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar eu îmi doream să fi fost oriunde altundeva în lume, mai puțin în camera aia. O închisoare turcească ar fi fost de preferat. Timpul se scurgea atât de încet. Știe să cânte, a scăpat tata porumbelul în mijlocul acelei tăceri stânjenitoare. —Ba nu știe, a bolborosit mama aruncându-i o privire care zicea „taci dracului din gură“. Aia a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să povestească despre după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
confuză, stabilea diverse lucruri, după care uita de ele. Deseori purtam discuții de care, pe urmă, nu-și mai amintea. îmi închipuiam că acea confuzie în care plutea se datora consumului de Valium. Când lua cocaină era diferită. O pacoste stânjenitoare. Era zgomotoasă și mojică și se credea extraordinară. Partea cea mai nasoală era că atunci când intra în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire, mă temusem de furia lui. Dar aș fi preferat-o acelei pasivități impenetrabile. Cel puțin am fi comunicat. Neputând suporta tăcerea aceea stânjenitoare, mi-am cerut scuze pentru niște lucruri pentru care îmi mai exprimasem regretul. —încă o dată îmi cer scuze pentru că am băut din sticla de JD a lui Joey, îmi cer scuze că te-am pus într-o postură neplăcută, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rampă de lansare într-o discuție cu el. Să-i zici „bună“? Mult prea lipsit de originalitate. O fată nu putea să fie atât de banală atunci când intra în discuție cu un zeu grec. După douăzeci de secunde de ezitări stânjenitoare, Bea a făcut un gest de neconceput. Pretinzând că s-a împiedicat de un colț al parchetului, m-a împins cu putere cu cotul drept și m-a trimis, cu mare viteză, în spate, peste Randall. Acesta mi-a echilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Carl nu te lăsa niciodată să-ți uiți datoria. Confonrm zvonurilor, el și Vivian și-o trăgeau de ani de zile, de fiecare dată când avea ea chef - ceea ce făcea ca avansurile fățișe ale lui Carl să fie și mai stânjenitoare pentru subalternele lui Vivian. Obiectivul conferinței telefonice din ziua respectivă era să-l atragem pe Carl imediat, ca să devină scriitorul-fantomă a unei autobiografii a lui Morgan Rice. și ce poveste era aia. Rice - o rockeriță amețită de droguri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
explic de ce nu-l anunțasem încă pe Luke. E adevărat că vorbisem cu el aproape în fiecare zi, de vreme ce data publicării cărții se apropia... dar nu pomenisem nimic de logodnă în decursul primelor noastre convorbiri, apoi mi s-a părut stânjenitor că nu spusesem nimic - așa că am continuat să nu spun nimic și - ei, da, nu exista nici o explicație de bun simț. — L-am luaaaaat! Țipătul vocii lui Lucille mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că nici acum nu e un moment potrivit, dar eu - eu cred că m-am îndrăgostit de tine, Claire. Ne-am holbat unul la celălalt. Amândoi eram înfricoșați de ceea ce Luke tocmai spusese. Iată! Adevărul ieșise la lumină. — Doamne, ce stânjenitor e, a spus el, forțându-se să râdă. Îmi pare rău. Poate că ăsta era un lucru pe care ar fi trebuit să-l țin numai pentru mine. Te văd cu un voal, tu îmi spui că te măriți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spate, iar pentru Eva, ale cărei cunoștințe despre casele încăpătoare de la țară se limitau la ceea ce văzuse la televizor, asta sugera servitori, bune maniere și un comportament protocolar care avea să facă din sosirea ei în nud un moment cam stânjenitor. Pe de altă parte, întreg locul părea în mod clar degradat. Grădina era neîngrijită și plantele crescuseră în dezordine. Tufele ornamentale, care probabil că odinioară fuseseră tunse în formă de păsări și animale, se transformaseră în niște forme ciudate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
uitându-se lung prin el înspre Eel Stretch. Bărbatul purta o sutană neagră, cu guler alb. Eva se trase iar în spatele copacului și medită la penibilul situației în care nimerise și la jenanta ei lipsă de veșminte. Totul era extrem de stânjenitor. N-ar fi mers înspre casa aceea - casa parohială - fără ceva pe ea nici s-o fi tăiat în bucăți. Viața pe Parkview Avenue nu o pregătise pentru asemenea situații. Viața pe Rossiter Grove nu-l pregătise pe Gaskell pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
preot fusese aproape singurul motiv pentru care cătunul acela izolat avea încă un paroh al bisericii. Și, ca atâtea alte tradiții englezești, murea greu. Autoritățile bisericești aveau grijă ca în Waterswick să fie repartizați preoți mai ciudați, ale căror pasiuni stânjenitoare tindeau să-i facă nepotriviți pentru parohii mai respectabile, așa că acești oameni, ca să se consoleze pentru izolarea parohiei lor și lipsa de interes a enoriașilor față de problemele spirituale, deveneau alcoolici. Părintele St John Froude continua și el tradiția. își îndeplinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu ar fi invitat.... adică pe cineva lucrând la aceeași companie ca mine? Deschid gura să vorbesc, dar nu iese nici un cuvânt. În loc de asta, trag aer în piept și aștept ca Wendy să continue. Dar nu o face. O liniște stânjenitoare e în aer. Secundele trec. Am un presentiment urât că poate... dar Adam cu siguranță nu... nu ar putea... — Cine e? M-am forțat să pun întrebarea, deși de fapt nu vreau să aud răspunsul. Pentru orice eventualitate. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așez pe scaunul din față al BMW-ului său lucios. Se vede luna și noaptea e promițătoare. Sunt foarte entuziasmată. În curând suntem pe autostradă, ieșind din Dublin. Nici unul din noi nu spune prea multe, dar nu e o senzație stânjenitoare. N-are rost să vorbești doar de dragul de a vorbi. Și oricum, am citit undeva odată că bărbaților nu le plac femeile care turuie întruna despre vrute și nevrute. Nu-i condamn. Sunetul tăcerii e de aur. Pe când trecem pe lângă biserica Foxrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sigur că așa e, spune Jack. Abia aștept. Connor Îmi zâmbește superâncântat. — Ați făcut deja cunoștință cu Emma Corrigan, de la marketing, nu ? spune. — Da, ne cunoaștem. Ochii lui Jack mă fixează cu interes. Urcăm În lift Într-o tăcere ușor stânjenitoare. Ce ciudat. Nu. Nu e deloc ciudat. E OK. Cât o fi ceasul ? spune Connor. Se uită la ceas și, spre groaza mea, Îl văd pe Jack privind În aceeași direcție. O, Doamne. I-am dat un ceas foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
avut dreptate tot timpul ăsta În legătură cu Connor, atunci poate să... poate să... O fracțiune de secundă, Îmi trece prin minte un flash cu atmosfera aia oribilă din lift și simt că-mi vine să vomit. Dacă situația o să fie la fel de stânjenitoare ca atunci ? Dacă e ofticat pe mine ? Nu trebuie să mă duc, Îmi spun. Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În afara cazului În care nu vrei tu. Mi-e imposibil să-i spun că nu suport să mai stau lângă el preț de o jumătate de oră. — N-am nimic Împotrivă ! spun. — Bine. — Bine. Se lasă din nou o tăcere stânjenitoare. — Apropo, ți-am găsit cămașa albastră, spun, ridicând ușor din umeri. Am să ți-o aduc. — Mersi. Cred că și tu mai ai câteva chestii pe la mine... — Hei, spune Nick, apropiindu-se de noi cu un licăr răutăcios În ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mary am cărat, dintr-o parte în alta a apartamentului uriaș, masa cu capete leonine sculptate pe picioarele groase cam cât un trup de copil, până în bucătărie, unde mama s-a pus pe plâns când a văzut cât era de stânjenitoare prin comparație cu masa ei ușoară cu picioarele de aluminiu. Monstrul de lemn îi bloca accesul și la chiuvetă, și la plantele de interior care trebuiau udate, și... Mary mă lasă să fumez o țigară din cinci-șase înghițituri, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]