19,182 matches
-
care nu doarme niciodată și face eforturi să se adapteze la acest ritm. Evenimentul se va încheia cu o sesiune de Q&A, în cadrul căreia protagonistul va răspunde întrebărilor publicului. Spectacolul lui Paul Cosma-Cimpoieru beneficiază de toate atuurile unui actor stăpân pe artă teatrului non-verbal. Paul Cosma-Cimpoieru are o maleabilitate extraodinară a corpului, are expresivitatea, inteligență de a crea prin mișcare personaje și situații. Un contemplativ romantic sau un “perpetuum mobile”. Acest spectacol face parte din programul de studio pe care
“NYC-MYC From Bucharest to Manhattan”. Teatru/dans cu Paul Cosma-Cimpoieru [Corola-blog/BlogPost/93927_a_95219]
-
referea la austrieci (nemți) și la cei colonizați de aceștia printre românii din Țara de Sus. Alți străini sunt cei aflați „Din Sătmar pân’ în Săcele”, adică din colțul nord-vestic în cel sud-estic al Transilvaniei. Aici este vorba desigur despre stăpânii unguri și, poate, și de populațiile așezate și colonizate printre români în regiune (secuii, sașii, șvabii etc.). „De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi” sunt versuri următoare cu o conotație geografică și par să se refere la România întreagă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
contemporanilor în general. De vină pentru toate acestea erau, natural, „străinii”, dar nu oricare și nu toți, ci numai otomanii (care supuseseră Moldova și Țara Românească și le sleiseră de sevă), rușii (care răpiseră Basarabia), austriecii („nemții”, ocupanții Bucovinei), ungurii (stăpânii Transilvaniei) etc. Și nici ei în totalitatea lor! Eminescu nu acuză nicăieri popoarele ca fiind demne de ură, ci doar pe conducătorii hrăpăreți, care luaseră ceea ce era al românului. Este semnificativ în acest sens numele de „muscali” sau „moscali”, adică
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
raidurile de jaf împotriva Vestului, spânzurat le Regensburg în 955): „Neamțule [...], trăsnetul să nu te omoare,/ Maghiarului să-i încredințeze această treabă”.2 În poezia „Poporul maghiar”, publicată în iunie 1848, același poet declară că doar maghiarul trebuie să fie stăpân în țară (adică în Ungaria Sfintei Coroane, compusă și din Croația, Slovacia, Transilvania, Voivodina etc., adică și din croați, slovaci, români, sârbi, germani, ruteni etc.), zice că zilele „neamțului”, comparat cu lipitoarea setoasă de sânge, sunt numărate, ca și ale
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
ale altor popoare: „Oare să poruncească în țară neamțul, slovacul?/ Aici, unde atâția maghiari și-au dat sufletul?/ Sângele maghiar a cucerit cu glorie această glie/ Și milenii la rând au apărat-o maghiarii./ Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,/ Iar cel ce vrea să ni se urce în cap,/ Capul lui va simți pașii noștri,/ Și-i vom împlânta pintenii în adâncul inimii...”.3 În poezia „Viață sau moarte”, din același an, poetul național îi amenință pe „croați, germani
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
din străfundurile sufletului meu orice evoluție care nu este maghiară”. Spre deosebire de „străinii” veștejiți de Eminescu - minorități dominante asupra majorității supuse - cei urâți de Petőfi, în ciuda blestemelor sale, au ajuns până la urmă (în general), prin voința popoarelor și recunoașterea marilor puteri, stăpâni acolo unde, prin forță, dominase Coroana Sfântului Ștefan. Cu alte cuvinte, „ura” lui Petőfi nu a fost validată de istorie, Ungaria revenind la frontierele sale etnice. Nici „urile” lui Șevcenko și Pușkin nu au avut, în linii mari, o soartă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
cu asprime despre anumiți străini, i-a veștejit cu epitete grele, pentru venalitate, politicianism, rapacitate, dar, câteodată, și numai pentru „vina” de a fi fost străini. Ca și alți contemporani din elita intelectuală, Eminescu voia să-i vadă pe români stăpâni, în fine, în România și să vadă România întreagă, condusă și organizată de români. Mai toate sunt de înțeles, după atâtea secole de supunere și umilință, venite din partea unor vecini lacomi. Cum și de ce să-i cerem lui Eminescu să
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
au scris deja, în publicațiile lor, pe bloguri ori pe site-ul nostru, despre aservirea față de interese economico-politice a presei din România, despre embargo-ul practicat de televiziunile din România, în cazul Roșiei Montane, pentru că lozincile din piață le ating stăpânii politici sau contractele de publicitate. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România nu poate rămâne indiferență față de orizontalizarea valorilor și manipularea grosolană pentru a obtine senzaționalul cu orice preț. Conducerea trustului “Intact” a atins culmea manipulării în seara de 18 septembrie, când
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]
-
cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul a picurat anestezic în povestea pe care, neîntrebați o locuim aripile-s tunse până în carne primejdioasă e lumina ce ni se revarsă din ochi cufundați în cristelnița Clipei preotul ne acoperă cu
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
catalizează erosul. Sublimată până acum prin pasiunea comună pentru Bach, iubirea nemărturisită dintre virtuoasa Elena și timidul Marcian izbucnește la lumina zilei, transformând-o pe ea într-o ființă vulnerabilă, copleșită de emoții, pe el, într-un bărbat puternic, deplin stăpân pe sine și pe arta lui. Idila adulterină e de o mare poezie, nici o urmă de considerații moralizante nu-i întinează frumusețea. Nici chiar înșelatul, umilul soț al Elenei, domnul Drăgănescu, nu nutrește gânduri de răzbunare, refuzând cu fermitate "consolările
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
vital, și să afișez în rest o independență politică absolută în scrisul meu. Fără să mă preocup nici o clipă dacă ceea ce scriu pentru sertar va lua cândva drumul tipografiei." Ce păcat că, între timp, el îi servise direct pe noii stăpâni cu întristătoare produse gazetărești (printre care cel puțin două veritabile agresiuni, în 1947-1948, apărute în Scânteia, contra încolțitului Tudor Arghezi - nu-l scuză nici măcar faptul că, personal, el îl detesta pe acesta încă din tinerețe...). El servise regimul chiar și
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
amănunte înțelegi că e vorba chiar de epoca noastră, când se va termina și se va construi tot ce ne propunem noi să construim, și că în perioadă de muncă încordată nu o să se prea observe lipsa divinității și a stăpânilor detronați, dar pe urmă, zice acest erou, deodată oamenii vor descoperi singurătatea lumii și va crește în ei fraternitatea asta de orfani. Tu te simți orfelin? " (s.n.) Aceasta este, la zece ani de la apariția Anei Roșculeț și la opt de la
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
dă mâna cu ânt să dea pământ și leagănul ridică la goarne îngerești înjefuit argintul albinei din povești captivă născând faguri în tremur stins răsfrânt la scăpărări fugare în stupul cât un schit de unde trei izvoade - trei trepte își deschid Stăpân al lumii Tatăl cu Fiul lângă El și Sfântul Duh - aůra/ împărechiat inel iluminând troița: o Mamă și un Prunc un prunc sugând de-apururi înaltul din adânc pământul legănându-și pre/clasicul mormânt.
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
arena civică, dar nu se mulțumește cu atât, râvnește să-l priveze pe artist de independența inspirației. Am vorbit cu alt prilej de această modificare a coercițiunii, nu sunt suficiente legămintele de adeziune, luarea de cuvânt la adunări publice. Noii stăpâni vor mult mai mult, cer supunerea prin operă. Este cel mai greu sacrificiu la care trebuie să se preteze cărturarul. Nu numai că nu i se mai permite să creeze în afara perimetrului fixat de forurile de îndrumare, dar e obligat
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
cel de pe cal Weng călugărul e cel care mă va însoți când părăsesc lumea aceasta fiecare trăiește în vremea sa călărețul trăiește primăvara cel cu gluga întunecată care-l urmează locuiește în inima iernii * ieri s-a încheiat pacea între stăpânul nostru și dușmani dar azi am călărit la bătălie ca să luptăm chiar pentru noi sus am purtat capul unui ostaș pe care l-am omorât pentru hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
hamuri și scut Lu Li iubita mea stă într-un nor de tămâie făcând placul traducătorului împărătesc veste ce-mi înnourează mințile am lovit tare calul el s-a uitat la mine fără a-nțelege * șeful satului i-a dăruit stăpânului nostru doi iubiți de jad i-am trecut din mână în mână fiecare s-a gândit la iubita lui când figurinele au fost înapoiate jadul se întunecase de-atâta iubire * în seara asta bucătarul n-a găsit decât un biet
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
a umplut bolurile goale * azi trădarea a fost de două ori pedepsită un călăreț a fost spintecat în două cu sabia ajutorul infanterist a fost făcut bucăți legat de patru cai de pe dealuri dușmanii priveau azi ne întâlnim în câmp stăpânul meu și cu mine am băut noaptea-ntreagă tăcuți * unii camarazi ai mei cred că omul și calul merg la ceruri împreună dar de ce-ai călări acolo dacă ești mai ușor ca lumina solară vom călări alături unul de
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
o frunză vine război a zis tata acel demon eu sunt * ostașii camarazii mei au ei un fel cu fetele înfricoșate în satele incendiate eu nu mă joc ca ei eu mă gândesc la Lu Li * am slujit la șapte stăpâni unii erau darnici cu aurul cel mai mult mie calul meu îmi place am călărit atât de departe de-acasă uneori când se uită la mine știu că-și aduce aminte * nu am nici o trebuință de satul pe care eu
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
aurul cel mai mult mie calul meu îmi place am călărit atât de departe de-acasă uneori când se uită la mine știu că-și aduce aminte * nu am nici o trebuință de satul pe care eu l-am cucerit pentru stăpânul meu casa cea mare din mijlocul târgului mă privește cu ochii unei fete * când o să fiu ucis camarazii mei ostași îmi vor găsi poeziile sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
sub șa or să râdă vor spune toată vremea asta am crezut că el e ca noi * am ucis un băiat care purta stindardul dușmanului meu mă gândesc la Lu Li în cetatea cea îndepărtată ea l-ar fi plăcut * stăpânul meu gândea că poezia e pentru funcționari eu am purtat armură atâta amar de ani cred că n-are dreptate * mirosul de sate arzând nu e poezie fumul pe cerul gol al toamnei scrie ceva nici asta nu e poezie
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
în deșert. Iar când ne văd, naivule,-mpreună, Asmut în gând asupră-ne dulăi Și fac ce răutăți le mai cășună, încât, știindu-i nărăvași și răi, Eu mă gândesc, privindu-mi fața brună, Ce-ar mai zgâria la ea stăpânii tăi. 9 Când calci, Domniță Brună, prin mohor Și ieși la câmp, ca să privești seninul, Păstorii/ ce nu-ți știu prea cinul/ Te socotesc o surioară-a lor Și pe imaș, unde înfloare crinul, Din trișcă ei îngână șoptitor Că
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de Crăciun pe piatră cu mîna lui de țărînă scrie pe ascuns tot ce aude cînd vorbește singur Stăpînul și n-ar vrea să se știe fiindcă fidel lui pînă la capătul ultimului cuvînt în pîrgă încă înainte de-a-i fi fost arătat întîiul Scribul îl urăște tot pe ascuns cu gustul poemei în gură Fuiorul Stătea ascuns în
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Cetatea bătrînilor lor cu întregul domeniu văzîndu-i așadar prea mare grija pentru noua bogăție ce va să prospere-ntre ziduri ele au hotărît în sfatul din templul înălțat pe locul în care au așezat piatra Eben-Ezer să-l alunge ca stăpîn al domeniului teamă n-aveau domeniul era bine știut doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără fisură neîmpărțit iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Mundus subterraneus Supraviețuise pînă la ei zvonul că harta pe care din generația lor nici unul
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ascundea încă o hartă că pe aceasta nici ochiul rău al paznicului n-o poate citi ca fiind a vremurilor dinaintea vremii după care și ei vor tînji mai tîrziu acolo se bănuia cobora adesea zile și nopți la rînd Stăpînul în mundus subterraneus la toți cei care cîndva au fost și ei în pîrgă trăind acum într-o altă lumină afară din lege îl chemau ca la o judecată astfel că întotdeauna revenea printre ei înfrînt dar nu învins cu
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]