4,267 matches
-
persoană importantă? Întrebă el cu neliniște În glas. Dac-aș fi fost, ar fi scris despre mine În ziare. — Te lasă să citești ziarele? — Da, desigur, doar nu-i o Închisoare. Spune, nu-i așa că nu sînt o persoană importantă? stărui el. — Nu, nu ești, răspunse ea evaziv. — Presupun că doctorul te-a rugat să nu-mi dezvălui nimic. El ține ca memoria să-mi revină treptat de la sine. Eu, Însă, te-aș ruga să calci măcar Într-o singură privință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plec. — Nu te pripi, te rog! Doctorul e un om excepțional. A suferit mult... și din pricina asta a devenit poate cam... excentric. Te asigur, Însă, că cel mai bun lucru pentru dumneata este să rămîi. — Plec, Johns. Încă o lună, stărui Johns. Ai făcut progrese mari... pînă la apariția fetei aceleia... Încă o lună măcar! O să vorbesc cu doctorul, ca să te lase că citești ziarele. Poate că are s-o lase și pe ea să te viziteze. Dă-mi numai răgazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Voi repeta sub jurămînt tot ce-am spus. Beavis urmărea scena cu gura căscată. — N-avem timp de gîlceavă, chicoti domnul Prentice. O să faceți cunoștință mai tîrziu. Deocamdată, am nevoie de voi amîndoi. — Dacă ați vrea să mă lămuriți puțin, stărui Rowe, care nu mai pricepea nimic: În locul acuzației de omor, care-l făcuse să bată atîta drum, era pus acum În fața unei situații și mai Încurcate! — În taxi o să-ți explic, În taxi, zise domnul Prentice, și porni spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
beregata! repetă ea, În neștire. — Era singurul lucru pe care-l putea face pentru a scăpa de ștreang. Telefonul suna Întruna. Ai fi zis că undeva, departe, cineva se concentrase intens asupra acestei Încăperi cufundate În liniște. — Răspunde dumneata, cucoană, stărui domnul Prentice. Doamna Bellairs nu era făcută din aceeași stofă ca și croitorul. Ridicîndu-se supusă, porni șontîc-șontîc spre telefon; Înainte de-a ajunge, se poticni Între perete și masă, iar turbanul Îi căzu pe un ochi. — Alo! Cine-o acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Mă predau. — Unde e? Îl Întrebă Rowe. — Să facem un schimb, un „troc“. Ai fi zis că oferă niște timbre străine În schimbul unor bomboane. — N-am nevoie de nici un schimb. Ești prins! — Dar soră-mea te iubește, nu-i așa? stărui Hilfe, nevrînd să-și ia În serios situația. Doar nu vrei să-ți distrugi cumnatul?! Dumneata erai cît pe ce să-ți distrugi propria soră! — A, era o necesitate tragică, răspunse Hilfe fără prea multă convingere, cu un rînjet menit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
doar vârful acestor «trădări»). Toate acestea au fost posibile datorită unei deschideri față de Occident: „la conferința pentru securitate și cooperare europeană de la Helsinki (1975), încheiată printr-un Acord final, care consacră statu-quo-ul politic și teritorial al continentului, țările occidentale au stăruit pentru discutarea unui așa-numit «coș al treilea» după problemele politice și economice -, cuprinzând drepturile omului. URSS, preocupată să-și vadă definitiv recunoscută hegemonia în Europa de Est, se văzuse nevoită să facă această concesie Occidentului, hotărâtă însă să nu o respecte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
locomotivele și trenurile cu aburi de ieri și de azi. Degeaba mă învârt de colo-colo, mă sucesc și mă răsucesc: sunt prins în capcană, în acea capcană atemporală pe care gările o întind fără greș. O pulbere de cărbune mai stăruie în aerul gărilor, mulți ani după ce toate liniile au fost electrificate, iar un roman care vorbește despre trenuri și gări nu se poate să nu transmită acel miros de fum. Ai citit deja câteva pagini și acum ar fi momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care-și iubise fiica și care economisise fiecare rand, fiecare cent pe care-l câștigase în mina aceea inumană și sporise, de dragul ei, turma aceea minunată de vite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
trecut. Îi plăcea drumul spre Francistown deși azi mergea mai departe, cale de trei ore spre nord, dincolo de graniță, în Zimbabwe. Domnul J.L.B. Matekoni întâmpinase cu reținere vestea plecării ei și încercase s-o facă să se răzgândească, dar ea stăruise să pornească la drum. Preluase acest caz și intenționa să-l ducă până la capăt. — E mai periculos decât în Botswana, argumentase el. Mai totdeauna se întâmplă câte ceva pe acolo. Mai întâi a fost războiul, apoi rebelii, iar apoi alți răuvoitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rostise cînd Îi trebuiseră aproape zece zile pentru a-l localiza pe portughezul Gamboa: „Dacă aș avea un cîine bun, l-aș face să iasă din ascunzătoarea lui...” CÎini! I se făcu frică. Cercul se Închidea și era stupid să stăruie În convingerea că se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla În punctul cel mai scăzut, intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prințul e cam suferind, n-ai auzit?" A fost rîndul lui Leonard Bîibîie să se recunoască învins. Așa ceva nu auzise. Auzise alte lucruri, dimpotrivă. Chiar văzuse și simțise singur cum prințul stîrnea lumea prin simpla lui prezență, întotdeauna în preajma lui stăruia un aer de senzualitate nedeslușită. Și nu era vorba doar de femei și bărbați care se înfiorau în apropierea sa, ochii deveneau mai strălucitori, privirile mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior, eh, bocancii erau mînjiți, acum era prea tîrziu, îi scosese chiar la vedere, "niciodată nu știm dacă este sau nu este cazul. E o deformație profesională, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
viață întreagă, adevărată, aceeași mișcare, cu aceeași energie și amplitudine, cu aceeași nervozitate, o zvîcnire pe care o mai făcuseră de atîtea ori, de zeci de mii de ori, de milioane de ori înainte. Privirea întrebătoare, tăcută a domnului Schmeltzer stăruia asupra fiecăruia dintre ei și mult mai tîrziu a înțeles că ea ajungea să fie înțeleasă numai de unii dintre ei, anume de aceia care se înfiorau și care nu mai încercau și a doua oară să răsucească butonul declanșator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt Însăilate cu minciuni, cu precepte mincinoase, un precept e o minciună, zece precepte, zece minciuni... Nu le e de‑ajuns că Elohim ăsta al lor e un tâlhar răzbunător și răutăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii și barbarii au venerat deci o nălucă, atâta vărsare de sânge pentru o fantomă!) Ultima ei Întrupare fiind această târfă dintr‑un lupanar sirian. „Iar până atunci“, stăruia Simon, scuipând o Înghițitură din apa călâie, când zărise grupul pelerinilor În mantiile lor albe țâșnind din umbra caselor și recunoscând printre ei pe Petru cu ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce‑ți spun“. Câțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s‑a inițiat În Egipt...“ „S‑a ținut de cuvânt“, zise Sofia. „Până număr la zece“, stărui Petru, neluând‑o În seamă, „trupul său se va prăvăli pe pământul pe care‑l defăimează, va cădea ca un pietroi la picioarele voastre, ca să nu se mai ridice niciodată din țărână... Asta e vrerea Domnului... Unu...“ „Dar el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adâncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curând urmat de pietriș, apoi de pământ roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dârele rădăcinilor; retezate de custura sapei, râmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta silnicie, Încât văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încât trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și‑ar și Înfundat capul În sângele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aruncă privirea răutăcioasă în ochii negri ai femeii, cu nerușinate înțelesuri. Șocată și rănită, Luana nu ripostă. Marc se retrase cu discreție, lăsând-o să facă față singură săgeților otrăvitoare. Cei doi se cântăriră îndelung și, cu cât privirile lui stăruiau mai mult asupra ei, cu atât se îndulceau și căpătau reflexe de admirație. Simțind că se înmoaie, Rosti lăsă paharul pe măsuța de lângă el, zise un "La revedere" din vârful buzelor și se depărtă. Masa festivă și dansul s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
an de zile, ar fi zis că sosise abia de câteva clipe. — De ce faci asta? l-a Întrebat pe Karl, care se apucase să Închidă ușa și obloanele de la ferestre. Era o dimineață mohorâtă, cu burniță, iar pe mare ceața stăruia mai mult ca de obicei. — Ai să vezi, a răspuns Karl și a pus pachetul pe pat, lângă Adam. Desfă-l! A tras nerăbdător de hârtia pachetului și a scos la iveală o cutie șubredă de carton, folosită și ruptă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
popor, În cultură, În toate alea. Noi, asiaticii, suntem mari meșteri la asta. Dacă o secetă ori un cutremur fac sute de mii de morți, ori dacă guvernul trage În manifestanți, ei bine, pur și simplu uităm, mergem Înainte. Mai stăruie În suflet, dar nu le lăsăm să iasă la suprafață. Rămân adânc Îngropate. Când eram În Europa, i-am văzut pe cei de-acolo cum Își amintesc totul, cum come mo rează durerile trecute. E singurul lucru care mi-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit la umbra unei copertine de beton Înconjurată de imense bene ruginite goale. Duhoarea dulceagă de gunoi stăruia de jur Împrejur. Din a băgat mâna În geantă și a scos un pachet de țigări 555. — Nu știam că tu fumezi, i-a zis Adam. De fapt, nu fumez, a răspuns Din. și-a aprins un chibrit și l-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe piept și sunetul dulce al vocii În coșul pieptului, care nu-l mai durea atât de tare. Acum dormi, i-a zis ea. Dormi. Amurg. Uneori, norii de ploaie Îngrămădiți de-a lungul după-amie zilor nu Își descărcau povara, stăruiau vineții pe cerul Întunecat, iar ziua se preschimba Într-un nesfârșit crepuscul purpuriu care grăbea venirea nopții. Mai târziu, mult mai târziu, după ce noap tea lua totul În stăpânire, avea În sfârșit să cadă și ploaia, iar străzile deveneau alunecoase
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
maică-sa. „Când te Întorci spre ea căutând mângâiere, nu dai decât de nefericire. Iar dacă vrei s-o folosești ca pe-o bibliotecă, să afli câte ceva, nu găsești nimic. Mai bine lasă pur și simplu totul În urma ta și stăruie asupra prezentului.“ Asta a Încercat ani de-a rândul să-și spună Margaret, de câte ori orbecăirea printre amintiri nu-i oferea decât un gol În piept, de parcă inima Îi stătea-n loc pentru câteva clipe. Numai că știa că amintirile ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Sigur, da, sigur, peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul de la haină ude, dar afișând un aer victorios. Între timp Sidonia și mama Carminei au ajuns la concluzia că, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]