578 matches
-
îl ucide. Furtuna pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întîi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau vei reînvia în acest spasm purificator, dar îți dai seama că nu poți să-l eviți. Simți o surescitare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai am nimic sfânt. Mă întorceam mereu, oricât mă zbăteam, acolo de unde n-ar fi trebuit poate să mă scol niciodată, în soarta ― ce soartă? băltoacă stătută ― pe care Emilia o acceptase pentru că ea "nu avea energia necesară". Și nici măcar tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de întoarcere își dezvelise picioarele, a încercat câteva clipe să se acopere din nou cu cearceaful alb, dar efortul era vizibil prea mare. Andrei Vlădescu s-a aplecat peste marginea patului și a acoperit-o. L-a învăluit o căldură stătută, ca de cuptor, de lehuză, de lenjerie neschimbată multă vreme. Privirile i-au înțepenit pe picioarele contrastând cu restul trupului, mici și incredibil de umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se făcuse milă de Jim, dîndu-și seama că băiatul murea de foame, Începu să rîdă cu bunăvoință și scoase dopul de cauciuc de la gamela lui cu apă. Jim bău lichidul limpede, cu gust de clor, atît de diferit de apa stătută de pe Columbia Road. Se Înecă, Înghiți cu grijă și chicoti În pumni, zîmbind spre japonezi. Curînd, rîdeau cu toții, plasîndu-se pe spate În iarba Înaltă de lîngă piscină. În săptămîna următoare, Jim li se alătură japonezilor care patrulau pe străzile pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i ferească pe prizonieri de suflul bombelor. De fapt, era o pedeapsă pentru raidul aerian, după cum aveau să simtă prizonierii pe pielea lor, chiar În acea seară, cînd mii de țînțari anofeli aveau să se ridice din bălțile cu apă stătută din jurul lagărului, la vremea mesei. Pe treptele Blocului E, unul dintre dormitoarele pentru bărbați, sergentul Nagata urla În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sufletului. Ignatius purta haine comode și rezonabile. Șapca verde de vânătoare îl ferea de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dar emanația curioasă, personală, a fiului ei, care amintea de mirosul săculețelor vechi de ceai, părea că nu se mai simte. Își ridică ochelarii, întrebându-se dacă la Levy Pants nu începuse să se simtă puțin miros de ceai chinezesc stătut. Așa, deodată, doamna Reilly își aduse aminte de noaptea aceea oribilă în care ea și domnul Reilly merseseră la cinematograful Prytania să-i vadă pe Clark Gable și Jean Harlow în RedDust*. În arșița și confuzia care au urmat întoarcerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Era la fel de rea ca și soția lui. Nu era de mirare că Reilly devenise o asemenea epavă. Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trei era sufocant de cald. Radiatorul pompa căldură În mica Încăpere bej și Logan nu putea face nimic ca să-l oprească. Iar vreo fereastră pe care să o deschidă nu exista. Nu le rămânea decât să suporte căldura și aerul stătut. Erau prezenți: comisarul Logan McRae, agentul Watson, Norman Chalmers și inspectorul Insch. Inspectorul nu scosese nici un cuvânt de când venise, mulțumindu-se să stea mai În spate, sprijinit de perete și făcându-și de lucru cu o pungă mare cu bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru copii. Umplu paharul cu apă, Înghiți două capsule de mărimea unor pietricele de râu și intră cu greu sub duș. Nu se simți mult mai bine atunci când termină, dar cel puțin nu mai mirosea ca un amestec de bere stătută și scrumieră nespălată. Străbătuse aproape jumătate din hol, frecându-și părul cu prosopul, când auzi un tușit politicos. Logan se Întoarse pe călcâie, inima accelerându-și ușor pulsul, iar palmele Încleștându-i-se În pumni. Watson stătea chiar În ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cheamă?“ Nu prea avea de ales: va trebui să Își țină gura și să o lase pe ea să facă prima mutare. Logan trase adânc aer În piept și intră În bucătărie. Camera mirosea a șuncă prăjită și a bere stătută. Watson și picioarele ei Încântătoare stăteau În fața aragazului, agitând tigaia Încinsă și făcând șunca să sfârâie și să pocnească. Logan era pe punctul de a spune ceva de complezență pentru a sparge gheața, când cineva vorbi În spatele lui, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
intre În sediul poliției prin ușa din spate. Ofițerul de serviciu Îl privi pe Logan În timp ce acesta mergea legănându-se către lifturi. Neața, Lazăre. Logan se prefăcu a nu-l auzi. Sala de ședințe mirosea a cafea tare, a bere stătută și a mahmureală. Prezența era de 100%, ceea ce Îl luă prin surpindere pe Logan. Chiar și „vărsătorul“, agentul de patrulă, stripperul Steve stătea undeva În spate, dând semne evidente că nu se simțea deloc bine. Logan, ținând În mână niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de la faptul că era mereu singur. Stătea la masă lângă Bernard Duncan Philips, privind spre mutrele Încruntate ale inspectorului Insch și sergentului McRae. Mica Încăpere puțea. Nu era doar inexplicabilul damf obișnuit de picioare Împuțite, ci și unul de transpirație stătută și animal intrat În putrefacție emanat de Hoitarul. Vânătăile pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inspector pe la spate Tatăl vitreg al lui Peter Lumley Îl aștepta când Împinse ușile din față ale sediului poliției. Omul părea că nu dormise de o lună, iar respirația sa ar fi putut face și tapetul să se strângă: bere stătută și whisky. Văzuse ziarele. Știa că arestaseră pe cineva. Logan Îl duse Într-o cameră de interogatoriu și ascultă cum se agită și se consumă. Hoitarul știa unde e fiul său. Poliția trebuia să-l silească să vorbească! Dacă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă rece, și, resemnat, s-a prezentat la examen, Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory și-a dat seama că În cameră mai erau și alte lucruri, nu numai oameni... Peste forma ghemuită de pe pat și În jurul ei atârna un nimb, țesut din borangic, ca o rază de lună, pătat ca un vin vechi, stătut... ceva oribil totuși, planând difuz deasupra lor, a celor trei... Iar lângă fereastră, Între perdelele Învolburate, stătea altceva, nedeslușit, fără trăsături... ceva straniu și totuși familiar... Simultan, două cufere mari se materializară de fiecare parte a lui Amory. Totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
MAI DEPARTE Cândva fusese, În mod miraculos, capabil să adulmece Răul așa cum un cal simte noaptea un pod rupt, dar bărbatul cu picioare moi din camera lui Phoebe se micșorase până la dimensiunile aureolei de deasupra lui Jill. Percepea instinctual mirosul stătut al sărăciei, dar nu mai alunga păcatele mai serioase ale mândriei și senzualității. Nu mai existau oameni Înțelepți, nu mai existau eroi. Burne Holiday se cufundase În uitare, ca și cum nici n-ar fi trăit, iar Monsignor murise. Amory se maturizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
accidente de mașină zăceau aliniate pe tărgile morgii, asistenții agățând etichetele numerotate de degetele mari de la picioare, polițiști în uniformă compunând rapoarte de deces, cei de la Medicina Legală sudând țigară de la țigară, să blocheze duhoarea sângelui, formaldehidei și a rănilor stătute. Danny o luă pe scurtătură prin ieșirea de incendiu și trecu în zona rampei de acces a Orașului, întrerupând un trio format din trei polițiști metropolitani cântând „An Nou cu fericire”. Înăuntru decorul era același ca pe teritoriul Comitatului, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede și apă de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea până la genunchi constituia adresa lui permanentă. Femeia zise: — El e Chester Brown. Îl cunoaște pe Marty Goines. Danny îi arătă lui Brown cel mai apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multe intervenții polițienești îl vor ajuta să sară de pe fix și unu contra unu că va cina la Nickodell și apoi își va petrece seara acasă, redactând un raport despre mizeriile culese. Putea mirosi transpirația de poponar peste sudoarea lui stătută și simți că era pe cale să se lase cuprins de o melancolie subită. La jumătatea drumului spre birou deschise puțin fereastra mașinii, pentru ca aerul și stropii de ploaie să-l mai învioreze, apoi schimbă direcția și se duse direct acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam de coliba mizeră în care locuiam la Edo împreună cu Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci și gândaci, în copacii din grădină ciripeau păsărele și nici n-aș fi fost nevoit să mănânc pește stricat și orez rânced. — Sunt misionar, am murmurat zâmbind. Poate că m-am născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care uitaseră să-l arunce? Sau rufele care așteptaseră prea mult să fie spălate? Sau ceva defect la sistemul de canalizare? Naftalina din dulapuri? Aromele vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
discuri plate argintii care împrăștiau lumină. Îmi imaginam armele legate de șolduri. Am lăsat mâna în jos și am început să alerg iar. Simțeam în gât micul dejun copios pe care mi-l pregătise Madeleine. Am scuipat gustul de grăsime stătută. Simțeam cum mi se înmoaie genunchii și a trebuit să mă apuc de o capotă ca să nu cad, dar nu îmi puteam controla stomacul. Corpul mi se convulsionă. Micul dejun ieși afară. Mă simțeam ca nesăbuiții care, după ce lagărele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Akka, mi-a spus cinstit că nu știe, dar dacă trebuie neapărat să-și dea cu părerea, s-ar gândi la o persoană nu prea bătrână, ușor plinuță, cu coc, ten păstos și manichiură făcută în casă, o doamnă cam stătută, din seria femeilor Lica, pe care nu le-a avut deloc la inimă. I-am mai pus la încercare și pe alți prieteni. Părerile s-au vânturat între o regină akkadiană, un star pop și un împărat mugal. Pun pariu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]