736 matches
-
să fie trase. Acum vorbesc despre lucruri pe care nu le-am văzut cu ochii mei. Unele le-am aflat de la Adeodato, altele odată cu trecerea timpului. Mauriciu, temându-se că o vărsare de sânge s-ar întoarce împotriva lui, a stăvilit în ultimul moment avântul plebei și a trimis la Ravenna un emisar care să-i ceară exarhului Isacco Platone să i se alăture. Vestiarium-ul papal conținea într-adevăr un tezaur impunător. Aurul și argintul bisericilor, prețioasele danii de la împărați, consuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost și ea atinsă de molimă. Măsurile sanitare pe care le-am luat au reușit doar să împuțineze numărul victimelor. S-a făcut simțită apoi, chiar dacă pentru scurt timp, lipsa bucatelor, pricinuită de stagnarea comerțului, căci libera circulație era stăvilită de frica molipsirii. Atenția lui Rotari s-a concentrat atunci asupra Gailei. Rămăsese neclintită în hotărârea ei de a nu se-ntoarce la Pavia, dar mă silea totuși să-i spun totul despre soțul ei. Iar atunci când se vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decretînd: - Trebuie neapărat ca Loïc să-și țină gura. Crezi că o să reziste? - N-o să facă niciodată nimic Împotriva mea, răspunse Gwen. - Să sperăm. Philippe Îngheță. Noaptea precedentă se sculase de două ori ca să ia niște pastile care să-i stăvilească o migrenă chinuitoare. A doua oară, o zărise pe soția sa care se Întorcea tiptil acasă, la puțin timp după ora trei noaptea. Ar fi fost gata să jure că părea Încolțită. Preț de o clipă, se Întrebă dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dialect breton, dar menhirul din care picură sînge? - O punere În scenă menită să Încurce pistele, organizată de el sau de cineva care a decis să-l protejeze. Ca, de pildă, Chantal. Marie dădu ușor din cap, mai degrabă ca să stăvilească lacrimile pe care le simțea venindu-i În ochi decît pentru a-l contrazice. - Poate... Nu știu. Nu mai știu. Am nevoie să rămîn singură, șopti ea. - Ai nevoie mai ales să tragi o porție zdravănă de plîns. - Nu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se apropie de el și Își Înălță capul pentru a-i Întîlni privirea. Doamne, ce mult crescuse! - E o calomnie, zise ea cu vocea ei cea mai convingătoare, o manevră pentru a arunca dezonoarea asupra familiei noastre și a ne stăvili proiectele de mărire a fabricii de faianță. Nimic mai mult. Și știu foarte bine cine e josnicul corb care se ascunde Îndărătul acestei orori! Ronan, tulburat, o văzu că-și Înhață cheile mașinii de pe birou și o ajunse din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vă recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra terenurilor de vînzare, iar eu mă fac luntre și punte să conving consiliul municipal să mă urmeze, ca să stăvilim megalomania celor din familia Kersaint. - Mă Îndoiesc foarte că localnicii vor mai avea chef să aleagă primar pe fiica unei ucigașe, răspunse el Întinzînd mîna. Mingea! - În pofida reușitei mele, nu mi-am tăgăduit niciodată originea modestă. SÎnt una dintre ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a produs o mutație metafizică, ea se dezvoltă până la ultimele ei consecințe fără a Întâlni vreo rezistență. Ea mătură, fără a le lua măcar În seamă, sistemele economice și politice, judecățile estetice, ierarhiile sociale. Nici o putere omenească n-o poate stăvili - nici o altă putere decât apariția unei noi mutații metafizice. Nu se poate susține că mutațiile metafizice atacă În mod special societățile slăbite, aflate deja În declin. Când a apărut creștinismul, Imperiul roman era În apogeul puterii sale; perfect organizat, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dă spectacole Într‑o vastă sală pariziană. Peste foarte scurt timp Își vor face apariția În fața hotelului fanii săi francezi și o mare de capete Înălțate spre ferestrele lui vor scanda la unison: Mikell Jacksòn. Un cordon de polițiști Îi stăvilește pe fani. Înăuntru, dacă privești În jos de la etajul șase de‑a lungul scării de marmură, Îi vezi pe bodyguarzii lui Michael. Unul dintre ei dezleagă cuvinte Încrucișate În Paris Herald. - Fantastic, nu, să avem tot circul ăsta pop? mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tale. Lucrul ăsta nu mă tulbura prea tare. Astăzi oamenii sunt mult mai pricepuți decât În trecut să‑ți afle secretele. Dacă‑ți cunosc tainele, au mai multă putere asupra ta. Nu există nimic care i‑ar putea opri sau stăvili. Înfășoară‑te În oricâte labirinturi ai dori, până la sfârșit fii sigur că tot o să ți se dea de urmă. Și, desigur, eram conștient că Ravelstein nu avea câtuși de puțin scrupule legate de „secrete”. Dar cum poseda o minte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ca să‑i conferim un lucru de rafinament. Polonius ia parte la un ospăț, la care nu mănâncă, ci e mâncat de viermi - răsplata pentru o viață de ospețe. Nu‑ți poți aplica eficient măsurătoarea ta umană. Până să‑i poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia ei. Chestiunile astea trebuie gândite bine de fiecare adult. Cât despre salamandrele roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un gest ferm, dar mie îmi plăcea; când cineva arată impecabil, aceste mici imperfecțiuni te fac să ți se umple inima de o căldură care te lasă fără cuvinte. Am clipit și am înghițit în sec, în încercarea de a stăvili valul de sentimentalism exagerat care amenința să mă năpădească. — Te simți bine? mă întrebă Hugo, înțelegător. Te întreb pentru că ești gata să te apuce o criză. — Sunt bine, zisei eu, revenindu-mi. Mă gândeam doar la ce pantofi să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unul se adăpa, celălalt supraveghea apa, atent la acțiunea trădătoare a caimanului sau la anaconda care, ivindu-se pe neașteptate din apă, ar fi încercat să-l târască la fund pe cel care bea. Erau de-ajuns doi pecari ca să stăvilească un prim atac și, la guițatul lor, va veni turma care va nimici cu o furie oarbă pe oricine ar fi cutezat să-l deranjeze pe unul dintre membrii ei. Nu, nu era ușor să vânezi un huangana. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
viața aceasta, abia trecuse de 39 de ani. La aceeași etate se stinsese și Hyperion al literaturii române. Tot un Luceafăr, dar al politicii românești interbelice, s-a dovedit a fi și Corneliu Zelea Codreanu deoarece Încă din vremea studenției stăvilise la Iași, expansiunea comunismului În România. Pentru mine nu există Îndoială că, În ceea ce privește integritatea de caracter și concepția politică, este o similitudine perfectă Între inegalabilii bărbați Mihai Eminescu și Corneliu Zelea Codreanu. Amândoi au rămas incoruptibili, nefiind atrași câtuși de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fi infectat și penicilina", repezindu-și de aici incursiunile disperate asupra camerelor de gardă ale Spitalului Municipal, în încercarea lor disperată de a seca orice urmă de alcool până și din flaconașele de dezinfectante. Mai de grabă lăsîndu-se împușcați, decât stăviliți din procurarea rațiilor halucinogene. - Psît, măi Bruță! Bă, fulgere! Pișălăule! Bă hoarcă, bre!... Ia, bunghește-te tu colo' șa! Lângă mine, curios să observe la care dintre optzeciștii din cub se ajunsese cu lectura, terchea-berchea își îndoi genunchii. Iar când reveni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eternitate o concepe ca o altă formă a temporalității, încît alcătuiește imaginea unui timp ce curge în afară de sine sau a unui timp vertical. Icoana temporală a eternității ar fi atunci o curgere în sus, o acumulare verticală de clipe, care stăvilesc lunecarea dinamică, deplasarea orizontală spre moarte. Suspendarea timpului introduce o dimensiune verticală, dar numai atâta vreme cât durează actul acestei suspendări. Odată consumat, eternitatea neagă timpul, constituind o ordine ireductibilă. Schimbarea direcției naturale, violentarea temporalității din accesul la veșnicie ne arată cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el. Sfinții, nebunii și sinucigașii par a fi învins acest ceva, nelămuritul esențial și ascuns care stăvilește spiritul în ultima lui mândrie. Noi ceștilalți, ratați ai absolutului, - sîntem pândiți de viață când ne credem mai departe de ea. Și dacă ne iese înainte când o uitasem, din șoaptele ei descifrăm că absolutul nu-i decât Nimicul ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creierul e parcă strâns și corpul apăsat de greutăți interne, când orice avântare moare sub glasul obscur și nelămurit al unor chemări din adâncuri negre și copleșitoare, face din tristețe o otravă care, picurând în iubire, o întunecă și o stăvilește. Iubirea este prin esență deschisă, ca o floare de primăvară. Și nu închide răcoarea tristeții petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori tristețea; câteodată se amestecă într-un aliaj complex, provocând o stare de neliniște, când atât viața cât și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spre dragostea exclusivă de sine care, crede el, îi va permite să supraviețuiască. În același moment, irezistibil, deasupra tuturor se ridică cea mai tenace dintre forțele antisociale. Ea se răspîndește ca un virus și nimeni nu ar putea să o stăvilească. Strigătul "Fiecare pentru el" se propagă și acoperă orice altă voce din afară sau dinlăuntrul individului. Preocupat numai de trupul său, de bunăstarea sa, individul devine autist, orb și surd la nevoile celorlalți. Și nu cred că este o întîmplare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ceară orice ar putea să le contrarieze sau ar fi refuzat de înțelegerea acestora. Dimpotrivă, încearcă tot timpul să le asigure că instinctele și dorințele lor sînt justificate și le promit satisfacerea lor deplină chiar dacă, pe de altă parte, o stăvilesc slujindu-se de mijloace de represiune externă, armata și poliția fiind cele mai de temut. Or, acest gen de reasigurare are două serii de consecințe. Pe de o parte, indivizii, ca și masa, se așteaptă la miracole, pentru a spune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
2003, ceea ce face ca, în continuare, să facem trimitere la Constituția României, republicată. Administrația publică este condusă de guvern (art. 102 din Constituția României, republicată), care îi stabilește obiectivele, direcțiile și acțiunile, dar în același timp este subordonată legii, care stăvilește arbitrarul. Puterea discreționară a administrației reprezintă puterea de a alege între mai multe comportamente, posibilități legale și nu reprezintă o putere arbitrară. Totuși, administrația publică dispune de o putere discreționară, în sensul că poate alege între mai multe comportamente, posibilități
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
detenție. Scrisorile, firește, pentru a ieși din temnițele secrete, luau căi piezișe cu înșelătorii demne de mari prestidigitatori. Complicitatea, legea tăcerii, favoritismul înfloreau în umbra turnurilor carcerii cu o iuțeală pe care niciun paznic n-ar fi putut s-o stăvilească; corupției îi revenea restul. Iar când Viceregele afla de la un trimis al lui Filip, cum se jeluia călugărul sau cum erau în general tratați deținuții și nebunii, se înfuria amenințând că-l scufundă pe acel "berbec funest" în măruntaiele pământului
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care se perindau prin camera sa îi aduseseră microbul. Conțescu începu să simtă o mare oboseală în membre, se plânse de dureri intercostale și la încheieturi și făcu o febră și mai acuzată. Cu mare greutate fenomenele pur gripale fură stăvilite, însă temperatura nu ceda și Conțescu începu să se simtă din ce în G. Călinescu ce mai rău. Îl apăsa parcă ceva la vârful unui plămân și respira greu. Apetitul îl părăsise și dureri penibile îl supărau la ceafă, ceea ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veche, datând din epoca bronzului. Pe vremea geto-dacilor vița de vie luase o extindere atât de mare, încât - după părerea lui Strabo - regele Burebista, organizatorul primului stat centralizat dac, a ordonat, sfătuit de marele preot Deceneu, distrugerea plantațiilor, pentru a stăvili incursiunile însoțite de jaf ale unor populații atrase de avuțiile Daciei, printre care și produsele vitivinicole. După cucerirea Daciei, romanii au continuat dezvoltarea viticulturii autohtone, mărind suprafețele cultivate, introducând noi soiuri de viță de vie, precum și unele mai perfecționate. În
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
a livrat celei omenești, făcîndu-i dezvăluiri senzaționale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil. Și totuși, Kant, tocmai în măsura în care a recunoscut acest avânt, s-a simțit obligat (ca să spunem așa din motive de onestitate intelectuală, filozofică și critică) să-l stăvilească și să arate până la ce punct anume este el îndreptățit ― ceea ce înseamnă: până la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoașterii și o cunoaștere reală ― și din ce punct anume avântul acesta devine total necontrolat, în măsura în care unei probleme reale nu-i poate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reprezentate de ciumă. Mai curând avem portretizarea unei lupte, care are loc în sufletul a șapte femei și a trei bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]