565 matches
-
pe care le uitasem de mult, locuințele unde stătusem până la doi ani, apoi până la patru, la cinci... Totul desfigurat de emoție, de la panică la extaz... O lumină verzuie, cadaverică, înfășură odăile imposibil de înalte. Ușile erau toate ca niște răni stacojii, din care mustea uneori sângele. Aerul era fumuriu, de amurg. Umblam prin decorul ăsta gigantic, puneam mânuța pe tapete cu floricele, mă opream terifiat în fața țigăncii care apărea în ușă, zîmbindu-mi și întinzîndu-mi o bucată de rahat gălbui, tăvălit prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani au venit țiganii și și-au întins rufele, ca niște drapele, prin balcoanele mâncate de rugină. Au stat o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
smulse... Intrând în curte, m-am lăsat în voia memoriei corpului, care m-a purtat sus, în aripa stingă, pe scara complet putredă, m-a-ndreptat spre al doilea holișor cu tapetul de hârtie 39 mucegăit și m-a oprit în fața ușii stacojii, cea de care se leagă într-un fel tot ce am scris vreodată, pentru că tot ce am scris a fost ca să pot ajunge acolo. Am deschis ușa. Pereții odăii cu ciment pe jos, unde văzusem lumina zilei, erau de paiantă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
într-un fel de legendă: trebuie să fi 42 fost ceva mizer, de fapt, dar pentru mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
i-am adus la tine pentru că umblau pe-aproape. De aici îi voi duce la Mai-Baka. Auta se uita curios la un rob voinic și mărunt la statură, cu fața albă gălbuie, și la altul, tot scund, dar cu pielea stacojie, aproape smolită. Îi întrebă din ce țări erau aduși. Cei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul aproape de loc. Cel cu pielea albă gălbuie putea fi din răsăritul îndepărtat, își zise Auta, poate din mica țară Sumer. Dar oameni de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
închină. - Zeul nostru știe toate limbile pământului... Mă cheamă Utnapiștim, și slăvit fie zeul care vrea să știe numele meu nemernic! - Dar tu de unde ești, care-i țara ta? îl întrebă pe celălalt, însă în limba atlantă. Robul cu fața stacojie întinse mâna spre apus. Auta ridică din umeri: - Acolo nu este nici o țară, numai câteva ostroave mici cu oameni sălbatici. De acolo ești? - Nu. Țară mare, frumoasă. Departe! răspunse omul. Auta știa că în unele povești se vorbea uneori de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se zbătea încă în mâinile lui. Oprindu-și cu greu pluta într-o scobitură stâncoasă, omul ieși pe țărm. Avea o singură vâslă, care era și lopată și cârmă și undiță. Omul era scund, istovit și gol; pielea lui era stacojie sau aproape vânătă. Își aruncă vâsla pe stânci și se uită la păstori. Păstorii se uitară la el. Multă vreme tăcură și păstorii și plutașul... Apoi îl întrebară cine e. - Mahukutah! rosti omul care părea să fie străin... Vorbea greu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
niciodată asta! VEZI-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi până acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
regionali. Unele nume de culori au fost formate pe teren românesc, cu ajutorul sufixului -iu < lat. -ivus, atât de la cuvinte de origine latină (arămiu, argintiu, auriu, brumăriu, cânepiu, cenușiu, fumuriu, ruginiu), cât și de la cuvinte de origine turcă (cafeniu, cârmâziu), greacă (stacojiu < stacoj „rac“ < ngr. stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat de miezul nopții... În marele Salon, întrunirea încă era în toi... Glasul puternic, al unui bărbat spătos, cu fața stacojie, cu gât gros și o coamă imensă, se auzea până afară, în Uluița mare. - Dar, dlor, alta este întrebarea... marea, chinuitoarea întrebare, care ni se pune, și ni se cere un răspuns... „Ce face România, în mijlocul acestor tulburări... Intrăm alături de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit, le ajutam să renască la o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se lent, pletele de liță, răsucite fastuos, fluturând ușor în curentul conacului imens
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
monstruozitatea. Eram Leverkuhn, eram strigoiul lui Lovecraft, eram Roderick Usher, cel care-și înmormîntase sora într-o odaie întunecată, sub scară (și sora mea 35 își aruncase păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe ușă, am recitat în gura mare, ca un actor cabotin, cu un zâmbet "amar'' și privind-o în ochi: "Mi-am stăpânit pornirea idolatră/ Cu o voință
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care stătea jos pe covor, aliniindu-și păpușile pe marginea patului, trebuie să fi fost sora mea, puțin înainte să moară: o recunoșteam din fotografia (în tonuri de sepia și ea) pe care-o păstra mama în vechea ei geantă stacojie cu acte și mărunțișuri. O descoperisem 38 întîmplător, între legitimații, siguranțe și bonuri, în adolescență, pe când uitasem - sau îmi aduceam vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lemn, în spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde era un palier de vreun metru pătrat, cu o singură ușă stacojie, cu gemuleț. Cum auzeam tropăituri pe trepte în urma mea, aproape că am smuls ușa, luîndu-mi avânt să mă reped înainte pe vreun alt culoar. Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă, a căzii. O ușiță îngustă, stacojie, cu geam pe care parcă aruncase cineva un lichid suspect, alburiu și vâscos, se deschidea în peretele îmbrăcat în faianță de lângă cadă. Am intrat acolo și m-am regăsit în aceeași mizeră cabină de closet, strâmtă de abia îmi încăpeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru era o sală vastă și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate, cu lacăte stacojii, alte uși de sticlă, prin care pot vedea, câte ceva în camerele întunecate dacă îmi lipesc fruntea de sticla caldă și 87 îmi pun palmele de-o parte și de alta a ochilor, în fine, camere fără uși, în umbra cărora
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]