649 matches
-
dând capul tot mai pe spate ca să privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o copleșitoare singurătate. Mi-am dat repede seama însă că nu era decât pânză de păianjen, 69 deasă și învălătucită, ondulîndu-se și umflîndu-se la cei mai fini curenți de aer, licărind în lumina palidă care se scurgea prin dreptunghiul ușii stacojii. Am simțit brusc singurătatea ca pe o sârmă strânsă în jurul beregatei, pe care cineva ar suci-o cu încetul. Am înaintat ca un somnambul, lipit de pereții de aramă cafeniu-uleioasă, zgîriindu-mă de florile coclite, ferindu-mă de pîn-zele străvezii, rupând
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
patru, în opt, în șaisprezece, în treizeci și două de ființe alipite și străvezii, până când 73 embrionul începea să vibreze de bătaia inimii, până când prin venele încă fragile ale frunții și obrajilor și buzelor se strecură sângele purpuriu și sângele stacojiu, până când mâinile și picioarele căpătară degete la extremități și din pielea lor, moi ca se-palele de floare, încolțiră unghiuțele, și o nouă ființă, ghemuită și roză, crescu, aluat plin de oscioare, umplu bolta, se-ncordă o dată și o sparse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru era o sală vastă și luminoasă, cu trei glo- 77 buri albe în tavan, câteva urinoare pe un perete și cabine pe peretele opus. Conducte mai groase și mai subțiri alergau de-a lungul pereților păienjeniți. Aceleași
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate, cu lacăte stacojii, alte uși de sticlă, prin care pot vedea, câte ceva în camerele întunecate dacă îmi lipesc fruntea de sticla caldă și 87 îmi pun palmele de-o parte și de alta a ochilor, în fine, camere fără uși, în umbra cărora
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
miros de femeie și mi-a îngreunat mușchii și oasele; dacă a fost realitate, am perceput-o cu un câmp de conștiință îngustat, redus la senzații, la culori stinse, la sunete înăbușite. Nu știu cum am ajuns dedesubt, la ușa lor, mare, stacojie, buretoasă de-atîtea ploi și vifornițe. Nu știu cine mi-a deschis, cine m-a condus în camera aceea intimă, luminată de o veioză pusă-ntr-un colț și acoperită cu o bucată de mătase roșie. Femeia era lungită pe cerga de pe patul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de pereții vopsiți în ulei vernil, lucioși în lumina îmbeznată a câtorva becuri chioare. Ca și cu câteva nopți în urmă, am urcat treptele scârțâitoare, de lemn stacojiu, ale scăriței sucite care ducea sub boltă. Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
zăpadă. Piatra de râu a zidurilor răspândea frig și singurătate. Căzuse noaptea. Foarte departe, pe muchea unui câmp, se vedeau ferestrele aprinse ale unei case. Nimic altceva nu mai dădea lumină. M-am aflat iarăși, tremurând și nins, în fața ușii stacojii, umflate de umezeală. Un lacăt mare, ruginit, pe care nu-l văzusem înainte, atârna pe ușă, prins în inele șubrede. Mi-am lipit urechea de lemnul ud. Pe scorojeala vopselei înnegrite fluturau fulgi răzleți de zăpadă. La început n-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-a spus Ruletistul. Spunând "Ruletistul", nu puteai vorbi decât despre el, deși ruletiști erau destui. Mi-l amintesc fără greutate, o figură posomorâtă, o față triunghiulară pe un gât lung, gălbui și slab, o piele uscată și părul aproape stacojiu. Ochi de maimuță amărâtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurățenie. Așa arăta și în țoalele lui de la fermă, și în smokingurile lui de mai târziu. Doamne, ce tentat sânt să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era lipit la un capăt de o construcție care m-a neliniștit întotdeauna din cauza crenelurilor și foișoarelor, a perspectivelor infinite pe care le-am regăsit la Chirico, și pe toată partea din spate, dinspre moară (altă clădire medievală, de un stacojiu sinistru), blocul avea întinse încă schele ruginite; în spatele blocului, pământul era răscolit de șanțuri de canalizare, care ajungeau pe alocuri la o adâncime de peste doi metri. Acesta era terenul nostru de joacă, despărțit de curtea morii printr-un gard de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de pâine Pionierul. Este o fabrică veche, cu acoperișul în zig-zag, cu ferestre rotunde spre care duc jgheaburi ciudate, albite de făină. Lumpă stătea toată ziua cocoțat pe gard, pentru că muncitorii de-acolo
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțiri cât degetul și nesfârșit de lungi. Am străbătut în tăcere sala țevilor și am deschis altă ușă de metal, care dădea în sala cazanelor. Zecile de țevi străbătuseră peretele și se înfundau acum în niște enorme pântece de metal stacojiu, încercuite de nituri mari cât pumnul. Păreau niște porci de metal zăcând pe postamente de ciment. Din loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care nu făcea parte din trusă și din cauza căruia cutia nu se închidea cum trebuie și, cine știe de ce, câteva mici garnituri de cauciuc. Mai scoase două sticluțe tronconice de ojă de unghii, una cu un lichid vâscos de culoare stacojie, iar alta cu un lichid sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cercei în podul palmelor. Simțea că toată substanța vie care îi umplea coșul pieptului: măduva sternului, plămânii, inima, i se rarefiase deodată, fiind înlocuită cu o rețea de emoții gelatinoase, un sistem de tubușoare și filamente cărămizii, trandafirii și violent stacojii, nespus de dureroase. Se ridică de pe scaun și se apucă să scotocească prin marele șifonier ,așezat pe peretele de lângă ușă. Trase afară lenjeria și îmbrăcămintea de damă, încă o dată se minună de norocul pe care îl avusese, ca el să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mergeau cu ideea de feminitate maximă și cu șoldurile strâmte și ciolănoase. Avea nevoie de ceva romanțios, vaporos, trebuia să semene cu tipa visurilor tuturor, ceva gen blonda visătoare din reclamele de la tv. Încercă mai mult o bluziță de cașmir stacojiu, cu mânecile bufante și încheiată la spate cu doi nasturi frumoși de sidef. Dar asta mergea bine cu blugii, era o ținută disco în care nu trebuia să se bage. Găsi și o rochie mai pretențioasă, cu guler pătrat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură, alături de niște siguranțe electrice și niște arcușoare pentru nu mai știu ce, am dat peste un pachețel de ziar, a cărui moliciune
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei. Mi-o aminteam atât de bine! De câteva ori o și visasem, camera aceea foarte înaltă, cu pianină, scrin pictat vag renascentist, icoane pe sticlă pe toți pereții, sobă de teracotă cu frumoase desene albastre, draperii satinate, de un stacojiu șters de trecerea timpului. Ne-am așezat, descotorosiți de paltoane, pe dormeza îngustă, acoperită cu un macat și cu pernuțe fantezi. Ea dispăru câteva minute și se întoarse îmbrăcată în blugi și cu un tricou galben subțire, care îi scotea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
curte și nu o dată am ridicat de jos o frunză moartă. Printre clădirile albe plutesc valuri de funigei pe care bolnavele și-i scutură furioase din păr. Eu îi las însă în buclele mele și abia spre seară, în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la ea, în holul mare spre care dau toate camerele. Nu cred că mai era cineva, și în cameră plutea un aer roșu-închis, o înserare de o tristețe dizolvantă. Pe perete, o ușă uriașă, de cel puțin cinci metri înălțime, stacojie și umflată de bătrânețe. Eu stăteam pe pervazul unei ferestre și mă uitam în susul străzii după Gina, care întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scorojită mă obseda. Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine, am plecat acasă. Am ajuns, am descuiat și am rămas surprins: mă găseam tot în holul acela, iar pe peretele din fața mea se desena aceeași ușă imensă, stacojie, de lemn coșcovit." Îmi urmăream sentimentele cu atenție: mă bucuram și în același timp sufeream dacă observam o scădere a pasiunii mele pentru Gina. Dimineața aș fi vrut s-o iubesc în continuare, uitam gestul ei, nu aveam în minte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu sperasem să mai intru vreodată în camera ei, cu cele două rânduri de icoane pe sticlă de jur împrejur, cu pianina aburită, scrinul pictat și draperiile stacojii, lucioase, ale geamului îngust și înalt până la tavan. Chiar și-n preajma verii, lângă soba de teracotă rece, mi se părea că acolo este mereu înăbușitor de cald, că spațiul este elastic și că se strânge în jurul meu și-al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi spuse, cu acea expresie contractată, imperioasă, că vrea să facă totul pentru mine. "De data asta vreau, înțelegi? Dar nu aici. Hai cu mine să-ți arăt ceva." Ne-am ridicat, îmbrățișați, și Gina mi-a arătat o ușă stacojie, cu clanță de fier forjat, aflată între dulapul de haine și pianină, ușă pe care nu-mi amintesc s-o fi remarcat până atunci. Gina a deschis-o și-am pătruns amândoi într-un coridor îngust, cu pereții de piatră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]