469 matches
-
între Israel și Iordania, și Fâșia Gaza, între Israel, Marea Mediterană și Egipt, . La 29 noiembrie 2012, în urma unui vot al Adunării Generale a ONU, Palestina s-a transformat din "entitatea" palestiniană în "stat observator nemembru al ONU". Rezoluția care recunoaște statalitatea Palestinei a fost adoptată cu 138 de voturi pentru, 9 împotrivă și 41 de abțineri. Autoritatea Palestiniană este o regiune politică autonomă care se exercită de iure pe majoritatea teritoriului Cisiordaniei și în Fâșia Gaza. În Cisiordania există numeroase mici
Autoritatea Națională Palestiniană () [Corola-website/Science/298023_a_299352]
-
Bolgrad, care a primit și o bază economică, și anume dreptul de exploatare a lacurilor dunărene. Acest liceu, deschis în Bugeac înaintea vreunei școli similare de limbă română, a avut rolul cel mai important în formarea generației care a restabilit statalitatea Bulgariei. O vreme, atitudinea coloniștilor bulgari față de administrația românească a fost de respingere violentă; s-au revoltat în 1860, au cerut guvernare directă de la Istanbul, iar către cancelariile diplomatice au redactat proteste și au publicat broșuri precum ""Les atrocites du
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos), reprezintă Buda. Fondul albastru al porților deschise reprezintă Óbuda. Sfânta Coroană a Ungariei reprezintă statalitatea maghiară. Leul heraldic provine din stema orașulului Buda din timpul lui Ioan Zapolya, iar grifonul provine din fosta stema a Pestei. Culorile folosite sunt roșu, auriu, albastru și argintiu. Ca urmare, conform regulilor din heraldică, drapelul Budapestei a fost format
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
a regiunii. Polonia Mică istorică este mult mai mare decât Voievodatul actual care îi poartă numele. Se întinde de la Częstochowa, din vest spre nord-est a Lublin în partea de est. În Evul Mediu târziu, Polonia Mică a devenit treptat centrul statalității poloneze, cu Cracovia fiind capitala țării de la mijlocul secolului al XI-lea până în 1596. Nobilimea sa a condus Polonia atunci când regina Jadwiga era prea tânără pentru a comanda statul, iar Uniunea din Krewo cu Marele Ducat al Lituaniei fost ideea
Polonia Mică () [Corola-website/Science/309996_a_311325]
-
Koca (Uruz Kogea), unchiul lui Salur Kazan. El îi este supus lui Salur Kazan. Dede Korkut este liderul spiritual al tuturor oguzilor, care rezolvă toate problemele, atât ale celor mari, cât și ale celor mici. În "dastan" este prezentat sistemul statalității, de apărare a hotarelor, iar personajele epopeii sunt rude apropiate, de sânge. Kitabi Dede Korkut prezintă astfel o sinteză a conceptului rudenie-trib. La oguzi, lipsa neam-rudenie, dar mai ales a copiilor, era considerată nenorocire. Beyleqan este capitala țării. Acolo trăiesc
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
punct de vedere național, cu un număr redus de minorități, care să accepte necondiționat dominația totală a majorității. Din acest punct de vedere, politica naționaliștilor nu viza, în mod particular, minoritatea evreiască, care nu era văzută ca o amenințare la adresa statalității ucrainene. În mai vechile încercări de întemeiere a unui stat independent ucrainean (Republica Populară Ucraineană) în Volînia și Galiția, mulți evrei au considerat statalitatea ucraineană ca o amenințare mai puțin importantă și mai puțin primejdioasă pentru ei decât statul polonez
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
naționaliștilor nu viza, în mod particular, minoritatea evreiască, care nu era văzută ca o amenințare la adresa statalității ucrainene. În mai vechile încercări de întemeiere a unui stat independent ucrainean (Republica Populară Ucraineană) în Volînia și Galiția, mulți evrei au considerat statalitatea ucraineană ca o amenințare mai puțin importantă și mai puțin primejdioasă pentru ei decât statul polonez, cauza principală fiind conviețuirea bună evreiasco-ucraineană din teritoriile respective. Ca urmare, au existat cazuri în care evreii s-au înscris în rândurile UPA, în
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
susținerea Rusiei, această situație in totalitate lovind interesele Austriei "până in măduva oaselor". Exista părerea că acestui principiu distrugător al naționalismului, care in mod fericit a fost supus in 1849, Austria voind ai opune principiul "mai înălțători si împăciuitor al statalității" interdependent de naționalitate. In această chestiune însă împăratul austriac Franz Joseph I a avut o cu totul altă părere. El a promovat idea că principatele aveau să rămână neunite, dar in nici un caz nu aveau să fie legate mai strâns
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
a beneficia de lucrări scrise (altele decât cele de cărți biblice înșiși), deși unii și-au mai au făcut note private (megillot setarim), de exemplu, ale hotărârilor judecătorești. Această situație s-a schimbat drastic, în principal ca urmare a distrugerii statalității evreiești în anul 70 din era creștină. Deoarece rabinii trebuiau să confrunte o nouă realitate- adică un iudaism fără Templu (pentru a servi drept centru de predare și de studiu), vechiul sistem de studiu pe cale orală nu a putut fi
Talmud () [Corola-website/Science/305049_a_306378]
-
acționa corespunzător, fiind antrenată în procesul transformării restului teritoriului pe care îl mai controla în ceea ce avea să devină Uniunea Sovietică, prin intermediul revoluției din 1917 și a războiului civil. După succesul insurecției din Wielkopolska din 1918, Polonia și-a restabilit statalitatea pentru prima oară după împărțirea din 1795, punând capăt la 123 de ani de stăpânire a celor trei imperii vecine: Imperiul Rus, Imperiul German și Imperiul Austro-Ungar. Țara renăscută ca A doua Republică Poloneză a fost obligată să-și croiască
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Hassan II. A fost deschis, la 24 noiembrie 1998; printre participanții la ceremonia de deschidere au fost și Yasser Arafat și Președintele SUA Bill Clinton. În acel moment, deschiderea aeroportului a fost descrisă ca fiind o dovadă a progresului spre statalității palestiniene. Aeroportul a fost înfrățit cu Mohammed V International Airport, din Casablanca, Maroc. Stația radar și turnul de control au fost distruse de către aeronavele forțelor de apărare ale Israelului în 2001, după începerea celei de-a intifadă Al-Aqsa. Buldozerele au
Aeroportul Internațional Yasser Arafat () [Corola-website/Science/314591_a_315920]
-
se ajungă la un consens între părți. Au fost patru principale obstacole în calea acordului: teritoriul, Ierusalimul, Muntele Templului și "dreptul de a se întoarce" al forțelor israeliene de securitate. Yasser Arafat și parlamentului palestinian au amânat planificată declarație de statalitate pentru un stat palestinian independent ce trebuia să aibă loc pe 13 septembrie 2000. Pe 16 septembrie palestinieni au comemorat masacrul din 1982 de la Sabra și Shatila . Pe 27 septembrie Sergentul David Biri al Forțelor de Apărare Israeliene a fost
Intifada Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314621_a_315950]
-
în cea a Seleucizilor (sec. III-II î.Hr.). Armenia a fost împărțită de Darius I în două satrapii, formal păstrate ulterior: "Armenia Major" în est și "Armenia Minor" în vest. Deși cu populație majoritară armeana, Armenia Minor nu a avut o statalitate solidă, teritoriul ei făcând parte adesea din alte state, precum Cappadocia și Regatul Pontic. După înfrângerea Seleucizilor de către români (189 î.Hr.), Artașes (Artaxias I) proclama independența Armeniei "Maior", își asumă titlul de rege și fondează o dinastie care îi va
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
invazie arabă în teritoriile armenești ale imperiului iar în deceniile care urmează, Armenia persana este cucerita de Califatul arab. În timpul dinastiei armene a Bagratizilor (885-1045), Armenia reușește să-și redobândească independența, amenințată în continuare de tendințele expansioniste bizantine și islamice. Statalitatea armeana medievală este dominată de tendințele centrifuge ale marilor case feudale războinice armene, accentuate de relieful muntos și de climă aspră ce făcea trecătorile montane practic inaccesibile pe timp de iarnă. Țară sfârșește prin a fi divizată în mai multe
Istoria Armeniei () [Corola-website/Science/314239_a_315568]
-
și s-a alăturat Partidului Țărănesc Croat. În 1938, a fost ales în Adunarea Națională Iugoslavă. În august 1939, Maček și pe atunci prim-ministrul iugoslav Dragisa Cvetkovici au ajuns la un acord cu privire la reconstruirea constituțională a Iugoslaviei și restaurarea statalității croate sub forma Banovinei croate - o entitate autonomă, care împreună Croația proprie, cuprindea părți mari din Bosnia și Herțegovina actuala și câteva părți din Voivodina actuala care avea o majoritate croată. Șubașici a fost numit primul "ban" - șeful titular al
Ivan Șubașici () [Corola-website/Science/320417_a_321746]
-
a fost autorul concepției de dezvoltare a mișcării naționale prin evoluție și muncă politică pe scară largă în rândul maselor. El a fost susținătorul al unei linii politice strategice care urmărea obținerea autonomiei Galiției ca un prim pas pe drumul statalității. El a pus accentul pe dezvoltarea societăților de masa ucrainene, a intelectualilor, țăranilor și tineretului. În momentul declanșării luptelor primului război mondial, Levițki era președintele Consiliului Suprem Ucrainean de la Viena, care considera că Imperiul Rus este principalul inamic al națiunii
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
un viitor luminos nu numai popoarelor înrobite din URSS dar și întregii lumi. Prin urmare, este necesar ca dragostea pentru poporul rus să fie mai mare decât dragostea pentru propria națiune. Se propagă masiv idei artificiale despre "reunirea poporului moldovenesc", "statalitatea sovietică moldovenească", "formarea națiunii socialiste moldovenești". Potrivit istoricului Ion Constantin, "poporul moldovenesc", după ce i s-a dăruit "statalitatea sovietică", "reunit" și promovat la rang de "națiune socialistă", este sortit contopirii cu masele rusești, fenomen ce a dus la "apariția românofobiei
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
dragostea pentru poporul rus să fie mai mare decât dragostea pentru propria națiune. Se propagă masiv idei artificiale despre "reunirea poporului moldovenesc", "statalitatea sovietică moldovenească", "formarea națiunii socialiste moldovenești". Potrivit istoricului Ion Constantin, "poporul moldovenesc", după ce i s-a dăruit "statalitatea sovietică", "reunit" și promovat la rang de "națiune socialistă", este sortit contopirii cu masele rusești, fenomen ce a dus la "apariția românofobiei la români" și la pierderea identității naționale. Deși în perioada 1991-2001 s-au făcut progrese simțitoare în însușirea
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
ucraineană: "малоросійство", "malorosiistvo") drept un complex provincial datorat faptului că ucrainenii au trăit prea mult timp în cadrul Imperiului Rus. Mai mult chiar, ei consideră că atitudinea de acceptare a catalogării ucrainenilor drept maloruși este un pas înapoi pe drumul afirmării statalității, tradițiilor și aspirațiilor ucrainene și, de multe ori, un sprijin direct dat culturii și politicii imperialiste ruse. Mihailo Drahomanov, care a folosit termenii „Malorusia” și „maloruși” în lucrările sale istorice, folosea numele „maloruși” pentru a-i desemna pe ucrainenii rusificați
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
al căror caracter național a adoptat în mod predominant „cele mai proaste calități ale altor naționalități și le-au pierdut pe cele mai bune ale lor înșiși”. Politicianul și ideologul conservator ucrainean Vyacheslav Lypynsky a definit termenul „malorus” drept „impasul statalității” O situație asemnănătoare poate fi sesizată în cazul atitudinii naționaliștilor polonezi față de ucrainenii din Galiția, considerați „gente ruthenus, natione polonus”. În particular, atitudinea ucrainenilor care se considerau polonezi era numită de restul conaționalilor „hrunivstvo” - „porcire”. Un termen similar, „magyarony”, era
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
romanica orientală a putut rămâne aici „lingua franca”. Dacia a rămas sub ocupație romană timp de 150 de ani. Formarea poporului român a reprezentat un proces complex și de lungă durată, proces la care au contribuit o serie de factori: statalitatea dacică și creșterea puterii acesteia, cucerirea Daciei de către romani, colonizarea și romanizarea intensivă , continuitatea populației daco-romane pe fundalul năvălirilor populațiilor migratoare și răspândirea creștinismului. Conform informațiilor scriitorilor romani ca Cassius Dio, dacii ar fi supraviețuit în urmă războaielor cu romanii
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
asupra Iugoslaviei și asupra regiunilor de frontieră ale Italiei și Austriei până în mai 1945. Aspirațiile politice ale mișcării s-au reflectat în ZAVNOH (Consiliul Național Anti-Fascist de Eliberare Populară din Croația), care s-a dezvoltat în 1943 ca purtător al statalității Croației și transformat apoi în parlamentul Croației în 1945, și de AVNOJ—organismul omolog la nivelul Iugoslaviei. După al Doilea Război Mondial, Croația a devenit entitate federală socialistă a RSF Iugoslavia, guvernată ca partid unic de comuniști, dar bucurându-se
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a unui verb turcic care înseamnă "a umbla" ("gezer" în turca modernă). În secolului VII au creat un kaganat (hanat) independent în nordul Caucazului, de-a lungul Mării Caspice, unde, în timp, iudaismul a devenit religia de stat. La apogeul statalității lor, hazarii și popoarele subordonate, care le plăteau tribut, controlau mare parte din ceea ce reprezintă azi sudul Rusiei, vestul Kazahstanului, estul Ucrainei, Azerbaijanul, mari porțiuni ale Caucazului (incluzând Daghestanul, Georgia) și Crimeea. După mijlocul secolului XIII hazarii nu mai sunt
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
la monasticismul organizat, regula Sfântului Atanasie va fi impusă de împăratul Ioan I Tsimiskes. În secolele următoare, până în 1540, vor fi construite mai multe alte mânăstiri, prin 1400 numărul acestora atingând un maxim istoric de 40 (la apogeul gloriei sale, statalitatea semiautonomă de la Muntele Athos era populată de 40 000 de călugări), după care sub loviturile repetate ale incendiilor sau atacurilor din exterior (în secolul al XIII-lea cruciații vor jefui așezarea, mai târziu în același secol împăratul bizantin (Mihai Paleologu
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
independent, sub numele de Principatul Transilvaniei. În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani, de partea coaliției protestante. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, a intrat sub administrație habsburgică, însă și-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiți de la Viena. Ca urmare a romanului "Dracula", publicat de Bram Stoker în 1897, Transilvania a fost asociată în spațiul britanic cu vampirii și cu genul horror în general. Noțiunea Transilvania are sub aspect
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]