144,572 matches
-
Tudorel Urian După căderea regimului comunist, scriitorii din diaspora au revenit în literatura română, aducînd cu ei primele mărturii majore privind statutul real al românilor exilați. S-a văzut astfel că viața acestora nu a fost întotdeauna o diafană plimbare pe petale de roze, că adaptarea la o nouă cultură și la scrisul într-o limbă străină, departe de mediul familiar de
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
moralist, ci un observator realist, satiric adesea, dar discret în atitudine.” O spune undeva și mai expresiv autorul însuși: „Snoavele sunt istorioare cu miez de comedie, care ar putea deveni orice, chiar și romane, dacă nu s-ar mulțumi cu statutul de anecdote.” Scriind aproape despre orice, speculând cu maxim de efecte slăbiciuni și prejudecăti, defecte și obsesii, confuzii, situații penibile, paradoxale sau absurde de-a binelea, decupate cu grijă din viață, se remarcă imediat la Tudor Octavian rezonanța cu Cehov
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
în percepția comună într-o postură de intrus. Evocându-l acum cu nedisimulată tandrețe, Doinaș atestă nu numai că a reușit „ș...ț să se impună în ochii noștri ca al patrulea poet al Cercului Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
fost abdicări nu totdeauna obligate, de la moralitatea artei și a profesiunii de scriitor și ele trebuiau arătate, analizate“. La ceasul de față, revizuirile în acest sens complex, estetic și etic, impus de istorie, întîmpină rezistența atît a scriitorilor satisfăcuți de statutul lor în scara axiologică din timpul comunismului, cît și cea a exegeților care au avut „un cuvînt greu de spus“ la constituirea acesteia și care, în consecință, resimt orice evoluție, orice schimbare, drept o știrbire a autorității lor. În mod
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
conformiste, fără o pregătire prea insistentă și fără o cercetare prea elaborată, se poate observa din prima clipă. Plasată în contextul interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are, în sine, dar și în ambientul expozițional propriu-zis, un statut destul de bizar. Ea este pe jumătate un act gratuit și laicizat, un stereotip iconografic și atît, asimilat mai degrabă creației plastice în general, pe jumătate o încercare ingenuă (dar și nițel interesată) de comunicare cu lumea neîntinată a reprezentărilor religioase
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
siguranță, îndrăzneț. Sonata da recitar este - să dăm, totuși, credit cuvintelor! - un poem în proză construit din câteva momente ale unei povești de dragoste, reluate discursiv și din puncte variate ale desfășurării lor, sfidând cronologia și chiar, să zic așa, statutul lor narativ. Principiul de construcție este cel muzical al sonatei. Există patru capitole care corespund celor patru mișcări: Allegro, Adagio, Rondò: Allegro moderato și Andante; prima mișcare având o temă formată din trei motive care sunt dezvoltate pe rând ș.
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
ca în Centrul și Estul Europei termenii de „Popor” și „Națiune” (lor li s-ar mai putea adăuga în românește „neam”) să moștenească aria semantică a lui das Volk. Popoarele din această parte a continentului au avut, vreme de secole, statutul de entități minoritare în componența diverselor imperii (turcesc, rusesc, austro-ungar, sovietic). Pentru multe dintre aceste populații bulgari, români, unguri, pentru a nu mai vorbi de etniile din fostul spațiu iugoslav, chiar și acum, după căderea regimului comunist, principalele repere în
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
este. Nu am auzit însă ca vreuna dintre celelalte etnii care trăiesc în Transilvania (maghiară, germană, evreiască) să fie o înfocată adeptă a metisajului. Or, în acest caz, focalizarea pe români (care, mult timp, în Transilvania nici măcar nu aveau un statut de etnie recunoscută) este vag necinstită și rău-intenționată. Poate că involuntar, prin lipsa de referire la ceilalți, Victor Neumann face un rechizitoriu al comportamentului etnic-naționalist și etnic-cultural al românilor. Pe fond are dreptate, dar așa cum prezintă lucrurile (nu se vorbește
Îndreptar de corectitudine politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12947_a_14272]
-
să facă trimitere la cartea și capitolul din textul latin, nu la pagina din cel românesc. De asemenea, la Indicele de nume proprii, autorul - care o fi el - a găsit de cuviință ca, pentru unele persoane, să menționeze între paranteze statutul lor; faptul nu e greșit, deși nu se prea obișnuiește pentru izvoarele antice, dar e regretabil că, din nou, inconsecvența, care pare a fi trăsătura caracteristică a acestei ediții în toate compartimentele ei, se face resimțită: nu toate numele sunt
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în continuare, numai Caesar (!)”; îngrijitorul ediției n-a înțeles nimic din meca nismele succesiunii în colegiul tetrarhic! Din nota 119 de la p. 187, aflăm că Dioclețian „și-a pierdut titlul de Imperator” (subl. n.); or, el a renunțat voluntar la statutul imperial. După dl. Mîrșanu, Maxentius ar fi fost Augustus între 306-312 (p. 185-186, nota 112; vezi și p. 204, unde apar aceleași date, dar și 306/307-312); adevărul este altul: după alegerea sa de către plebs și cohortele pretoriene în octombrie
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
fie ele legiuni sau trupe auxiliare, care au staționat în această regiune sau au participat la campaniile militare ale împăratului Traian. Așezările romane din provincie sunt tratate din perspectiva celor cu caracter urban (cele 12 orașe din Dacia și evoluția statutului lor juridic) și a celor rurale, unde, din păcate, informațiile sunt mult mai puține. Apoi urmează analiza populației provinciilor dacice realizată din perspectiva izvoarelor scrise și epigrafice în special. Sunt trecute în revistă structurile sociale din Dacia romană, fiind atinse
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
legați ai legiunilor din Dacia. Totodată, autorul face unele observații care, astăzi, sunt reconsiderate ― de exemplu, momentul formării Daciei Porolissensis (p. 72), datarea unor diplome militare (p. 73), atribuirea titulaturii de colonia unor orașe din Dacia care ajunseseră doar la statutul de municipium (p. 78), citarea greșită a unor inscripții (p. 83) ș.a. În cadrul celei de-a doua părți a volumului, Vasile Christescu prezintă destul de bine pentru momentul când și-a redactat lucrarea aspectele de infrastructură, fortificație și castrametație romane, folosind
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
punctele de la Barboși, Dinogetia și Aliobrix, precum și implicarea soldaților în activitățile economice. Pe baza acestor precizări, autorul a stabilit existența unor drumuri cu un rol economic în teritoriul „dacilor liberi”. Relațiile comerciale dintre Imperiul Roman și „Barbari” se făceau în funcție de statutul politic al populațiilor, de apartenența etnică, de formele de economie practicată, de dispunerea căilor comerciale. În urma prezentării materialului arheologic din această zonă, autorul face trimitere la o nouă problemă ce a fost sesizată și anterior, conform căreia unele dintre aceste
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
condițiile în care clericii aparținînd altor confesiuni nu au asemenea interdicții; probabil nu este recomandabilă apariția preoților ortodocși pe listele diverselor partide politice, dar este extrem de interesantă soluția găsită în perioada interbelică prin care mitropolitul și episcopii se bucurau de statutul de senatori de drept; în felul acesta glasul bisericii putea fi auzit în Parlament, fără ca pentru aceasta reprezentanții ei să fie nevoiți să se înregimenteze în vreun partid politic). Demersul lui Marius Tudor și Adrian Gavrilescu seamănă, la nivelul politologiei
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
de nașterea altei poezii: cîteodată aceeași inspirație duce la două sau mai multe redactări care, deși înrudite între ele, nu pot fi considerate exact aceeași poezie, ci variații cvasiautonome pe aceeași temă, deci cu greu ar putea fi reduse la statutul de redactări preliminare ale uneia și aceleiași poezii; alteori, sub titluri diverse, autorul încearcă una și aceeași temă care uneori se alcătuiește ca unitate, alteori nu.“ În frînturile de versuri împrăștiate prin manuscrisele eminesciene filologul „intrus“ Petru Creția întrezărește conturul
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
Eminescu și doar organizarea îi aparține editorului. Libertatea acestuia din urmă nu e însă nelimitată, subiectivitatea lui e supusă unor reguli. Cele două concepte propuse se cuvin explicate aici măcar în linii generale. Prin autonomizare, Petru Creția înțelege acordarea de statut autonom unor texte pe care Perpessicius l-a socotit o simplă versiune anterioară a unor poezii date ca forme finale în ediția sa. E cazul, de pildă, al Odei către Napoleon, mult prea diferită de Oda (în metru antic) pentru
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
proslăveau comunismul și pe conducătorul iubit sunt acum mari fani ai democrației. Cu o singură condiție: să ocupe aceeași poziție avantajoasă în aparatul de stat! (...) O călătorie în timp ne arată ce prefaceri spectaculoase s-au produs nu doar în statutul material al unor corifei ai comunismului. Dar și în cel intelectual! Atleții comunismului au devenit campionii democrației.” Noi să fim sănătoși, că pînă mai deunăzi singurii atleți cunoscuți ai comunismului erau unii dintre scriitori, ca și cum regimul Ceaușescu pe sprijinul lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13017_a_14342]
-
de lehamite încolo, / ca de la un înalt grad de civilizație, / destinul nu mai prezintă interes”, spune poetul în, probabil, cel mai atipic poem al său: strada londra nu mai dă-n strada paris... Surprinsă în formulări relativiza(n)te, și statutul morții rămâne definitiv incert, deși putem reține o oarecare gradație a percepției. Moartea apare, inițial, ca o convenție socială, o ireală deprindere indusă în care nu este cuprinsă „nici o metafizică”. Fără a pierde din tragism și din puterea de iradiație
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
regimului sub care noi, toți românii, am trăit timp de 50 de ani. Tot parcursul acestor frământări relevă În mod deosebit noblețea sufletească și caracterul puternic al celor care nu abdică de la demnitate și onoare și, În numele acestora, Își sacrifică statutul oarecum călduț la care au ajuns cu mari eforturi și renunțări. Ești tentat permanent să afli În ce mod se vor petrece toate aceste schimbări ce survin În viața personajelor, pentru că „Așa le-a fost datul”, ce le-a fost
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
Încă datoare acestei promoții (care, să observăm, nu a pătruns „grupat”), dar, mai ales, acestui poet. Glumind, Cezar Ivănescu se consideră un nouăzecist; afirmația rămîne valabilă doar În sensul unei visate purificări, volumele ivite/ recuperate după seismul decembrist oferindu-i statutul de „nou născut”. În rest, el este și rămîne, indiferent la mode și clasificări, un mare poet. Considerat un mioritic de tip cult, poetul Împăca gingășia frusta și oralitatea sibilinica, Încercînd a reconstitui - pe model folcloric - un bocet al vechimilor
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Realul poetic, prezent în poem, ca urmare a somațiilor subiectului liric, e doar o posibilitate ontologică: "Natura văzută de poet e o posibilitate (s.a.) a Naturii, proiecția unor obsesii și năzuinți foarte adînci care-l singularizează pe creator". Pentru clarificarea statutului subiectului liric, teoreticianul antrenează în discursul său distincția dintre subiectul existențial (nepoetic) și subiectul liric. Primul se orientează în lume în funcție de realitatea standard, determinat de o "figură" a realului "comună tuturor oamenilor civilizați". Pentru omul obișnuit această "figură" reprezintă adevărul
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se exercită de sus în jos. Critici literari, ca și regizori de cea mai bună reputație, se străduie să dezumanizeze această lume a lui Caragiale. Rezultatul e grotesc sau... vacarmatic. Textul se percepe în proporție de 20-30%. Ambientul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de respectuoasă mărturie: Et testis esto! Sâmbătă, 4 decembrie Mi se schimbă întrucâtva caracterul? Nu cred că am devenit dificil cu semenii mei, ci doar mai puțin "acomodant". Exprim, mai mult ca în trecut, sentimente negative - refuz, nerăbdare, apărare a statutului meu literar; fără ostilitate la adresa celorlalți. Voi fi fost, poate, prea înțelegător cu unii și alții, vreme de decenii. Doi prieteni par a încuraja, în ultima vreme, această orientare, fără a mă împinge să-mi cultiv, doamne ferește, situarea vanitoasă
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
regrete că nu a luat-o înaintea complotiștilor, deschizînd el seria loviturilor de stat care vor ritma destinul noii țări, născută sub semnul Vărsătorului. * ... am văzut plăcuța despre Cuza, atunci cînd am fost în Heidelberg, a șoptit Radu, al cărui statut crescuse în ochii Letiției de cînd avusese deplasarea de serviciu în Germania. Dar știți, stimată doamnă, că după opiniile multor astrologi, faptul că semnul zodiac al Tovarășului, Vărsătorul, coincide cu cel al României, îi dă acestuia o foarte mare putere
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
și spune Mircea, în concluzia unei conversații sau, uneori, la despărțire, în loc de "la revedere", atunci cînd folosește cu un bun prieten și ca pe o favoare specială, persoana întîi. Astfel de fraze au, pe lîngă sensul lor propriu și figurat-ironic, statutul aluziv al unor citate, sună ca niște citate - prea evidente ca să mai fie atribuite sau ca să fie puse în echivalentul verbal al ghilimelelor. De multe ori ele sunt chiar citate. N-am încercat niciodată să identific originea lui " Toată lumea dă
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]