1,939 matches
-
el. Universul nu este întotdeauna prietenos cu poetul: „mi s-au oprit vorbele/ de praf luminos/în fereastra Universului”. Metaforic, fereastra devine un spațiu de trecere între macro- și microunivers menit să filtreze cuvintele prin sita deasă a prafului luminii stelare. Condiția umană luptă cu limita impusă prin datul ontologic. Finitudinea este sinonimă cu cenzura. Dar tocmai prin limbaj se întâmplă altceva, prin limbaj se operează acea expansiune a ființei care face ca marea aventură a spiritului poetic să se afle
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
duce cuvântul, ca dar, și mai departe „pe toate continentele”, (inclusiv cel alb de la Polul Sud, dacă nu cumva și pe continentul unic lunar, într-un viitor mai mult sau mai puțin imediat, ba, poate și pe continentele subpământene ori stelare ... interesate) ... Vinovată de această antologie este scriitoarea Elisabeta Iosif, om de radio între 1971-2009, de cărți - proză fantastică, de aici spunerile de mai sus, de eseuri, de iluminări poetice, ba, de-o vreme și de redactor de revistă CETATEA LUI
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
ne-am amintit că aici a trăit poetul și criticul literar Radu Săplăcan, stins prea devreme, că poeta Raveca Vlașin ne trimite din vechiul Comitat Solonoc-Dăbâca poezii scrise cu sensibilitate. Ajunși la Jibou mantia nopții a devenit de un albastru stelar.Ne-am amintit că purta numele de Sibo, fiind un punct de popas în drumul sării de la Dej. Aici a locuit o vreme latinistul Vasile Sav și soția istoricului Ilie Vulpe, Florina. Ajunși în Gara Ulmeni-Sălaș pe peron ne-a
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
de forța Luminii sale Dumnezeiești îl vom putea învinge pe “prințul stăpân al tenebrelor”, pe Satan și pe fiii săi diabolici! După toate acestea, din punctul de vedere al Deoumaniștilor se poate concluziona că omul a fost creat ca ființă stelară și copil de Dumnezeu, mai întâi pentru a participa, sprijinindu-se pe harurile date, la șlefuirea și perfecționarea planului Divin al Vieții Universale. Iar cu aportul său de rațiune, sensibilitate și creativitate să fie martor și mărturisitor aplicat al propriului
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
necesară pentru înfăptuirea saltului calitativ de la existența telurică, tridimensională, a societăților istorice de astăzi, la nivelul spiritual îmbunătățit al în curând viitorului „Om de lumină” al Celei de a patra Dimensiuni Subtile, plănuit a fi liber trăitor în Univers, copil stelar și fiu de Dumnezeu! TEORIA DEOUMANISTĂ va face jalonarea unei alte structuri sociale total reformate, curățite etic și moral, pentru a fi aptă de intrarea instituționalizată în Statul civic al Legilor Dreptății, în care va fi muncă și răsplată cinstită
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
acestui poem sunt un cer spuzit de stele Numai când ultimul luceafăr cade-n rouă, Așa cum renaște din tăcerile mele In suflet când începe o zi nouă. Ideile acestui poem se strecoară în metaforă In propriul subânțeles atât de viu. Stelare insule culeg dimineți în anforă Mărturii de lumină din care sorb, târziu. Să lupt cu Goliot mi-e rândul In clipa versului și-al evocării Cînd verbul cade-n mine îmbălsămându-l In amurgul împins în secunda uitării. Al.Florin
AMINITIRI DIN MIEZUL UNUI POEM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351515_a_352844]
-
stratului, cuvântul este un fel de altceva, el este substratul mort cu o treaptă, dar mai departe, înspre dispariția totală. Materia vie, mă întreb, ajuns aici, nu e cumva și ea tot un fel de degradare a materiei, a materiei stelare ? (se lasă un moment lung de tăcere) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Cum putem răspunde la întrebarea aceasta? Dacă un filozof nu poate să răspundă la întrebarea asta? (meditând) El se întreabă și dă răspuns la întrebarea dacă spiritul, conștiința sunt anterioare materiei
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
mai măreț și mai bine ar fi s-o urăsc? ( respiră adânc, gâjâit) Și de fapt chiar o urăsc. Pentru că dacă o iubesc cu sufletul și văd în vinele acelea roșii ale pietrei nesfârșite oceane de piatră fierbinte, de materie stelară, tot universul ca un ocean de lavă roșie, eu de fapt o urăsc. Să iau materia din formele înghețate ale ei, și s-o las așa cum era ea. (mică pauză) Dacă aș iubi-o aș lăsa-o așa cum este ea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pustii) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (tare, ca și cum s-ar fi speriat) Adevărul ! Cred că ăsta este adevărul. Sare ca iepurele în fața puștii...Dacă spiritul, conștiința, va ajunge o dată să creeze materia, și s-o producă chiar, atunci înseamnă că trecerea de la materia stelară, primordială, la materia vie, și de aici la conștiință, și poate la o altă formă superioară conștiinței, nu este o degradare și o pierdere în haos, ci dimpotrivă este Evoluție. (râzându-și fericit în barbă ) He he he he ! CONSTANTIN
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
barbă ) He he he he ! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (înveselit) Îmi spune mie ceva că așa este. Nu degeaba spun ei, filozofii, despre conștiință că este forma cea mai înaltă de evoluție a materiei. (cade pe gânduri ) Dar să comparăm materia primordială, stelară. În prima fază Universul este format din materie stelară. El poate să continue să existe așa miliarde de ani. În a doua fază să ne închipuim că toată materia ar fi un fel de creier universal. Ar putea el, acest
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
spune mie ceva că așa este. Nu degeaba spun ei, filozofii, despre conștiință că este forma cea mai înaltă de evoluție a materiei. (cade pe gânduri ) Dar să comparăm materia primordială, stelară. În prima fază Universul este format din materie stelară. El poate să continue să existe așa miliarde de ani. În a doua fază să ne închipuim că toată materia ar fi un fel de creier universal. Ar putea el, acest creier, să continue să existe prin sine, numai prin
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
putea, ar sucomba imediat. Acest Ocean de materie vie, gânditoare, superior organizată, ar muri imediat. Ar deveni ceea ce a fost la început, materie moartă. ( respiră adânc ) Acum mai putem, mă întreb, să spunem că materia vie, conștiința este superioară materiei stelare ? (după un timp, se scarpină după ceafă. Undeva pe dealurile din apropiere se aude cântecul trist al unui bucium) CONSTANTIN BRÎÂNCUȘI : Ei, drăcia dracului, parcă n-ar fi așa... (încurcat) Dar materia conștientă și gânditoare oglindește cealălaltă materie, materia moartă
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Dar dacă starea aceasta, frumoasă, trăită de ființa umană în fața universului gol este degeaba ? Ce lume poate fi imaginată mai absurdă decât aceasta ! ( trăgând aer în piept ca și cum și-ar da sufletul, speriat deodată) Dacă materia stelară, după miliarde de ani devine creier, și apoi tot universul este un creier, și apoi sucombă, redevine într-o clipă materie stelară, apoi aceasta iar tinde, urcă muntele evoluției, al timpului și devine iar creier, și așa la infinit...? (cu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
imaginată mai absurdă decât aceasta ! ( trăgând aer în piept ca și cum și-ar da sufletul, speriat deodată) Dacă materia stelară, după miliarde de ani devine creier, și apoi tot universul este un creier, și apoi sucombă, redevine într-o clipă materie stelară, apoi aceasta iar tinde, urcă muntele evoluției, al timpului și devine iar creier, și așa la infinit...? (cu o expresie de suferință pe chip) O, Doamne, ce spectacol măreț și cutremurător! Ce soartă are și omul în acest univers absurd
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
putea și lucrul acesta! (emoționat, ca și cum ar plânge) Însă să nu fie prea târziu și clepsidra universului să nu se răstoarne iar. ( începe deodată să râdă trist în barbă, ca bătrânii) Și Creierul universului să nu devină din nou materie stelară. (se gândește, se vede că este foarte trist. Undeva aproape, ca și cum ar fi peste câteva case, se aude scârțâitul unei fântâni) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : De câte ori o fi devenit până acum universul creier universal ? Adică, de câte ori până acum s-o fi întors
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Logic ar fi că s-a întors de o infinitate de ori. Și de o infinitate de ori, acelei materii ce devenea creier universal nu i-a venit ideea că o dată și o dată se va stinge. Va deveni iar materie stelară. (respiră adânc, i se aude inima bătând obosită și speriată ) Să se fi îngrozit de ideea morții, și a materiei stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
devenea creier universal nu i-a venit ideea că o dată și o dată se va stinge. Va deveni iar materie stelară. (respiră adânc, i se aude inima bătând obosită și speriată ) Să se fi îngrozit de ideea morții, și a materiei stelare, și să se fi revoltat ? Și după ce se va fi revoltat, să fi luat toate măsurile ca această întoarcere la infinit a clepsidrei să se fi terminat. Ar începe o înălțare continuă a acelui Creier-materie, o evoluție la nesfârșit. (abătut
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
fost ascunsă atâția ani. Am simțit asta, am avut senzația aceasta, că mi-a fost ascunsă. Și acum am văzut. A fost ca un fulger în noapte care îți iluminează tot cerul, orbindu-te. Ca mine, în intervalul dintre materia stelară și creierul universal, în timpul veșnic care a trecut, timp în care clepsidra universului s-a răsturnat e o infinitate de ori, între o răsturnare și alta, a mai existat unul ca mine. ( a obosit) Care și-a dat seama că
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
și i-a avertizat pe oameni. Le-a spus marele adevăr oamenilor acelora, sau acelui creier ce nu devenise creier universal încă. (ca și cum ar plânge, înspăimântat) I-a avertizat de răsturnarea clepsidrei, de posibilitatea morții, de spectrul revenirii la materia stelară. (tare) Și le-a spus, revoltați-vă împotriva clepsidrei! (urlând) Opriți-o! ( speriat, gâfâind) Și ei chiar au încercat lucrul acesta, însă nu s-a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
a putut. ( urlând ) Nu s-a putut! Nu s-a putut! (după câteva momente) Doamneee, cât de greu îmi este! CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Și poate că de fiecare dată se întâmplă așa. (chipul îi arată înspăimântat) De fiecare dată între materia stelară și Creierul universal a apărut unul cu ideea. Însă de fiecare dată clepsidra s-a răsturnat. (meditând câteva minute) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Oare și de data aceasta se va răsturna? (mică pauză) Hm, o să mă gândesc mult timp la lucrul acesta
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
gândit, și n-ar fi fericire mai mare... (tremurând, are privirile unui nebun) Nu, nu poate fi fericire mai mare decât aceasta! Și m-aș gândi la ideea aceasta până când s-ar răsturna clepsidra universului și ar veni lava materiei stelare și mi-ar topi mădularele pietrificate. ( amărât) Dar până la urmă tot i-aș da eu de cojoc. ( cade într-un moment lung de meditație ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată și o dată răsturnarea clepsidrei va fi oprită. Acest
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (gest cu brațul) Și totuși, o dată și o dată răsturnarea clepsidrei va fi oprită. Acest univers care bate ca o inimă contractându-se se va opri din această mișcare reflexă a lui, și nu se mai contracta, devenind materie stelară. (chipul i se luminează ușor) Se va dezvolta la nesfârșit. (după un timp) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Doamnee, ce ideea măreață! (se ridică în picioare, e vioi. Fața i se luminează iar, revărsând acea lumină pe care ne-o arată azi fotografiile
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Unul. Lipsindu-i ceva el nu mai este tot, el devine în chiar acea clipă jumătate. Și Marele Unu cade în haos. (după câteva momente de reflexie adâncă) Nu cumva răsturnarea clepsidrei, căderea Creierului universal în haos, devenirea lui Materie stelară se petrece din cauza a ceea ce se întâmplă? (după un timp ) Doamne, poate dezleg enigma clepsidrei, și a căderii în haos a Marelui Tot! (țipetele pescărușilor se îndepărtează triste) DOMNIȘOARA POGAY : Costache, Costache, m-ai uitat... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( care nu aude
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
supraviețuiește Marele tot ? (se plimbă agitat prin atelier. Este de nerecunoscut) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (urlând) De ce supraviețuiște Marele Tot? (după un timp în care stă căzut în genunchi, mai liniștit) Dar oare Marele Tot, Creierul universal, căzând în haos, devenind materie stelară procreația începe iar ? (după un timp în care se gândește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI (răvășit) Nu cumva totul devenind Creier universal, și structurile lui, infinitatea elementelor lui ajung în pozițiile ideale, și atunci Totul, Întregul, nu mai este capabil de creație, el
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
se gândește) CONSTANTIN BRÂNCUȘI (răvășit) Nu cumva totul devenind Creier universal, și structurile lui, infinitatea elementelor lui ajung în pozițiile ideale, și atunci Totul, Întregul, nu mai este capabil de creație, el se surpă luând-o de la început, de la materia stelară? (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Dar oare acel creier, acea ființă universală este ea ființă ? Eu, un spirit chinuit, pierdut în începutul perioadei, între două răsturnări ale clepsidrei, eu pe cine să iubesc mai mult, creierul universal sau materia stelară
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]