2,893 matches
-
nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici, de stepă asiatică, murgi roșcați de Volga, masive iepe leșești și năbădăioși armăsari arabi așteptându-și stăpânii să iasă din hurbele răcoroase, cu miros plăcut, unde hangițe autohtone, suflecate și rumene, dominând cu glasul lor de origine latină hărmălaia păgână a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-o apucăm? Sufletul nostru e ros de îndoială, caii noștri sunt roși de zăbală, așezările ne sunt departe, stepa e uriașă și nevestele mici. Dacă te cobori de pe cal iarba ți-ajunge la umeri și nu mai vezi nimic în fața ta: iată de ce ne uităm noi atâta la cer; e singurul lucru pe care-l zărim clar. Acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fugărim caii degeaba: e păcat, deoarece trebuie să vă spun că - și v-aș ruga ca asta să rămână între noi - trecem printr-o mare criză de cai: avem cel mult un cal de om. Și știți cum e-n stepă: fără cal ești al nimănui, ești fiu-ploii, te părăsesc toți. De aceea socot - zise Metodiu - că treaba cea mai bună ar fi să merg cu fratele Iovănuț la ei la castel, în numele jupânului Macek, și să le spunem franc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lungul nu prea liniștitei mele vieți, tot soiul de gângănii, care de care mai demne de luat în seamă: pureci vienezi, de Schonbrun, cu spatele verzui închis, care ies din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
petrecură întâmplări nemaiauzite care înfiorau oamenii. Nici nu dăduse prima brumă a acelei toamne când, într-o dimineață, căpitanul Bașotă și oștenii lui, care păzeau o bucată de hotar, văzură mii de iepuri lihniți trecând Nistrul printr-un vad, spre stepele răsăritene. Un val de lăcuste ce se abătu dinspre Nord asupra Ținutului Sucevei făcu rapid cale-ntoarsă, căci n-avu ce să mai pustiască, fiind precedat de un val de tătari. Pe cer - semn totdeauna rău, vestind timpuri de jale - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că tot așa și-au plătit tributul anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din trei părți, cum se săgetează din goana calului, cum se saltă, din aceeași goană, femeia în șa fără s-o vătămi prea tare și câte și mai câte, lucruri care nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să cânte tare, iar cazacii îl întovărășiră, în canon, umplând întinderea stepei de-o melodie divină. Mai merseră vreo două-trei ceasuri și atamanul, după ce ațipise nițel, simți boarea Nistrului. îl trecură în tăcere, deși unul din ei, făcut praștie, căzu de pe cal în apă și-abia îl aburcară în șa. Nistrul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
contează ce vrea el, dacă nu se poate altfel, e gata să meargă acolo unde îl trimite Cerkatov. Știa foarte bine că după stagiul militar, întors acasă, îl așteaptă o glorioasă existență de muncitor agricol într-un colhoz pierdut în stepă. Primise ordinul de mutare în două săptămâni de la discuție. Era trimis la o școală de ofițeri de lângă Irkutsk. Asta era în inima Siberiei, iar "aproape" însemna la o sută treizeci de kilometri. Băiete, îi explicase conductorul de tren, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Condrea din Lunca se specializaseră în săpat iazuri, zămnice, râmnice, erau neîntrecuți, erau un fel de excavator însuflețit. Flora și vegetația Datorită așezării sale, în nord-vestul Colinelor Tutovei, comuna Filipeni are o vegetație specifică silvostepei, unde se întâlnesc plantele specifice stepei, cu păduri mici, mai mult pâlcuri. Dacă în epoca medievală pădurile ocupau 70% din suprafața țării, a Podișului Moldovei și a Colinelor, în epoca modernă, ca urmare a defrișărilor masive, suprafața pădurilor a scăzut dramatic: 1832 - 47,37%, 1893 - 21
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ai românilor. Evident, în limitele existenței unor urme din paleolitic, le vom aminti și individualiza, extinzând în timp, vârsta locuitorilor acestor locuri. Colinele Tutovei, care în îndepărtate timpuri geologice, au „adăpostit” o mare, numită Marea Sarmatică (de la vechii locuitori de stepă, sarmații), în locul căreia s-a format Podișul Sarmatic, ofereau condiții fizicogeografice favorabile pentru locuire încă din paleolitic: păduri bogate în vânat și lemn, terenuri fertile, climă temperat-continentală, cu un regim pluviometric normal și suficient pentru desfășurarea activităților agricole, suplinind lipsa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Marija Gimbutas, a fost inclus și spațiul dintre Carpați, Dunăre și Marea Neagră, aici manifestându-se o ceramică pictată în culorile alb, negru și roșu, unică în peisajul cultural neolitic european, dar această civilizație a dispărut sub loviturile unor populații de stepă: „Transformarea radicală a Vechii Europe - spune Marija Gimbutas - este evident în mărturiile arheologice nu numai prin absența bruscă a superbei ceramici pictate și a figurinelor și prin încetarea utilizării semnelor, ci și prin absența bruscă a armelor de luptă și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin absența bruscă a superbei ceramici pictate și a figurinelor și prin încetarea utilizării semnelor, ci și prin absența bruscă a armelor de luptă și a cailor, ambele aduse de călăreți războinici cu o structur socială patriarhală care veneau dinspre stepa euro-asiatică și pătrunzând în Câmpia Dunării și în alte câmpii fertile din Balcani și din Europa Centrală. Sosirea lor a condus la o schimbare dramatică în preistoria Europei - o modificare a structurilor sociale, a modelelor de habitat, a artei și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
anul 896, în lucrarea „Povestea vremurilor de demult”, apoi în documente bizantine, maghiare, papale, armenești, persane și turcești. Pentru teritoriul dintre Carpații Răsăriteni și Nistru - viitorul stat șara Românească Moldova, care a purtat diverse denumiri după stăpânitorii vremelnici, veniți din stepele Rusiei (Paținachia, Cumania), avem mărturiile împăratului bizantin Constantin Porphyrogenetul, în lucrarea „De administrando imperio”, din secolul al X-lea, apoi, un alt cronicar bizantin, Nichita Choniates , vorbind despre răscoala vlahilor balcanici și a bulgarilor, conduși de Petru și Asan, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-se importanța „Descălecatului” pentru formarea statelor medievale șara Românească și Moldova, a transhumanței și a întemeierii de noi așezări de către românii ardeleni, nu numai în Ardealul românesc, dar și în sudul Poloniei, nord-vestul Ungariei, Serbia, Bulgaria și dincolo de Nistru, în stepele nord-pontice, până în Caucaz. Trebuie să admitem că în tot Evul Mediu au avut loc, din multiple cauze de ordin economic și social, treceri de populație românească din șara Românească și Moldova în Transilvania, câteodată chiar cei trecuți peste munți din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de ani, se remarcă printr-o ceramică artistică pictată în culorile negru, alb și roșu care evidențiază „în unele cazuri, elemente zoomorfe și chiar siluete umane”. în perioada de trecere spre perioada bronzului are loc pătrunderea succesiv a populației de stepă, călăreți nomazi, crescători de animale, care distrug vechea civilizație europeană. Acești călăreți războinici sunt purtătorii „culturii Kurganelor”, care, prin amestecă etnică și lingvistică cu vechile populații locale, vor da naștere, în urma procesului de indo-europenizare, familiei de popoare europene: tracii, grecii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
depozitare a cerealelor, în care s-au păstrat resturi de semințe carbonizate. Cultivarea grâului, secarei, orzului, meiului, sorgului în tot teritoriul viitorului stat țara Românească Moldova, poate fi dovedită și prin situația de dependență a populației locale față de populațiile pe care stepa le-a deversat în spațiul etnică românesc. Acești stăpâni vremelnici, care aveau forța militară de partea lor, percepeau de la populația locală, sedentară,diferite dări și tributuri în schimbul asigurării securității în fața altor migratori. Este de înțeles că populația de stepă, asiatice
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care stepa le-a deversat în spațiul etnică românesc. Acești stăpâni vremelnici, care aveau forța militară de partea lor, percepeau de la populația locală, sedentară,diferite dări și tributuri în schimbul asigurării securității în fața altor migratori. Este de înțeles că populația de stepă, asiatice (hunii, avarii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, mongolo-tătarii), crescătoare de animale, să nu perceapă de la populația locală românească animale - vite mari, oi, capre, cai (poate cai de călărie și transport), nici lapte, nici brânză și unt, ci cereale - grâu și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la locul sau aproape de sursa de minereuri. Dacă o bună parte dintre uneltele și armele descoperite erau din producția locală, nu sunt excluse pătrunderea produselor din metal pe calea schimburilor cu Imperiul bizantin, Rusia Kieviană, Transilvania sau cu populația de stepă, în principal cu tătaro-mongolii care au staționat și controlat teritoriul Moldovei cel puțin 100 de ani. În societatea agropastorală românească, metalul a fost și a rămasă rar până în epoca contemporană. Din această cauză, comunitățile românești au dezvoltat o civilizație a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
face dor de Kant: visez oieri, visez boieri lunile apunând seri dor de brânză dor de urdă dor de învoiala surdă; Geaba vrei tu să mă sperii că-și pierd frunzele lor merii uită-te la miei cum zburdă toată stepa asta kurdă pentru-un taler sau talant ție nu-ți e dor de Kant?! Referință Bibliografică: Uită-te la miei cum zburdă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
UITĂ-TE LA MIEI CUM ZBURDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361358_a_362687]
-
Astfel, "voința de a trăi" devine la Eminescu "dorul nemărginit" din Scrisoarea I, iar în atingere și cu "dorul" poeziei populare produce "farmecul dureros" al liricii exotice. La Macedonski, "voința de a trăi" devine metafora primăvăraticului impuls germinal, din poezia Stepa: Viața însă nu-ncetează cursul ei fenomenal,/ Din cenușa cea mai rece, izbucnește înfocată,/ Se va-ntoarce, se va-ntoarce, strălucitul Germinal". Dacă la Eminescu transcendentul era organic implementat în operă, ținând de placa turnantă a unui mod vizionar implacabil
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului și-n noaptea Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
tema lirică are “glas de romanță “, o anumită tandrețe a tonului aureolează discursul, îmblânzindu-I suflul romantic:” O noapte cu stele, pe grinduri și ape/ Renaște tăcerea, iar luna încape/ În somnul cu vise din iarna croită/ Suflării tăioase de stepă, ursită ... “(Noiembrie în Deltă ). Semnul cel mai limpede că mai presus de obiectul confesiunii stau conștiința acesteia, reflexul retoric al mărturisirii, poetica amintirii este faptul că rememorarea, cel mai adesea, chiar prin asumarea convenției: “Băncile “sufletului se-adâncesc/ Pe o
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
cunoscuții, să e.viți întrunirile, conferințele, televizorul, să citești numai anumite cărți, etc. În schimb am timp să visez, să scriu, despre ce? Despre moarte și viață. În vecinătatea morții, viața pare tot mai interesantă. Cred că și lupul de stepă știe asta. El a văzut cum noaptea se sărută cu lumina. A auzit tăcerea altor lupi, o, disperantă nepăsare. Vorbind fără cuvinte sau în limbi uitate. Se simte majestuos în propria singurătate. Nici țel, nici capăt, lupus eternel. Dar lupusul
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]