592 matches
-
face radiografia politică a epocii lui Eminescu, cu toate bunele și relele ei, așezîndu-i gazetăria în mediul de idei din care ea s-a hrănit. Adică face exact ceea ce istoricii noștri ezită s-o facă de teamă să nu fie stigmatizați. Rezultatul este o carte în care nu avem de-a face cu un Eminescu ad usum delphini, unul pe înțelesul proștilor și pe placul supraveghetorilor ideologici; un Eminescu dat la rindea și îmbrăcat în hainele de gală ale corectitudinii politice
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
reevaluată: Directorul nostru (1955). Taxat drept "prima satiră a birocrației comuniste", filmul se va dovedi o operă de o mult mai amplă percutanță. Echivocul situațiilor și inchietanta relație șef-subaltern se amplifică într-un mod absurd și chiar abstract pentru a stigmatiza printr-o ironie ultramodernă eterne racile ale naturii umane. Din motive independente de voința sa, ratează intrarea în producție cu Două lozuri, Păcat boieresc și Estrada (1957). Reușește în schimb să mai fie din nou partener lui Caragiale pentru Mofturi
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
R.B.: În acest roman, o carte singulară, în sensul pozitiv al termenului, în peisajul literar contemporan, tematizați de fapt și eșecul. Credeți că eșecul are virtuți edificatoare, credeți că Cioran a eșuat? B. de C.: Ceea ce opinia publică desemnează sau stigmatizează sub numele de eșec nu este decît incapacitatea sau refuzul anumitor caractere de a se plia constrîngerilor și compromisurilor jocului social. Ceea ce în ochii lumii trece drept eșec nu mai este un eșec din perspectiva filozofiei. Din această perspectivă, aceste
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
din capul locului deplasat. Sînt înclinat a acorda mai mult credit posturii circumspecte, mereu prudente, care nu pierde din vedere factorii endemici, de sorginte nu doar comunistă ci și fanariotă ori chiar cu mai lungi rădăcini balcanice, ale obștii noastre stigmatizate de un set de moravuri dubioase, între care oportunismul nu ocupă ultimul loc. Istoria nu va fi în măsură a expurga de azi pe mîine tarele noastre caracteristice. Putem să ne facem că nu le vedem, să ne complacem în
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
an fiecare lucru pe care-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea/ - carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
drept „un intelectual foarte elocvent, care nu scapă nici un prilej pentru a-și demonstra vasta capacitate intelectuală”. „Intelectual foarte elocvent”?! „Vastă capacitate intelectuală”?! Oare pe ce lume ne aflăm? O lume cu susul în jos, desigur, dacă aceeași organizație îi stigmatiza pe Dorin Tudoran și Gabriel Liiceanu drept antisemiți periculoși, iar pe cei care-au îndrăznit să le atragă funcționarilor de la C.M.C.A.R. atenția că bat câmpii devin și ei „apărători ai antisemiților”! Lucrurile au, însă, o logică a lor
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
toată atenția: "Românismul ni se înfățișează ca un discurs a cărei întemeiere e impură,... un discurs în care textele modernității sînt manipulate în orice sens și în care adversarii sînt concepuți ca absolut opaci; un discurs care clasifică pentru a stigmatiza și care tematizează excelența românească plecînd din puncte foarte diverse. Negarea relevanței pe care o au distincțiile ideologice și, la limită, absența oricărei credințe ferme sînt, în fine, trăsăturile cele mai frapante ale românismului." Să trec peste alte cîteva studii
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
sprijin, un rug ce topește o carte de plumb, o lume ce ne arată cum să ne oprim cu un efort de reptilă, seninul otrăvit al inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
satisfacție și căință, de dureroasă provocare și de așteptare expiatoare. Credința bardului nostru e una crepusculară, încercată de îndoială, impregnată de anxietate. Revelația și nonrevelația își dispută întîietatea, însă nici una nu are puterea trebuitoare pentru a o suprima pe cealaltă. Stigmatizate de senzația autorului de-a fi zăvorît de viu, blocat de letargie, măcinat de spaimă, versurile lui Miron Kiropol realizează adesea o polifonie a contrariilor, o armonie a dizarmoniei: "Mă uit la resemnare, în mijlocul rotund/ Prin care zăvorîre mă scufund
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
la ea, cu aceasta. (Titlul, deși în fond atât de neutru, ne face sarcastic cu ochiul în direcția unuia din romanele imposibile ale lui Săraru. Nu e prima săgeată trimisă în direcția acestuia: într-un alt loc, Angelo Mitchievici îl stigmatizează printr-o formulă memorabilă, Avatarii ciocoiului Dinu.) Pretextul e de farsă burlescă. Din copilărie, protagonistul are permanent de-a face, fără ca asta să-l tulbure în vreun fel, cu asemenea detestabile coleoptere. Într-un rând își vede bunicul, enervat de
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
cea a lui Flaubert, cea a marilor naturaliști și, pînă la urmă, cea a povestirii clasice, în care eu unul văd o perpetuare progresistă la nivelul sensului, dar reacționară la nivelul formei ideologiei burgheze". Urmează un nou bombardament împotriva "formalismului", stigmatizat drept "o formațiune cu precădere incultă a culturii occidentale, care nu e în stare să înțeleagă, să perceapă realmente adevăratele revoluții formale ale secolului XX". "Formalismul", pus în același rînd cu literatura angajată, ar fi incapabil "să înțeleagă adevăratele explozii
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
îndeplinindu-și obligațiile intelectuale și etice asumate, înțelegînd că, după cum spune Democrit, "neîndeplinirea și lăsarea lor în paragină este nedreptate". *** Vîrf de lance al criticii românești actuale, Virgil Ierunca a fost acuzat - nici nu se putea altminteri - de "exagerare". Nemaiputîndu-l stigmatiza în numele propagandei de partid drept năimit al imperialismului, postideologii noștri dedulciți la mănoase cariere cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Felea că scriitorul a ținut un jurnal. Prezent, mai întîi, fragmentar, în reviste și acum publicat în volum (deși, din păcate, incomplet), Jurnalul unui poet leneș divulgă dualitatea acestei ciudate personalități. Pe de o parte, avem datele laturii sale devitalizate, stigmatizate de anodin. Neaspirînd la un loc "mai în frunte", Felea e încercat de sentimentul ratării: "Mereu umil, mereu neluat în seamă, mereu la "și alții". Dacă nu reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
cu numele tuturor studenților exmatriculați. Motivul: "abateri grave de la morala proletară și activități împotriva statului". Ăsta a fost sfîrșitul. N-am mai avut voie să intru în Facultate, nici măcar pînă la portar; oricum, nici nu m-aș fi încumetat. Eram stigmatizat, exclus din societate, conștient că nu mai aveam nici o șansă să fiu acceptat din nou și să mai pot realiza ceva în această țară. Faptul că peste cîteva luni am reușit să intru la altă facultate, unde dosarul încă nu
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
am luat rămas bun de la fiecare piatră, de la fiecare pom, gard și casă. Mă durea inima: pentru mine însemna sfîrșitul. Mi-era perfect clar că în România nu mai aveam nici o șansă de a-mi clădi un viitor, că eram stigmatizat și exclus de peste tot; emigrarea era de fapt singura mea șansă. Cu toate astea, simțeam că mi se taie rădăcinile, că eram despărțit de toate și de tot ce-mi era drag și cunoscut. Mi-am părăsit țara silit și
Ioan Holender: Ultimii ani în România by Magdalena Mărculescu () [Corola-journal/Imaginative/14725_a_16050]
-
ei. Îi era frică să nu fie arestată din cauza atitudinii magistratului", au relatat sursele judiciare. Conform acestora, judecătoarea în cauză ar fi optat să nu facă plângere penală pe numele lui Mustață, pentru că i-a fost teamă să nu fie stigmatizată ulterior de către colegi. Judecătorul Stan Mustață și grefiera Mariana Curea, de la Curtea de Apel București, au fost arestați pentru 30 de zile, în data de 30 aprilie, în dosarul de mită în schimbul unor soluții favorabile în dosare.
Judecătorul Mustață, acuzat de o colegă, în 2008, că lua mita by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/33092_a_34417]
-
Nicolae Prelipceanu stigmatizat înăuntrul meu aceeași uimire intactă din anul 1953 sau 1954 în cabinetul unui medic din Marghita unde lumina soarelui nu pătrundea niciodată geamurile acoperite cu draperii negre și grele două mari portrete alături singurele ferestre deschise o fetiță cântând la
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
drumul Emausului să-i pipăie rănile de la mâini și picioare păstrate după Înviere așadar rămâi și în cer ca pe pământ pentru totdeauna cu cicatricele suferințelor ca dovadă supremă să fii crezut după Înviere că ai suferit și te-au stigmatizat ai fost om viu printre oameni vii și ai propovăduit nu doar Evanghelia prosperității împărțind Biblii cu dolari între pagini ci mai ales o Teologie a invalizilor și a celor bolnavi care cred cu putere într-un Dumnezeu în scaun
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
dată când citau monstruoasele texte din revistă. Cum, mai ales după 1945, cuvântul "fascist" s-a legat de marile orori comise în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, e limpede că nici un om cu mintea întreagă nu dorește să fie stigmatizat prin aplicarea unui asemenea calificativ. În România, o dată cu bâzâiturile aripii neo-bolșevice în spațiul cultural, s-a dat iarăși drumul la calificativul cu pricina. Îți repugnă cineva sătul de retorica restaurației comuniste? Îi trântești textul cu fascismul și l-ai lichidat
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
voi alunga singur frică/ cu simpatie/ dau și an scris. Jur/ pe singurătatea mea!" (Jur/pe singurătatea mea). Judecată ce devine și mai tăioasa an momentul an care se aplică - precum o ștampilă sarcastica - asupra unei epoci corupte și pofticioase, stigmatizate de jeg și de promiscuitate: "E oră disponibilităților totale/ șansă ce-a mai rămas pentru rezumat/ lingură ciorbă gură salonul de jeg/ partea de conviețuit pe sub mese/ desigur/ vom strănge cureaua vom fi mai sătui/ de-atătea pofte de rolul lor
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
de a lua de la poștă un pachet care-i venise din străinătate, din cauza absurdelor restricții impuse de autorități în relațiile cu străinii. în acest context, el aduce în prim-plan figura unei funcționare tinere, pe care simte nevoia să o stigmatizeze, ca într-un articol de ziar: " Țâfnoasa de funcționară, vreo 19 ani, probabil absolventă a "liceului de poște", se arăta exasperată de prostia și neîndemânarea solicitanților. Făcea grimase la fiecare minut, cu gândurile evident în altă parte. Firesc, e tânără
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
cine știe cărui roman/ pentru că am învățat/ prin lecția tragică a războiului/ că viața trebuie trăită/ de o mie de ori mai puternic/ decît au trăit-o părinții noștri” (Războiul hemoragie intensă). Un reflex al cruzimii carnagiului se prelinge în tabloul autumnal, stigmatizat de doliu, disperare, agonie: “Toamna ca un buletin medical/ umedă ca batistele cu doliu pe margini (...) îmi face semne insistente/ sărutînd insinuant gura geamurilor,/ cu buzele viciate meduze ale ploii,/ îmi face semne disperate/ semnal S.O.S. pentru salvarea
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
îl merită la nivel global. "USL pune pe primul loc redobândirea credibilității țării noastre la nivel internațional prin afirmarea și utilizarea avantajelor competitive, prin promovarea valorilor noastre naționale și, nu în ultimul rând, prin eliminarea actelor de corupție care au stigmatizat îndelung România", se mai arată în "Angajamentul pentru România".
USL şi-a lansat programul politic. Vezi aici ce conţine () [Corola-journal/Journalistic/46745_a_48070]
-
în lume ar fi dinainte și pentru eternitate stabilit. Parodiate, aventurile eșuate ca și cererile în căsătorie ale personajelor nu umbresc spațiul de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de prosperitate masculină, îmbinare al cărei simbol devine Margherita Ciconi supranumită "Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai Columban
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
sărbătoare fără precedent, cu peste 2000 de persoane întîlnindu-se în hallul și în Sala Principală din Palatul de la Fontenoy, să omagieze o creativitate prea îndelung năpăstuită. Alături de panourile Silviei Radu, sculpturile lui Spătaru populau inumerabil spațiul, cu zbuciumul mărturiei lor, stigmatizînd inicvitatea unui trecut de care arta promitea să ne despartă. Veniți să onoreze evenimentul, și concentrarea noastră de eforturi, Prim-Ministrul de atunci, Petre Roman, și prietenul Andrei Pleșu, Ministru al Culturii, dădeau gir instituțional acestei luminoase reparații. „Fiecare e
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]