824 matches
-
sau să caut în postfața semnată de eruditul scriitor bănățean Eugen Dorcescu, care vine, cu argumentele specialistului, în întâmpinarea mirării cititorului grăbit: „Titlul este în acord perfect cu substanța prozelor, la nivelul lor cel mai adânc, la palierul structurilor generative. Stihia ce bântuie ființa lăuntrică a naratoarei este, după convingerea noastră, absența (definitivă, a mamei; temporară, poate, a iubitului). Iar absența rămâne cel mai activ stimulent al amintirii. La rându-i, amintirea nu este întotdeauna euforică, ci, dimpotrivă, de cele mai multe ori
“DEMONII AMINTIRILOR”, DE VALENTINA BECART – NOTE MARGINALE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381307_a_382636]
-
ostenită Și-n ogradă îmi așterne Cuvertură dichisită. Eu mă-mbăt cu visuri terne Lângă-o sticlă-abia golită, Curcubeul arcu-și cerne Peste toamna-mi ostenită. Într-un leagăn de răchită, Soața-mi potrivește perne Și-n ograda-mi răvășită De stihiile eterne, Curcubeul arcu-și cerne. Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Citește mai mult Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenităși-n ogradă îmi așterneCuvertură dichisită.Eu mă-mbăt cu visuri terneLângă-o sticlă-abia golită,Curcubeul arcu-și cernePeste toamna-mi ostenită.Într-un leagăn de răchită,Soața-mi potrivește perneși-n ograda-mi răvășităDe stihiile eterne,Curcubeul arcu-și cerne.... XXIII. RONDELUL UNUI DOR, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Undeva, peste un nor, Între Ceruri și Pământ, Ostenește-un aprig dor Zămislit pe un mormânt. Urcă dorul meu de
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
vorba de actrița, Al ei glas de ciocârlie, ochii -catifele mari, O femeie dintr-o mie, un noroc atât de rar... O femeie, dintr-un spirit, dulce și atrăgător, Visul scenelor fidele, o actriță cu fior, Cosmosul inimii mele și stihie necuprinsa, Doamna, care a păstrat multă dragoste surprinsă... O femeie dintr-o mie, carte, care se va scrie, Din noianuri de-amintiri și ingenua trăire, O femeie, numai una, univers înfloritor, Glasul să i-L tot asculți, în surprize, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
vorba de actrița,Al ei glas de ciocârlie, ochii -catifele mari,O femeie dintr-o mie, un noroc atât de rar...O femeie, dintr-un spirit, dulce și atrăgător,Visul scenelor fidele, o actriță cu fior,Cosmosul inimii mele și stihie necuprinsa,Doamna, care a păstrat multă dragoste surprinsă...O femeie dintr-o mie, carte, care se va scrie,Din noianuri de-amintiri și ingenua trăire,O femeie, numai una, univers înfloritor,Glasul să i-L tot asculți, în surprize, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
oceane întregi de lumină și care curbează cu bruște contracții nebune până și urmele infinitului mare și mic, până și vidul, născând un sac imens de spațiu-timp ce curge continuu-n propria-i matcă, curbată chiar ș-aceasta de oarbe stihii intangibile, de unde nimic nu mai scapă-n afară: nici sunet, nici unde, nici raze, nici zâmbet, nici lacrimi, nici vestea ciudată că astrul căzut în el însuși devine propriul lui prizonier de-ntunecate coșmare. Mormânt ambulant al materiei crude în
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
de pucioasă Precum îi cântă LYRA cu voce tremurată. COROANA BOREALĂ, în voaluri de mireasă, Către PERSEU, în taină, privește-nfiorată. Dar GEMINI, văzându-i, se-aprind de gelozie, În timp ce URSA MICĂ stă tot nepăsătoare Lătrată cu turbare de CÂINII din stihie, Scăpați de zgarda lungă a STELEI reci POLARE. Atunci OPHIUSCUS, slabul, chemă SĂGETĂTORUL Ce i-a-nțepat pe dată cu fulgere-ascuțite, ȘI toși se potoliră, doar HERCUL, luptătorul, Veni ca să-l înfrunte cu brațele-arcuite. Deodată, de pe VULTUR, sări CASSIOPEEA, Din cap până-n
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
acțiunea de “a se uni din nou”, cât și actorii acțiunii - “zburând,/ și liberi,/ și eterni,/ și jubilând,” -, precum și conexiunea, realizată printr-un “și” cu valoare intensivă, dintre gerunzii și adjective, contribuie la realizarea unei imagini din ce în ce mai dinamice, cu atributele stihiei aeriene, la înălțime spirituală din ce în ce mai mare. Poemul 26 se leagă, prin structura sa de adâncime și prin expresia lingvistică, de Prologul volumului, intitulat chiar Nirvana. Revelarea visului recurent al iubitei Poetului despre apropiata trecere la cele veșnice, urmată de o
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
leagănă delicat și fragil, deși stârnește o tărie de cremene în fața năvălirilor ce ne răvășesc mereu Patria, săltând semeață într-o rezistență ce arde mistic cu pâlpâiri ascetice de azur. Prospețimea minții, flacăra rugii, glasul inimii suie în cățui de stihie spirituală, emanând o voință de argint, aurită într-o stăpânire de sine. Sufletul ei are pe chip un surâs oriental, fiind parcă o revelație vie a Străbunului măreț de la Alba Iulia... Cu vocea delicată și dulce, stârnește cântarea unui farmec
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
să doară... În foșnet surd de clipe ce se scurg, Pe-obrazul palid, lacrimile curg, Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
coroanele-ntr-o zbatere senilă de colburi se încarcă toată zarea iar corbii croncănesc în jur a moarte enorme valuri învrăjbește marea spre țărmuri ca obuze de departe în case plâng femei de mijloc frânte cerșind icoanei mute să oprească stihia cu mătănii vor să-nfrunte urgia de sorginte diavolească zâmbește-n ceruri Cel atoate cele naturii-i lasă drumul să-și găsească cernând seninul ca desprins din stele și bunătatea Sa dumnezeiască *** Ciclul "Poezia necuvintelor" Volum "Surori metrese timpului" Referință
CÂND NORII RĂSTIGNESC PESTE NATURĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375077_a_376406]
-
de fapt, o permanentă prezență în poezii. „Acum, am alături, aici,/ peste tot și oricând,/ absența ta, tot mai concretă,/ tot mai compactă, tot mai/ prezentă,/ tot mai angelică,/ lângă umărul meu/ de pământ.”( 15); „Atunci,/ absența ta, ca o stihie, m-a/ izbit în adâncul/ cel mai adânc.”(11); „Absența e-o prezență negativă,/ E-un gol, o așteptare, o latență./ E moarte și viață, deopotrivă [...]” // Absența// Un adevărat ritual și ideal al renunțării mișcă sensul simbolisticii poetice în expresii
ALEXANDRU RUJA, O POEZIE A ABSENŢEI CA PREZENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373868_a_375197]
-
gheața, An vechi dai mâna cu an nou și-n nări cu aburi fierbi în viața, Vă tubură multe urări, un vers cu strigăte de munte, A nopții veselii plutind, gonesc necazurile slute, Și lacrimi limpezi curg în ploi, adânc stihii cutreierând, Doar sufletul mai arde-n zări, atins iubește-un zbor flămând, Aduci un rid trecând curat cu-o viață în lumini de taină, În vânt cu glorii-n apogeu îmbraci în galele cu haină Și picură un strop parfumul
AN VECHI, AN NOU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372567_a_373896]
-
lui Ensor, dar cu nasuri de clowni și pielea albăstrie a Strumpfilor). Privită strict sinoptic, piesa e povestea lui Prospero, duce de Milano, mazilit de fratele său și ajuns cu fiica lui pe o insulă pustie. Grație magiei, el stăpânește stihiile naturii, viețile celor din jur și spiritele, pe Ariel, duhul pozitiv al aerului și al suflului vieții și pe Caliban, ființă negativă simbolizând pământul, violența și moartea. Piesa începe cu naufragiul provocat de Ariel al unui vas pe care călătorea
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
acum Iată-Mă îndrăgostit, pe același drum. 9 El- Fiul, Duhul și cu Mine suntem UNUL Nu te lua după câte urlă taifunul SUNT în așteptare ca să-ți simt sărutul Tu-l știi, doar ți-am trimis aseară vântul! *** 10 Stihii din toate părțile, din Nemărginit Aflau de marea dragoste ce s-a ivit Veneau și răscoleau cu puterile lor Pământul Crezând că-I pot strica Domnului așezământul. 11 Țâșneu vulcani, munții se prăvăleau în mare Marea dezlănțuită rupea zăgazuri în
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
de zăpadă, pe tărâmul unui sat situat la 30 km de Brăila , se scria o poveste de iubire. Un mândru fecior își alesese mireasă, pe care, nerăbdător, voia să o ducă la casa părinților săi fără să țină cont de stihia naturii, de viscolul care se dezlănțuise asupra orizontului. Într-o sanie trasă de doi cai albi, frumoși, împodobiți cu zurgălăi, împreună cu doi tineri care l-au însoțit în pețit, simțea că zboară, fericit că aleasa inimii va fi nora tânără
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
în interiorul Cuvântului, avem acces și la structura revelată a luminii : * Cuvântul * Treimea * Iisus * Duhul Sfânt * Maica Domnului * Îngerul Păzitor * Crucea * Sfântul Pavel * Slavoslavia * Rugăciune Îngenunchiați în cuvânt, murmurăm, alături de poet : "Apele toate-n mine-acum să plângă și să se năruie stihiile, inima pulberi acestesă se frângă și mintea să-și deschidă porțile" Cele 121 de sonete dau socoteală de toată ura, neliniștea și deznădejdea acestei lumi. Și totuși, poate "suntem o iubire și-o lucrare"! Costel Zăgan Referință Bibliografică: Lecturi perpendiculare
LĂUNTRUL LUMINII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346912_a_348241]
-
apetitul de a polemiza. Cel puțin așa am înțeles, fără să cunosc în detaliu cum s-au petrecut lucrurile...” „Ferească Dumnezeu! Nu mi-am pus o clipă problema în felul acesta. Damian a acționat din instinct, fără discernământ, ca o stihie a naturii, pentru ale cărei efecte n-ai pe cine trage la socoteală. Fapt curios e că ne avem încă destul de buni prieteni, el e convins că mi-a făcut un mare bine, iar eu l-am lăsat să creadă
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră. Când pleacă ziua să mai cânte, prin alte gânduri, dimineți * Eu mă-nvelesc cu noaptea noastră, tu
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
casă poftește, i-ascultă cerința, de bună credință, îi dă mâna fetei după juruință. Inima-i bate atâta de tare, îi pare că zboară și aripi el are. Se întoarce-acasă, mânând caii iute căci norii se-nchină pe căi neștiute, stihia iernii fără veste pornește, și-n teacă vântul spada-și răsucește. Și iată-i străbătând întinsa câmpie, în calea de-ntoarcere alb-argintie. Dar, vai! noaptea-și arată mâhnirea și iute își pune pe zări stăpânirea! Dhii! Caii se-avântă prin
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
ușor se înclină mireasa-i pierdută peste-o colină și vântul șuieră în apriga iarnă, iar tânăra prin nămeți se răstoarnă... Rătăcită-i mireasa și-ncepe a plânge, c-a ei fericire deodată se frânge. Și-n rugă se-afundă stihia să-ndure zadarnic ea luptă cu-a sorții secure! Natura rebelă nu vrea s-o asculte omătul se scutură-n zgomote surde, din ai săi obraji, gerul mușcă, o frige și lupta e grea și n-o s-o câștige! -Natură
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
din piatră, din lut Din trupul tău înalță case, apoi în tine se strămut Le ești tovarăș aici și-n lumea de dincolo într-adevăr Mărul domnesc crescut în rai, e fructul vindecător De sunt dezlănțuite furtuni și ape mari, stihii Sunt date să te curețe de sângele vărsat în bătălii Ți-ar place, știu , să porți pe spatele tău, în tăcere Armonia, oameni luminoși în cuget, mângâiere. OMUL (Sfinxul) După tunetele sacadate, fulgerele primite în față Uriașul munților își doarme
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă‖ plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjitor, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora!), va sta mărturie, lumii întregi („multului rotund‖, cum zice Coșbuc!), că soluțiile ontologiei
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI „STARPRESS 2013 , EDIŢIE BILINGVĂ, ROMÂNĂ-GERMANĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345424_a_346753]
-
Sfidarea Marelui Urs; 5. Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6. Soarta României, nu la Malta, ci la Kiev; 7. Proiectul lui Ceaușescu venea de la Carol II-lea; 8. Berlin - August 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov; 9. Între stihiile trecutului și Războiul stelelor? Dacă autorul continua dezvăluirile „Din umbra marelui Hidalgo” și publicarea originalelor ideii, a meditațiilor de filozofia istoriei, privind soarta romanilor, literatura noastră post dictatorială (după cum remarca Astalos) își rotunjește conturul, oxigenandu-se. Și avem mare nevoie
BREVIARUL LUI TALPEŞ de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345415_a_346744]
-
răstignită? Te-aștept până-n seară, la crâșma din drum Ce plină-i de lume în carne și oase Desprinde-te astăzi din luvre scorțoase, Și mâine ne-om pierde în zarea de fum. TABLOU CU FURTUNĂ Spre moarte îi mână stihia, și-n noapte, cărările apelor zguduie cerul. Căzând copleșiți, disperați, într-o barcă, o mână de oameni dezleagă misterul... Că-n ceasul din urmă, nimic din ce-ai face, nimic din ce-ai zice, nimic ce-ai gândi, nu-mparte
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]