1,094 matches
-
chiar arheologie și epigrafie), folcloristică, istoria culturii și a civilizației, îl apropie de domeniul literaturii, invocată ca perspectivă și sursă în mai toate studiile sale. În paralel cu lucrările strict științifice, L. a fost și un asiduu comentator, prezent în „Stindardul” mai bine de un deceniu, al fenomenului literar din țară și de peste hotare, abordând concomitent memorialistica (dedică pagini de evocare lui N. I. Herescu și D. Găzdaru), traducerile (din Konstantinos Kavafis, de pildă) și chiar lirica. Între altele, trebuie menționate polemicile
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
fac colaboratorii pasivi, și cu atât mai puțin nu se oferă cu de la sine putere să o facă, precum colaboratorii activi. Ei scriu așa cum cred ei că este bine, refuză să fie Înregimentați, să fie purtați de partid ca niște stindarde, dar nici nu se revoltă În mod fățiș, nu iau cuvântul În ședințele Uniunii Scriitorilor ca să se opună, nu scriu scrisori de protest etc. În sfârșit, ajung la a cincea categorie, rezistenții activi. Aceștia sunt creatorii care vorbesc și scriu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
justifică de fapt terorismul de stat. Marius Jucan: Proxima criză mi se pare a fi cea a naționalismului. Pe de o parte, acesta este dezarmat de politici educaționale și culturale, la care aderă majoritatea țărilor europene, pe de alta, este stindardul sub care se adună frustrările globalizării economice. Xenofobia se poate reîntoarce, ca În Vest, sub presiunea migrației economice. Sanda Cordoș: Atât aș mai vrea să spun: cred că nu ar trebui să uităm rolul spiritului critic, indiferent de pe ce poziție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
conținutul noii publicații să îi aparțină. F. își propune să editeze, în primul rând, producția literară a membrilor Societății de leptură din Oradea. Se adresa totuși către „junii români [...] din toate provinciile locuite de români, a se înrola sub același stindard.” În afară de Vasile Iuțiu, sunt prezenți cu poezii V. Ranta-Buticescu, Elia Trăilă, Moise Popiliu (Miron Pompiliu), I. S. Bădescu. Unele versuri sunt semnate cu pseudonimele Damon și Romeo. Nuvele inspirate din istoria poporului român sau din viața satului ardelean au publicat
FENICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286982_a_288311]
-
i-a dat mari satisfacții). Reia atacurile în „Telegraful” (1875). Dezamăgit de a nu se afla pe listele liberale ale candidaților pentru Cameră, intră în disidența condusă de N. Blaramberg și - împreună cu Pantazi Ghica, Bonifaciu Florescu și G. Fălcoianu - scoate „Stindardul” (1876), apoi „Vestea” (1877-1878). Solicită un post de atașat de legație. După ce în 1876 fusese director al Prefecturii județului Bolgrad (a demisionat după câteva luni), este numit director al Prefecturii județului Silistra Nouă (1878) și administrator al plasei Sulina (1879
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
fi poezia, cenaclul, colaborarea la revista simbolistă „La Wallonie” (Liège), la „Revue française” și la „Revue du monde latin”. Reapar „Literatorul” (doar câteva numere, 1886-1887) și „Revista independentă” (un număr, 1887). Încercări de a se salva de sărăcie sunt efemerele „Stindardul țărei” (1888) și „Straja țărei” (1889). Cu „Literatorul” din 1890 începe lupta pentru impunerea simbolismului. Articolul Poezia viitorului (1892) este primul manifest simbolist la noi. Poetul trece prin grele lipsuri materiale și nu o dată recurge la gesturi de cerșetorie deghizată
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sori,/ Prin care noi - adepți plăcerii demne / Vocalizam și-ngurgitam culori”; un timp când „bahica lozincă” este contrapusă lozincilor oficiale mincinoase. Reprezentativă în grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, precum și iluștrii congeneri defuncți: Const. Tonegaru cel sedus de himere, „Poet și Visător de rasă”, „seraficul Princip” Radu Stanca, robustul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
renegat, arivist feroce, „Almanahul pribegilor români”, 1961; Cazul Constantin Virgil Gheorghiu, „Courrier roumain”, 1963, 244-245; Adriana Kiseleff, Completări la un autoportret. Nici profet, nici om cinstit, „Glasul patriei”, 1963, 6; Un protest al Asociației Foștilor Combatanți Români refugiați în Franța, „Stindardul”, 1963, 72-73; Petre Vălimăreanu, Luarea în deșert a Domnului, „Vatra”, 1963, 91; Nichifor Crainic, Un maniac al reclamei: Constantin Virgil Gheorghiu, „Glasul patriei”, 1964, 3; Premiera filmului „Ora 25”, „America”, 1967, 8; [Eugen Lozovan], Politique - fiction roumaine. Virgil Gheorghiu, „L
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
72-73; Petre Vălimăreanu, Luarea în deșert a Domnului, „Vatra”, 1963, 91; Nichifor Crainic, Un maniac al reclamei: Constantin Virgil Gheorghiu, „Glasul patriei”, 1964, 3; Premiera filmului „Ora 25”, „America”, 1967, 8; [Eugen Lozovan], Politique - fiction roumaine. Virgil Gheorghiu, „L’Espionne”, „Stindardul”, 1971, 114-115; Alexandru S. Moraru, „L’Espionne”, „America”, 1972, 16; Asprul rechizitoriu al scriitorului Virgil Gheorghiu la Televiziunea Franceză contra regimului din țară, „Buletin de informații al românilor din exil”, 1976, 630; Judecata lui Solomon, „Buletin de informații al românilor
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
In memoriam..., „Românul”, 1961, 2-3; Virgil Ierunca, N. I. Herescu, „Românul”, 1961, 2-3; Mircea Popescu, N. I. Herescu, un umanist de omenie, „Destin”, 1962, 12; Eugen Lozovan, N.I. Herescu, „Acta Philologica”, t. III, 1964; Eugen Lozovan, N. I. Herescu - un deceniu de la moarte, „Stindardul”, 1971, 115-116; N.I. Herescu, DCL, I, 315-316; Bucur, Istoriografia, 307-308; Ornea, Tradiționalism, 114-115, 441-442; Emil Dumitrașcu, N. I. Herescu, Craiova, 1984; Dicț. scriit. rom., II, 503-505; Nicolae Florescu, O lecție de viață, JL, 1999, 1-2; Popa, Ist. lit., I, 638-639; Manolescu
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
STINDARDUL ȚĂREI, publicație apărută la București, bisăptămânal, de la 6 martie până la 10 aprilie 1888, sub direcția lui Al. Macedonski. Conformându-se Manifestului-program, scris de directorul publicației, S.ț. are ca principal obiectiv lupta antimonarhică. Regele este ținta unor atacuri violente în
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
STINDARDUL, publicație apărută la Ploiești, săptămânal, de la 8 aprilie 1899 până la 30 martie 1900. Director a fost Ion G. Ionescu-Quintus, secondat, de la 2 martie 1900, de Vasile Pop ca redactor-șef. Ionescu-Quintus dă și o direcție literară revistei, în editoriale care
STINDARDUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289932_a_291261]
-
dictaturii comuniste): înflorirea< a înflori sporirea< a spori - căci să remarcăm și faptul că sunt precedate de pentru). Întâlnim - cum altfel! - și unul dintre cuvintele predilecte ale lui NC și care ar putea fi luat drept prototip, sau mostră sau stindard al Ll a "Epocii", în care lipsea totul, dar se afirma că (avem) totul. Cuvântul folosit frecvent de NC, ca și de acoliți, cu specialul sens hiperbolic de Ll, al plenitudinii: avem totul - mascând pe lipsește totul, sau ("mobilizatorul", drept urmare
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
incii metropolita”) 41. După părerea lui Dimitrie Cantemir, „însemnele domniei” urmau a fi atârnate pe peretele de lângă mormânt („zugrăvindu-se pe același perete chipul lui”), în vreme ce alte surse (francezul De la Croix, de pildă) ne spun că Voievodul „este îngropat cu stindardul și cuca de ceremonie” 42. „Prohodul se încheie” - conchide francezul pomenit mai înainte - cu o uriașă pomană (și ea manifestare publică, ultima, a magnanimității celui dispărut) „împărțindu-se săracilor carne friptă, mai cu seamă de vacă, pentru care împrejurare se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
serie Întreagă de vărsări de sânge și nedreptăți ar fi putut fi evitate dacă sikhșii ar fi dat dovadă de mai multă putere de Înțelegere a evenimentelor și dacă, În loc să apere cauza lui Hira Singh, s-ar fi unit sub stindardul lui Ajit Singh, sprijinindu-i interesele. Dacă l-ar fi arestat pe Hira Singh, așa cum circumstanțele de atunci o cereau În mod imperativ, ei nu numai că ar fi Împiedicat luptele care aveau să urmeze, dar ar fi intrat și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cum Îi spun rapoartele secrete ale serviciilor de spionaj britanice 1, iar mai târziu cavaleria lui Allard - Sawaran-i-Frances2. La 1 iunie, Ranjit acceptă modificarea uniformelor cu care militarii săi luptau de două decenii, iar la 3 iunie tricolorul francez devine stindard sikh... Nici vulturii imperiali nu vor fi ignorați. În revanșă, Ranjit Singh le cere să Învețe limba panjabi, pentru a nu mai intermedia prin interpret viitoarele discuții. Organizarea Întregii armate va deveni deja, la jumătatea lui iunie 1822, o prelungire
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lui Al. Vlahuță. Articolul-program Primele vorbe, nesemnat, inclus de Vlahuță, cu titlul Îndemn, în volumul său File rupte (1909), anunță o linie pe care scriitorul o urmase începând cu „Vieața” (1893-1896): „Ne strângem, cu credință și cu dragoste, în jurul aceluiași stindard, stindard de pace, de înseninare și de înfrățire intelectuală, de apostolică muncă pentru dezmorțirea inimilor care tânjesc, pentru redeșteptarea avântului de-odinioară în sufletele românești, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
Al. Vlahuță. Articolul-program Primele vorbe, nesemnat, inclus de Vlahuță, cu titlul Îndemn, în volumul său File rupte (1909), anunță o linie pe care scriitorul o urmase începând cu „Vieața” (1893-1896): „Ne strângem, cu credință și cu dragoste, în jurul aceluiași stindard, stindard de pace, de înseninare și de înfrățire intelectuală, de apostolică muncă pentru dezmorțirea inimilor care tânjesc, pentru redeșteptarea avântului de-odinioară în sufletele românești, pentru chemarea atâtor puteri risipite la o îndrumare mai sănătoasă - la sfânta grijă a întăririi și-
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
fiul Emiliei și al lui Francisc Scrob, medic. În Războiul pentru Independență din 1877, S., absolvent al Liceului Național din Iași (promoția 1875), era sublocotenent de infanterie. A avansat până la gradul de maior. Sentimentalul ofițer scria versuri care apăreau în „Stindardul” (1876) și în „Literatorul” (1880-1884). În 1881 Al. Macedonski îl prezintă publicului ca pe o speranță, alături de Duiliu Zamfirescu, iar în 1883 făcea parte din comitetul societății de la „Literatorul”. Colaborează la „Revista literară”, „Peleșul”, „Curierul”, „Universul”, „Minerva literară ilustrată” și
SCROB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289583_a_290912]
-
din Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din München și este, din 1999, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Colaborează la „Ramuri”, „Studii de literatură universală”, „Săptămâna”, „Manuscriptum”, „Contemporanul”, „Tribuna României”, „Atelier literar”, apoi la periodice ale diasporei din Germania - „Stindardul”, „Stindardul românilor” și „Observator” (München), unde semnează cu pseudonimul Andrei Ozana, sau la revista „Dorul”. În stagiunea 1969-1970 i se joacă pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Fie că aparțin teatrului sau prozei, scrierile publicate de
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
Asociația Româno-Germană a Scriitorilor din München și este, din 1999, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Colaborează la „Ramuri”, „Studii de literatură universală”, „Săptămâna”, „Manuscriptum”, „Contemporanul”, „Tribuna României”, „Atelier literar”, apoi la periodice ale diasporei din Germania - „Stindardul”, „Stindardul românilor” și „Observator” (München), unde semnează cu pseudonimul Andrei Ozana, sau la revista „Dorul”. În stagiunea 1969-1970 i se joacă pe scena Teatrului Național din Iași drama istorică Dacia Felix. Fie că aparțin teatrului sau prozei, scrierile publicate de Ș
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor români
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Pamfil Șeicaru ne-a părăsit, „Carpații”, 1980, 25; Ioan Ardeleanu, Mitul marelui ziarist, „Curentul”, 1980, 5 939-5 941; Ornea, Tradiționalism, 104-106, 119, 333-334, 353; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de roman (Inscripție pe mormântul unui mare exilat), „Stindardul”, 1984, 153; Aristide Buhoiu, Cinci ani de la moartea lui Pamfil Șeicaru, „Universul liber
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Șeicaru. In memoriam, „Carpații”, 1981, 26; Eugen Lozovan, Pamfil Șeicaru - conștiința unei epoci, „Stindardul”, 1981, 143; Ștefan Baciu, Pamfil Șeicaru. București-Rio de Janeiro-Madrid, „Curentul”, 1982, 5 954; Ovidiu Vuia, Pamfil Șeicaru, figură de roman (Inscripție pe mormântul unui mare exilat), „Stindardul”, 1984, 153; Aristide Buhoiu, Cinci ani de la moartea lui Pamfil Șeicaru, „Universul liber”, 1985, 13; Stolnicu, Printre scriitori, 71-72; Victor Frunză, Relațiile lui Pamfil Șeicaru cu dictatura Ceaușescu, „Alergătorul de la Marathon”, 1989, 4; Barbu Cioculescu, În ceasuri grele, aliați de
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
perioadă de triumf al acestora. 14.3. Ultimii titani ai pedagogiei modernetc "14.3. Ultimii titani ai pedagogiei moderne" Două mari personalități ale „științei obiective” au pus în umbră cariera și opera de excepție ale lui Schwab, purtând cu mândrie stindardul modernismului și al gândirii pedagogiei moderne: Benjamin Bloom și Robert Gagné. Într-adevăr, în anii ’70, cercetările curriculare moderne au continuat, ignorând cu superbie criticile din ce în ce mai virulente. Curentul „științific”, bazat pe principiile empirismului behaviorist și ale raționalismului tylerian, a avansat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]