501 matches
-
întrebă Gosseyn. ― Capetele de acuzare împotriva ta au fost ridicate ― îi răspunse Crang. Faptul a fost comunicat tuturor comisariatelor. Din chiar acest moment, ești liber. Nimic din tot ce-ai putea face, creierul tău necăpătând dezvoltarea necesară, nu ne poate stingheri. E prea târziu să te mai poți opune planurilor noastre. Poți spune orice vrei și asta oricui dorești. Se întoarse cu o mișcare dezinvoltă, dar plină de răceală. ― Gărzi ― ordonă el ― conduce-ți-l pe acest om în apartamentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu lapte, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
adaptarea Adăpostului pentru un serial de televiziune realizat de BBC. — L-au respins acum cativa ani. — Da, însă de data asta m-aș oferi să scriu eu scenariul! — Ai fi putut să te oferi și până acum. Șam păru nițel stingherit la auzul acestui reproș. — Păi, da, cred c-aș fi putut, da’ știi și tu cum stau lucrurile. Am fost atât de ocupat... — Șam, nu e cazul să-ncerci să mă mituiești! Dar nu-ncerc! Nu-ncerc! insistă Șam. Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
reușești să mai scapi de ei. Vin după tine și În altă galaxie și, dacă nu-i bagi În seamă, Îți sparg geamurile... - Îmi cer iertare, făcu Extraterestrul, cred că m-ai Înțeles greșit. Și uite, acum, din pricina asta, suntem stingheri amândoi. Urmează doar să ne acoperim rușinea cu câte o frunză, cum au făcut primul bărbat și prima femeie În fața lui Dumnezeu. Hai, vino, Mașa, nu te sfii, așază-te aici, pe genunchii mei, o Îndemnă el. - Phu, făcu Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai întâi să simți că ești barbar atunci când treci prin niște țări civilizate, că aparții unui neam de barbari, că regulile de conviețuire pe care ei le respectă cu strictețe, pe care le-au interiorizat devenind valori, pe tine te stingheresc. Să recunoști că ți-e dor un pic de liberele maidane mioritice unde poți să-ți arunci nestingherit gunoiul din mașina aflată în mers sau să-ți schimbi uleiul la mașină pe marginea șanțului fără ca cineva să sune la Poliție
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
gândurile, i-a răspuns Filip. Cecilia l-a îmbrățișat pe Matei, foarte bucuroasă, sărutând-l. Unchiul s-a retras cu nostalgia timpurilor frumoase, apuse, când era alături de soția sa pe care a iubit-o atât de mult, fără să mai stingherească pe cei doi tineri în manifestările lor de iubire. — E simpatic unchiul tău. —E un om tare de treabă. Mă împac foarte bine cu el. — Credeam că e distant, rece cum sunt nemții pe aici. El este român și chiar dacă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intre, el a oprit-o luând-o în brațe și trecând-o pragul ușii. Luată prin surprindere Cecilia l-a întrebat: —Ce faci, Matei? —Respect tradiția. A lăsat-o jos, s-au îmbrățișat, s-au sărutat cu toată dragostea nemaifiind stingheriți cum se întâmplase în ziua nunții. A luat-o de mână să-i prezinte apartamentul cu toate încăperile. A rămas încântată, Cecilia cu unele mici observații despre care Matei i-a promis că va ține seama și într-un timp
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la un coniac Napoleon. Bine, era original atunci, pe vremea aia. Era sticla ștanțată și bronată. Acuma nu mai cred că-i așa ceva. Asortam cu Marlboro și Camel. Căutăm să nu fiu în distonanță cu persoana respectivă, ca să nu-l stingheresc și nici eu să nu mă simt stingher. Principii... Încercam să nu profit de oamenii slabi, pentru că și eu am fost slab când eram mic și nu cunoșteam viața. Și încercam să nu profit de cei care-au fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asta era Japonia. Urca acum un munte din apropierea orașului Yamagata, pe care nici nu visase vreodată să-l vadă măcar. De ce a venit în Japonia? Da, a venit în cele din urmă, dar până acum nu a făcut decât să stingherească lumea și să hoinărească ca un câine vagabond. A reușit să-și atragă ura lui Endō, pe care a vrut să-l ajute. Nu-i era de nici un folos nimănui. Constată cu mâhnire că dacă i se întâmpla să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
m-a făcut să și râd. Ce pot avea comun Proust și Lolobrigida? Și pe urmă câți imbecili și câți netrebnici se vor fi născut în aceeași zodie cu mine? Dacă vreți să știți, compania lor astrală nu m-a stingherit deloc. Dimpotrivă. Datorită ei n-a trebuit să fiu nici umil, nici modest. Dealtfel, vă sfătuiesc și pe dumneavoastră să nu vă gândiți numai la oamenii mari care s-au născut în aceeași zodie cu dumneavoastră. Nu-i plăcut să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acasă. Din ziua aceea n-am mai ignorat strada și am observat și alte lucruri pe care înainte nu le remarcasem. Pe scurt, în oraș își făcuseră apariția niște ciudați îmblînzitori de cobre. La început lumea se uita cu milă stingherită la ei, compătimindu-i pentru faptul că erau nevoiți să-și câștige existența umblând cu o cobră în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără îndoială să fie mușcați." Pe urmă, în această
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de modest, oricât de împăcat ești cu sărăcia, nu poți închide ochii când lumina te orbește dinlăuntru. Viața privită la suprafață, luciu de mare de-ar fi fost, tot nu poate ascunde furtuna. Erau încă mici pentru a se simți stingheri sau mândri: foamea era peste poftă, frigul era peste estetic, frica era peste demnitate. Foamea, când nu mai doare, amețește; amețeala se stinge repede, creierul se obișnuiește și cu sânge subțire. Frigul se transformă el însuși în cămașă, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea o idee despre ceea ce urma să facă pentru a verifica teoria. A doua zi se similariză la bordul aerulotei lui Leej, servi masa în mijlocul celor trei servitoare grăbite să-i satisfacă și cea mai mică dorință, și care păreau stingherite de politețea lui. Gosseyn nu avea timp să le învețe respectul față de ele însele. Își termină masa și se puse pe treabă. Mai întâi făcu sul covorul din studio. Apoi începu să decupeze plăcile de metal ale pardoselii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura patului, în timp ce priveam sub un scrin vechi o pereche de papuci de casă ciclamin, înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
măruntă și se adaptau claustrării, alții, dimpotrivă, începând de atunci au fost obsedați de ideea de a evada din această închisoare. Oamenii acceptaseră la început să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-un fel sechestrați sub un cer în care vara începea să-i frigă, simțeau lămurit că această recluziune le amenința întreaga lor viață și, la căderea serii, energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
incapabil să se smulgă din oboseala lui. Și ea ? spune el cu o voce înăbușită. Rambert spune că s-a mai gândit, că el continua să creadă ceea ce credea, dar dacă ar pleca, i-ar fi rușine. Asta l-ar stingheri în iubirea lui pentru aceea pe care o lăsase. Dar Rieux s-a îndreptat și a spus cu o voce fermă ca asta e o tâmpenie și că nu e o rușine să preferi fericirea. Da, spune Rambert, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
e clădit orașul. Este înconjurat, cum se obișnuiește, de ziduri înalte din ciment și fusese suficient să se așeze santinele la cele patru porți de intrare pentru a face dificilă evadarea. De asemenea, zidurile împiedicau oamenii din afară să-i stingherească prin curiozitatea lor pe nefericiții care erau puși în carantină. În schimb, aceștia auzeau cât era ziua de mare, fără să le vadă trecând, tramvaiele, și ghiceau, după rumoarea mai mare pe care o târau cu ele, orele de sosire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CEEA CE SE PETRECEA ÎNTR-UN TRIBUNAL MI SE PĂRUSE ÎNTOTDEAUNA LA FEL DE FIRESC ȘI DE INEVITABIL CA O TRECERE ÎN REVISTĂ DE 14 IULIE SAU O DISTRIBUIRE DE PREMII. AVEAM DESPRE TOATE ASTEA O IDEE FOARTE ABSTRACTĂ ȘI CARE NU MĂ STINGHEREA. N-am păstrat totuși din ziua aceea decât o singură imagine, aceea a vinovatului. Cred că era într-adevăr vinovat, puțin contează de ce. Dar acest omuleț la vreo treizeci de ani, cu păr roșcat și rar, părea atât de hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lungi ani, ani în care credeam că lupt împotriva ciumei. Am aflat că subscrisesem indirect la moartea a mii de oameni, că provocasem chiar această moarte găsind bune acțiunile și principiile care în mod fatal o antrenaseră. Ceilalți nu păreau stingheriți de asta sau cel puțin nu vorbeau niciodată despre asta în mod spontan. Iar eu aveam un nod în gât. Eram cu ei și mă simțeam totuși singur. Când mi se întâmpla să-mi exprim scrupulele, îmi spuneau că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dintre cele trei gazde, să te trudești, Încetul cu Încetul, să le ocolești pe celelalte două, să le Înșeli vigilența, să le Îndepărtezi, să-ți atragi, negreșit, ostilitatea lor, să te vezi pe tine Însuți exclus, rușinat, amărât că ai stingherit, ai Întristat sau ai dezamăgit niște femei care n-au fost nici mai mult, nici mai puțin decât providențiale, iată o desfășurare de evenimente care ar fi corespuns În foarte mică măsură firii mele. Acestea fiind spuse, n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dezbateri Însuflețite În bazar: avea sau nu americanul să facă vizite de curtoazie la legații? Acestea lăsau să se Înțeleagă că fuseseră batjocorite, climatul se tensiona. Dat fiind rolul pe care-l jucase În venirea lui Shuster, Fazel era deosebit de stingherit de acea ruptură diplomatică care amenința să repună În cauză misiunea americanului În ansamblul ei. Îmi ceru să intervin. M-am dus, deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fericirii (Viața În aer liber, Iubirea, Detașarea de ambițiile meschine, Creația) le Îndeplinesc acum În mod cert numai pe primele două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l face, poate, străin pe Tezeu. A rămîne e pentru el un supliciu; și a ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu și dau sè ies din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E un portar nou?! pare stingherit de îndrèzneala lui, Domnu’ Matei, fiul meu ar vrea sè vè cunoascè, eu mirat, nevèzând nici un fiu prin preajmè, Da, sigur! Omul se duce la ghereta lui, isi vârè capul prin ferestruica deschisè, pèrând sè se adreseze cuiva care stè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Bèncii, ca sè nu creadè despre mine cè lucrez pe la spatele lui, Dar nu acum, rèspunzându-mi el, mai tarziu! Îmi aștept oaspeții! Bine! Are o casè frumoasè directorul, încèperea în care se adunè invitații e destul de mare, mè simt puțin stingherit între atâția oameni ceva mai în vârstè decât mine, singurul pe care-l cunosc de aici este directorul nostru adjunct, M-am îmbrècat la costum și cravatè, știind cè va fi o petrecere cu lume bunè, e sâmbètè seară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e mie sè mè simt că acasè în casa lui Vlad și, mai ales, acum când, dupè trei ani de zile, pe ea o regèsesc în propria ei casè care ar fi putut fi și casa mea dacè, eu așezându-mè, stingherit de privirile cercetètoare ale copilului, numai culoarea și forma a moștenit-o de la mama lui fiindcè privirea directè o are de la tatèl cel de departe, adevèratul tatè, dar pe care nu-l mai ține minte! Pânè în acest moment singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]