515 matches
-
lui Evandru, a lui Faun și a Lupercilor (cfr. Fasti, V, 80-106). Suntem tentați să credem că Ovidiu vrea să creeze din Maia o metamorfoză, într-o oarecare măsură, a Annei Perenna sau, oricum, a celei ce a dat naștere stirpei Fabia, adică Maximi-lor, poate, în baza aceleiași etimologii care lega epitetul Maximus al domus Fabia cu cel omonim de Maxima ara și de Circus Maximus (Fasti, II, 391): de data aceasta, potrivit lui Ovidiu, Maia trebuia să aibă legătură cu latinescul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei Fabia, până la epoca contemporană. Pe lângă diversele legende schițate, amintite, dezvoltate, legate de originea casei Fabia, pe care le-am trecut în revistă, Sulmonezul ne prezintă și alte pasaje importante pentru reprezentanții stirpei Fabia. Vrem să mai scoatem în evidență două elemente, după părerea noastră, foarte semnificative: primul îl constituie etimologia numelui de familie Maximus al apartenenților de domus Fabia, iar al doilea, celebra bătălie de la Crémera, unde a avut loc, prin uneltirile
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sulmonezul! Și continuă la fel de patetic Ovidiu: "Într-o singură zi i-a trimis în război pe toți cei cu numele de Fabia, într-o singură zi au pierit toți cei trimiși în luptă. Dar, pentru ca aceștia să poată salva sămânța stirpei herculiene, este posibil ca zeii înșiși să fi avut grijă. Într-adevăr un copil mic și care încă nu poate mânui armele, a rămas singurul membru din (întreg) neamul Fabia pentru ca tu să poți, la vremea ta, să te naști
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îmbătrânite", "degenerate" în raport cu modelul originar. De aceea, "Cneazul" nici nu face caz de identitatea sa rusească (a schimbat vodca, izvorul tuturor relelor, pe vin, licoare de viață lungă și de înțelepciune), pentru a exalta mai curând vigoarea de altădată a stirpei (Lovinescu sancționează polemic, ca și în opera de doctrină, influența slavă, orientală, asupra sufletului românesc, mutilat de "o umilință străveche ce ne încovoaie grumazul: în străini vedem încă stăpânul secular")179. "Mândru" și "falnic", adevărată "forță a naturii", bătrânul Colea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să se verse sângele lui și al neamului său, iar femeile lor să fie luate în robie. Am zis! Mawlana făcu un semn spre discipolul său și ieșiră amândoi. Cei din încăpere își plecaseră capetele, muți în fața înțeleptului coborâtor din stirpea profetului. — Dovezi, dovezi, de parcă nu s-ar ști că ghiaurul făcea ce vroia în țara sa, pentru că plătea cu aur? De ce nu aduni domnia ta dovezile? Și Damad Ali Pașa se întoarse spre marele agă al ienicerilor, care izbucni: — Noi suntem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai imposibilă, dar și interzisă. În umbra
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun că pământul, limba, stirpea, cu întregul lor trecut, din care facem parte, ne au fost date prin destin, însă devin ale noastre printr-o liberă alegere care ne obligă, ca urmare a unei determinări interioare neabătute, să le slujim cu tot ce ne stă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
specifică, însă ideal generică, un loc ale cărui legi și al cărui trecut nu sunt întoarse spre sine, ci confluente în libera ordine universală a unui singur viitor omenesc, mai cuprinzător și mai înalt.“ Voiam să spun că pământul, limba, stirpea, cu întregul lor trecut, din care facem parte, ne au fost date prin destin, însă devin ale noastre printr-o liberă alegere care ne obligă, ca urmare a unei determinări interioare neabătute, să le slujim cu tot ce ne stă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
să fie mult mai mult. Spune Glaucos: „Cum se perindă frunzele, așa și oamenii. Vântul scutură frunzele la pământ, dar plină de putere, pădurea le face iarăși să crească atunci când se întoarce primăvara.“ Inșii sunt trecători, dar oamenii dăinuie, ca stirpe, în primenirea generațiilor. Pe de altă parte, oamenii homerici se știu supuși atât Soartei, cât și pasiunilor și toanelor divine, știu că puterile și viețile lor sunt mărginite, că pot cădea pradă unor forțe oarbe sau propriei lor voințe de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lui Claude Bowes-Lyon, cel de-al XIV-lea conte de Strathmore și Kinghorne, și văzuse lumina zilei la vechiul castel Glamis din Scoția (de rezonanță shakespeariană macbethiană); deși aparținea unei familii aristocrate, Elizabeth era o commoner, adică nu era de stirpe regală. Cuplul regal s-a instalat la reședința sa din strada Piccadilly nr. 145, vizavi de Green Park, la cîteva sute de metri de palatul Buckingham. Aici s-au născut cele două fetițe, Elizabeth ("Lilibet", cum își spunea singură, cînd
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
butoaie pline, unul cu destine fericite, altul cu destine nefericite (...) Nu vom permite nici repetarea în prezența tinerilor a versurilor din Eschil în care se spune că Zeul, pe oameni îi învață crima, Când vrea, pentru vecie, să le distrugă stirpea". (379c, 380a) Platon mai critică în Cartea III istorisirile care, departe de a-l reprezenta pe omul de vază înțelept și măsurat, descriu eroi năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adevărul: trei luni mai târziu, Augustus l-a adoptat pe Tiberius, deschizându-i larg porțile imperiului. Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numelui său și că i se respecta memoria. Când ajunse la acest punct, un grup de nobili senatori protestă. Le răspunse: — Julius Caesar a așezat o statuie a Cleopatrei, mama singurului, adevăratului său fiu, lângă statuia zeiței Venus Genitrix, mama stirpei Julia. Cred că vă aduceți aminte... Întreaga Romă a alergat să o vadă. Mi s-a spus că era minunată, din bronz aurit ce strălucea în soare, goală precum Venus. Însă a fost distrusă și topită. Pe când vorbea, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i sfaturile cu un surâzător: „A trebuit să hotărăsc altfel“. La rândul lui, Împăratul vedea în el un vechi slujitor al lui Tiberius, poate chiar un complice - și, instinctiv, îl ura. De zile pline de neliniște avea parte și mândra stirpe a Pisonilor, moștenitorii lui Gneus Calpurnius Piso. „Experții în otrăvuri“, murmurau oamenii când îi vedeau trecând. Iar dacă poporul nu uita, erau slabe speranțe să uite Împăratul. Prin urmare, când, la sfârșitul primului an de domnie, Gajus Caesar căzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bunăvoință, cu acel aer de sus al cuiva care nu mai are nimic de adăugat. „Ei, eu sunt acesta, tu cine ești?“, pare să Întrebe cu privirile mirate puțin, atât cât să nu te simți jignit direct. Mă uit În stirpea mea de țărani clococioveni, cotrobăiesc În viscerele memoriei ereditare, mă holbez la documente putrede; involuntar, fac un gest să i le sfâșii, să i le rup imediat, dar mâinile mi se lasă neputincioase pe lângă corp, Întâlnind oasele tari ale șoldurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și În dos pe pictorul-păstor César Keiron, În pofida agilității muntenești cu care el s-a pus la adăpost. Ovina, departe de a fi o machietta mai mult sau mai puțin apocrifă, s-a dovedit a fi un merinos rambouillet de stirpe australiană, desigur că nu fără coarne argentiniene care să-și lase urmele În respectivele zone de interes. La fel ca roza lui Urbas, chiar dacă În chip mai contondent și mai impetuos, ovina dătătoare de lână nu era o fină fantezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai erau pe acolo. Cu toate că Borges nu putea fi de acord cu gusturile mele de atunci.“ Între cei doi, prietenia se naște neîntârziat și crește apoi an după an, compensând substanțiala diferență de vârstă. Căci nu Întâmplător, ei descind din stirpea lui Calderón de la Barca, cel care aflase că „prietenia adevărată este o rudenie fără sânge“. Pe atunci, Borges nu era Încă monumental ca astăzi. Bioy Își amintește pe aceeași pagină: „Era un enfant terrible, cum spun francezii: le petit Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și după adevăr, căci nu erau îndeajuns de flexibili și curtenitori 187. Pietatea, corectitudinea și politica lui Carol cel Mare au mers mai departe și au restituit Bisericii și acea parte de libertate care îi fusese încălcată de regii din stirpea Merovingienilor; și Ludovic cel Pios imită exemplul marelui său părinte 188. Dar regii care au urmat nu au mai făcut așa. 85. La moartea Episcopului, feudele reveneau în mîna regelui, iar regele se bucura de uzufructul scaunelor vacante aceasta se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Întîmpină Ana, care văzuse caii oprind; părea Îmbătrînită, era Îmbrăcată Într-o rochie neagră și un batic de aceeași culoare Îi ținea părul În coc și-i deschidea fruntea albă și dreaptă spre lumina zilei de primăvară, ușoara noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mîna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai În sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al Învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
căsătoria sa timpurie, niciodată nu a desconsiderat-o ca pe o nechibzuință a tinereții, iar pe soția sa o respecta atât de mult, atât de mult se temea uneori de ea, încât chiar o iubea. Soția generalului se trăgea din stirpea prinților Mâșkin, neam care, chiar dacă nu prea strălucit, era în schimb foarte vechi, așa că, datorită originii, își purta sieși un respect deosebit. Una dintre persoanele influente de pe atunci, unul dintre acei protectori pe care, de altfel, protecția nu-i costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajuns și o singură privire - n-ar fi irosit-o! Cu puține excepții, cei doi soți au trăit în bună înțelegere lungul răstimp de până la jubileul lor. Încă din anii fragedei tinereți, ca prințesă ereditară și ca ultimă mlădiță din stirpea ei, poate și datorită unor calități personale, generăleasa s-a priceput să-și găsească niște protectoare foarte sus-puse. Ulterior, datorită averii și importantei funcții deținute de soțul ei, începuse chiar să se deprindă cu această înaltă societate. În decursul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
primit - bine, dacă nu - tot bine, poate chiar foarte bine. Însă mi se pare că nu se poate să nu fiu primit: sunt sigur că generăleasa va vrea să-l vadă pe cel mai vechi și pe unicul reprezentant al stirpei, mai ales că ține foarte mult la originea ei, după câte știu precis din auzite. S-ar fi părut că această conversație a prințului era simplă, dar, cu cât era mai simplă, cu atât devenea mai absurdă în cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
clipa de față nu pot să întrezăresc ceva comun între noi... ca să zic așa, motivul... — Indiscutabil, nu există nici un motiv și, desigur, nu avem prea multe în comun. Pentru că, dacă eu sunt prințul Mâșkin, iar soția dumneavoastră se trage din stirpea noastră, asta, se înțelege, nu este un motiv. Înțeleg foarte bine. Însă, totuși, este singurul motiv. Am lipsit din Rusia mai bine de patru ani; de fapt, în ce hal am plecat: aproape că nu eram în toate mințile! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
totul, mă interesați foarte mult. Prințul mulțumi și, mâncând cu poftă, începu iarăși să relateze ceea ce fusese nevoit să repete de mai multe ori în dimineața aceea. Generăleasa se arăta din ce în ce mai mulțumită. Domnișoarele ascultau și ele cu atenție. Își trecură stirpele în revistă; se dovedi că prințul își cunoștea destul de bine arborele genealogic; însă, cu toate strădaniile, între el și generăleasă nu descoperiră aproape nici o legătură de rudenie; doar bunicii și bunicile lor puteau fi considerate încă rude îndepărtate. Acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]