523 matches
-
După Stoenești, mi-l pot imagina pe domnul Iliescu nu atît dezamăgit, cît consternat. Replica decisă a societății civile și cea eficientă a forțelor de ordine trebuie să-l fi bulversat serios pe fostul președinte emanat. Logica sa resentimentară de stirpe marxistă, mizînd pe ranchiună, pe instigarea la ură și la dictatura de clasă a fost atunci descalificată brutal. Aruncată de mai toate țările din Europa de Est la gunoiul istoriei, ea își mai caută refugii disperate în zonele gri ale tranzițiilor interminabile
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
propagandă și cultură a C.C. al P.M.R., același inchizitorial Leonte Răutu. După un deceniu, în 1975, abordarea Manifestului rămîne încă prohibită, autoarea menționată fiind obligată, în cuprinsul altei cărți, să recurgă la trunchieri și amputări de citate din criticii de stirpe lovinesciană. Manifestul nu mai poate fi retipărit integral decît în 1973, fapt umilitor, nefiresc, pe care-l consemnează I.Negoițescu în Scrisoare către Paul Goma. Contextul antidemocratic nu i-a împiedicat însă pe unii cerchiști a se apropia de regimul
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
pe care a putut-o genera cumplitul martiriu al lui Brâncoveanu. Ucis la urmă, după ce văzuse, rostologolite lîngă el, capetele celor patru feciori, prințul somptuos, politicianul mecenatului splendid, ce irigase cu aur și cultură întreg Orientul, fu înecat în sîngele stirpei sale și al refuzului inflexibil de a abjura. Demnitatea dureroasă a înțelesului, care face din această năpraznică încercare un sacrificiu ritual, găsește ecou pe măsură, într-o execuție artistică înfiorată. Capul desprins de trup, tratat în ceară pierdută, ovalul lui
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
de care dă dovadă autorul Semnelor și reperelor față de tot ce ține de vechile familii, case, monumente, străzi la care se închină esteticește. La antipodul omului de știință literară, abstras, pedant, anticalofil, de un inevitabil reducționism, asemenea ,diletanți", a căror stirpe e recognoscibilă și în promoțiile de intelectuali mai recente, răspund unei prospețeimi spirituale, unei întoarceri în zona rodnică a contactului dintre un existențial fie și, pînă la un punct, simulat, și o creație fie și, pînă la un punct, aleatorie
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
Mircea Popa consideră, în buna sa prefață, că acest roman din 1898 prevestește Craii de Curtea Veche, găsind ca trăsătură de unire propensiunea spre hagiografia genealogică a lui Mateiu I. Caragiale. Nu cred că are dreptate. Fixația pentru genealogia de stirpe înaltă e a lui Mateiu I. Caragiale și nu pătrunde în țesătura substanței vestitului său roman. Pe cînd în romanul lui Nottara genealogia de vîrf e preocuparea chiar a eroului, Alexe Villara Comnen, care-și caută ascendenții pînă la un
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
Gheorghe Grigurcu În pofida unor aparențe psihosomatice, Gabriel Chifu face parte din respectabila stirpe a creatorilor inadaptabili. Nu se simte bine în lumea largă sau în cea proximă, nici în corpul său, despre care declară că l-ar face uitat undeva, „așa cum uiți pe o bancă un ziar citit” (La sfîrșitul zilei). E cu
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
lumina zilei. În starea jalnică de care-pe-care în care ne aflăm, cineva a găsit drumul către câștig nemeritat, câștigă foarte bine și a câștigat întotdeauna. Nu am ajuns de ieri, de astăzi să avem zeci de mii de reprezentanți ai stirpei canine. Dacă cineva ar face socoteala banilor cheltuiți până acum pentru rezolvarea maidanezilor (îmi cer iertare pentru acest urât și nedemn apelativ pe care omul ți l-a conferit), ar vedea traseul lor mizerabil. Câinii fără stăpân sunt invenția lor
"Dragă maidanezule"- scrisoare emoționantă a unui chirurg by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/70954_a_72279]
-
sub semnul provizoratului și al încremenirii. Iar ceea ce păstrează iluzia existenței este alcoolul. Ei bine, în redarea universului unui alcoolic sensibil rezidă tot farmecul cărții. Dacă există un Dumnezeu al bețivilor, atunci el poate să-și aleagă negreșit profeții din stirpea lui Victor. Dan Lungu alege o filieră dostoievskiană. Eroul nu bea ca să uite, ci ca să sufere mai mult. Exact argumentul halucinant al lui Marmeladov din Crimă și pedeapsă. În plus, personajul lui Dostoievski transforma în băutură sacrificiul desfrânat al fiicei
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
a Renașterii, propuse de Șerban Foarță, aparțin literaturii de „blazon“. Așa cum suntem avertizați în nota editurii, „prin blazon se înțelege suma elementelor și simbolurilor care intră în structura unei steme heraldice: portretul a ceea ce este esențial într-un neam sau stirpe, în cazul de față, portretul esențial al femeii, așa cum reiese din poeziile erotice ale acestui volum, este alcătuit din fiecare parte a unui trup ce își află blazonul în suma simbolurilor ce îi alcătuiesc farmecul și atracția erotică“. Blazoanele anatomiei
Agenda2004-18-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282379_a_283708]
-
Daniel Corbu A plecat dintre noi, în săptămâna patimilor, Adi Cusin, poetul ieșean de rară stirpe, aleasă inspirație și mari profunzimi ale trăirii lirice. Născut în Iași, la 26 ianuarie 1941, Adi Cusin debuta în presa literară din România odată cu Mihai Ursachi, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu, Cezar Ivănescu, impunându-se în conștiința cititorului de poezie mai
Adi Cusin (26 ianuarie 1941- 21 aprilie 2008) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Journalistic/8515_a_9840]
-
l-a încălecat pe dracu’ și dracu’ a-ncălecat lumea și pământu’”. Ideea faulkneriană a femeii ca agent al răului este dublată la Aldulescu de sevrajul căderii în trupul putrezit al societății. Diavolul este Robert Stan, zis și Satan, personaj din stirpea lui Grenouille, crescut de mătuși după sinuciderea timpurie a mamei. El învață că e o plămădeală a diavolului, iar destinul se va plia obligatoriu pe poreclă, adecvându-se întotdeauna, la fel ca la Ștefan Bănulescu. Cum porecla dictează destinul, Robert va
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
întîietatea alfabetului surdo-mut, adevărata muzică a sferelor. De aici, lucrurile se-mpotmolesc în metafizica principiului prim, de unde nici o citire în stele nu le mai scoate. Semănînd atît de mult cu filosofia de popularizare, schița e, totuși, pură elucubrație. Din aceeași stirpe cu Însemnări - Ciorne răzlețe. Un Urmuz filosof e ceva aproape de neconceput, însă unul care transcrie, cu multe cuvinte lipsă, un jurnal al cuiva mort, pesemne, de tînăr, punîndu-și cu entuziasm negru probleme mari, e cît se poate de credibil. În
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]
-
imens construit pentru luptă...". Pierderea identității, reificare, anihilarea oricărei tresăriri spre comuniunea umană, în numele diktatului patriei abstracte, de fapt al victoriei lui Ulise, un perfecționist al războiului în disprețul și defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
unei veri fierbinți și prăfoase, la Monument avu loc evenimentul mult comentat de generațiile următoare, întrecând până și faima manevrelor militare ce aveau loc din când în când în împrejurimi... Într-o bună zi, un scamator, un mare iluzionist din stirpea bucureșteană, anunțase pe niște afișe mari lipite pe obloanele prăvăliilor că împăratul Napoleon al francezilor avea să le facă urzicenenilor o vizită pe data cutare, la orele cutare, în punctul de atracție al eroilor cinstiți de patria română. Era într-
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
Când mări de-alcool sorbiși, cât cașalotul:/ Te surpi sub masă, dintr-un gest banal,/ Nemaigăsindu-ți sticla ta pivotul!// O, Pâcă-al meu, deșteaptă-te din morți!/ Fii demn de „personajul” care-l porți!/ Fii demn de gestul tău, de stirpea ta!/ Fii demn de bărbătia-ți! Sus! în șa!// La botde -cal, mai toarnă-i tejghetare!/ Bețivii mor ca arborii-n picioare!// în Polluctum, sau banchetul de adio (Suprema cuvântare ce-aș rosti-o) Tudor George notează: „De două ori mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spre identitatea românească, spre acea "Românie eternă" pe care ar trebui să o regăsim cu adevărat." Cel mai oltean dintre poeții noștri se trăgea dintr-un părinte macedonean după tată și ardelean după mamă. Mama poetului era moldoveancă, din vechea stirpe a Ghergheli-lor, ce-și revendica nobiliare ascendențe maghiare. Iar bunica maternă a lui Radu Gyr, Mina von Gelch era nemțoaică, de asemenea de stirpe nobilă. Prin familia Gherghel, Demetreștii erau legați de multe familii de vază din nordul Moldovei: Saint-Georges
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
dintr-un părinte macedonean după tată și ardelean după mamă. Mama poetului era moldoveancă, din vechea stirpe a Ghergheli-lor, ce-și revendica nobiliare ascendențe maghiare. Iar bunica maternă a lui Radu Gyr, Mina von Gelch era nemțoaică, de asemenea de stirpe nobilă. Prin familia Gherghel, Demetreștii erau legați de multe familii de vază din nordul Moldovei: Saint-Georges, Holban, Kogălniceanu. Un Tobias Gherghel a fost ministru de Război în 1867 și al Lucrărilor Publice, în 1876, regele Mihai a avut ca aghiotant
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
pe toate treptele timpului - , putem azi arunca o privire asupra constanței unei evoluții creatoare în care acești poli ai expresiei s-au îmbinat și au crescut din surse îngemănate de inspirație și eflorescență. în limbajul propriu acestui creator de nobilă stirpe, - de la huma umilă din care tot trupul se plămădește, la transfigurări ale realului ca cele acum oferite nouă în expoziție; prin purcedere, de la mai vechi întrupări simbolice ale chipului uman încastrat cândva în plămada lutului originar, - la întruparea gracilă a
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe nobilă, care totuși să nu ne producă dezgust. Din acest punct de vedere, mai dezgustătoare sunt ignoranța, prostia, ajunse la putere.
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
privi chipul oglindit de luciul catifelat al hidromelului din vas, pentru ca apoi să-și soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
va produce între el și obiectele insolite pe care se hotărâse să le colecteze în urmă cu câteva luni. Peretele dinspre miazăzi al sălii era acoperit cu portretele strămoșilor, înșiruiți într-o ordine genealogică. Primul era cel al întemeietorului acestei stirpe nobile, Johan Augenstein cel Statornic, Principe Elector de Saxa. Avea trupul masiv, înveșmântat în blană de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în tinerețe pentru a vâna împreună, Rufus își împușcase propria fiică, găsind-o în pădure
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
clanului, de unde cădeai în neant, singurul loc unde era șansa de a găsi personaje somptuoase (de obicei oameni noi, inediți), și G. Călinescu descoperea firul de păianjen ce lega pe acest individ bogat cu o fată bine crescută de restul stirpei. Tatăl fetei era căsătorit cu o Hartulari, care era vară cu Ciumuleștii, care sunt rude cu Valsamaky, care etc., etc., etc. Astfel, la ceremonia nunții figurau numai familii autorizate, numele cel nou descoperinduse împletit cu cele vechi. Hazardul era evitat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Acesta, e drept, nu participase direct la crimă, dar și de-ar fi luat parte, Hangerlioaica l-ar fi scuzat. Vedea lucrurile brutal politic, socotea că un membru al familiei sale e autorizat să facă orice faptă ajutând la promovarea stirpei. Capetele domnitoare sunt pe deasupra legilor, intangibile, prin urmare criminali după ea erau cei care ordonaseră sentința de moarte. Pe Tudorel Hangerlioaica îl compătimea, însă concepea moartea lui ca rezonabilă, dacă nu s-ar fi putut altfel. Tinerii curajoși dedicați cauzei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
printre ofițerii superiori): Biografia familiei Pomponescu cu a ramurilor sale laterale: familiile Cociu, Pienescu, Cristidi, Deleanu, Radovici, lucrată de colonelul Remus Pomponescu. Tipărită de autor cu concursul binevoitor al fiului și ginerelui său. La Tecuci, 1920. Colonelul trăda tot spiritul stirpei, importanța excesivă dată relațiilor, exagerarea lucrurilor mărunte: premii școlare, decorații, avansări. Toate acestea erau consemnate cu o naivă mândrie în memoriul genealogic. Colonelul făcuse o ispravă eroică, pentru care garnizoana îl propusese la decorare. Hârtia în chestie era transcrisă în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]