2,915 matches
-
facem alta mai mare, ne privatizăm Gulie, societatea se mișcă, și noi o să ne mișcăm odată cu ea, m-am săturat de vîslit împotriva curenților, vreau să fiu un om normal, Tîrnăcop, a zis. — E momentul să intre în politică, are stofă, zice Curistul. Cu toate pramatiile alea, spune Dendé, nici în ruptul capului. Nu te ambala, Gulie, ce, nu-l cunoști pe Roja? E schimbător ca vremea, ce l-ar costa să pună lacăt șandramalei și să-și urmeze instinctul? Nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul prins sub bărbie. — Acum e rîndul dumneavoastră, îl anunță Patru Ace, la cît vă băgați? — Zece mii, se hotărăște, urmărindu-l pe dealer cum face evantai pachetul de cărți, amestecîndu-l cu o dexteritate uimitoare. — Tăiați, îi face semn Patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spuse cât putea ea de frumos În momentul acela, când dragostea de soră mai mică Îi scutura cămașa de emoții: Hai, nestematule că a venit tac-tu! Hai! Hai! Va deschisese ochii bine, când Victor Olaru, purtând un palton de stofă englezească de cea mai bună calitate, cu o croială „a la casa de modă” și cu gulerul ridicat, cu o căciulă brumărie și modernă, Întindea mâinile sale de zeu pământean către „fructul dragostei noastre”, „diamantul fericirii”, Îl luă În brațe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și teracotă, dar nimic nu i-a reușit și nimic nu l-a mulțumit pe fostul jandarm. Maricuța lucra la mașina de cusut și avea destule cliente. Confecționa lenjerie și haine ușoare, dar avea succes cu „papucii”, niște stârlici din stofă groasă, pentru care Maricuța era recunoscută În cinci-șase sate. Odaia, singura locuibilă, avea două paturi În care dormeau toți. În cel mai mare „Însurățeii” și În cel mic elevii, unul cu capul la apus și celălalt cu capul la răsărit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de aur, cu diamante, poate purta orice proastă. Eu vreau ceva care să... rupă gura la toți. Dacă te descurci, eu sînt de acord, acceptă Viorel amuzat. Monica alege cu grijă ținuta și trimite în Mexic și o mostră din stofa folosită pentru rochie. Bijutierul însă spune că ploșnița cu diamante trăiește doar cîteva ore și deci... nu se poate. Să vină el la București cu ploșnițele și tot ce-i trebuie. Nu cred că vrea... Întreabă-l! După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întrebare În priviri... “Pacientul” era numai ochi și urechi. “Ei! Acum să aud ce ai de spus, amice. Vezi Însă să n-o dai cotită, pentru că la mijloc este scumpetea ta de fată, care - să nu zic vorbă mare - are stofă de chirurg, nu șagă! Bate un bărbat!” - l-a incitat gândul de veghe... Nicu a răspuns provocării doar cu un zâmbet. ― Dacă lucrurile se prezintă astfel, atunci suntem pe calea cea bună. Peste trei zile vom scoate firele și, dacă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
voia să iasă, el dădu nas în nas cu profesorul Barbilian în persoană, care venea val-vârtej, discutând aprins cu un domn care părea să-i fie coleg și bun prieten; un om prezentabil, bine legat, elegant în costumul său de stofă englezească croit după moda anilor 30, cu nas acvilin și frunte înaltă, de cărturar distins. Intimidat de neașteptata întâlnire, Victor îi salută cu respect pe cei doi universitari și dădu să treacă mai departe, dar profesorul Barbilian își întrerupse conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin gând nu le trece că bazonarea pantalonilor nu-i o peticire a rupturilor, ci un metod de îmbunătățire a trăiniciei stofelor la fese și la genunchi. Dar și la ciubote noi, noi ne batem pingele peste pingele și plachiuri oțelite pentru a le spori grosimea și durata de folosire... Dar ce știu ei?... că doar la gurgui nu poți aplica plachiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nostru a fost onoarea, cinstea, preocuparea pentru lucrul bine făcut și dragostea de țară plus ceva patimă a paharului. Dar ce îs ba-zoa-ne-le? a citit tovarășu' din acea scrisoare cu grafie indescifrabilă și semnată, pare-se, Nera. Niște bucăți de stofă aplicate la genunchi și la fesele pantalonilor pentru a le spori rezistența și căldura pe timp de iarnă. Vedeți, tovarășe Ilie, că-i anonimă! i-a atras atenția o colaboratoare de alături, schițând un zâmbet abia perceptibil. Da! O voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
superbe, dar greoaie, acoperindu-le în întregime: Eu îmi voi lua rochia albă, și peste ea cea galbenă din aur. Le voi acoperi cu cea groasă, roșie ca focul. Eu îmi voi acoperi rochia roșie cu steluțe de rubin cu stofa neagră ca noaptea) una peste alta, una mai frumoasă ca alta; în interiorul meu lucrurile trebuie, pot și vor rămâne neschimbate. Sunt ca piatra ce ascute săbiile. De neschimbat. Privesc orașul spre dimineață. Dulceața dispare. Vin zorii reci și luminoși, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a obiectelor în spațiu sunt calculate la milimetru, aflu de la profesoara mea, cu aceeași stupoare care nu vrea să intre în rutină, că genunchii practicantului așezat, bineînțeles, în poziția tradițională, în fața ceainicului trebuie rânduiți chiar la marginea liniei acoperite cu stofă ce separă dreptunghiurile de tatami, dar că eu, având în vedere lungimea picioarelor mele, pot să mă așez și mai în spate. O, dați-mi gâtul hepburnian, dacă trebuie, dacă aceasta este legea voastră nescrisă, dar nu-mi vorbiți, mie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
stăpânul a slobozit găinile din poiată și discuția s-a reluat între Pripone și Cocone: -Ce te ții așa, Cocone? a întrebat Pripone. -Fiindcă am și de ce, i-a răspuns Cocone. -Dă-mi voie să ți repet, că nu prea ai stofă. -Eu îți demonstrez că nu ai dreptate, îl contrazise Cocone. -De acord, dar prin proces, zise apăsat celălalt. -Cum adică prin proces, se interesă iute, adversarul. -Stabilim o zi când mergem la judecată, zise Pripone. -De acord, dar pe cine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-l odihnească în pace, care avea predilecție pentru discutarea problemelor de viață și religie. Odată participând și unchiul meu la lecturile mele în fața părinților mei i-a zis mamei: „Nu știu ce aveți de gând cu acest copil dar ascultă-mă, are stofă de preot”. La această idee mama s-a gândit multă vreme. Odată când lucra la un covor ce era în stative, eu mi-am băgat nasul pentru că mi plăceau desenele care ieșeau de pe urma țesutului dintre bătătura din cânepă și urzeala
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea e imposibil să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Haidem odată. Plecară fără alte cuvinte. Căpitanul nu vru să-și ia capa, ca să se simtă mai liber În mișcări, iar Martín Saldaña fu de acord. Îl lăsă să-și pună și pieptarul din piele de bivol peste cel de stofă. „Te va apăra de frig“, mormăise veteranul locotenent zâmbind În barbă. În ce mă privește, n-am rămas acasă, nici nu m-am dus la Caridad Lebrijana. De cum au coborât scările, fără să mă mai gândesc de două ori, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
continuat drumul până sus, pe un platou, tot cu déjà vu, dar nu am spus nimic. Acolo sus pășeam și parcă am intrat deodată în alt timp, în altă dimensiune. Mă vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vedeam femeie matură, îmbrăcată într-o rochie albă, de stofă groasă, lungă, cu părul lung și negru, abanos, și la o gleznă cu brățară. Căram ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
văd în ziare sau pe micile ecrane, cum este chiar Mihai Loghin; deși are studii superioare, este obscur paznic al unui lac sau al unei păduri de la Porțile Orașului; divorțat de o Nadina care se va adeveri aposteriori a avea stofă de prostituată perfectă pentru export, își va reface viața alături de o fată de treabă ("din specia măruntelor flori de câmp") Viorica, ucraineancă din Reni, tehnician piscicol. Subiectul cărții este însăși ambiguitatea, așa cum se cuvine într-un policier ce reconstituie adevărul
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
care-i va fi făcut, de bună seamă, livizi pe profesorii de literatură ai vremii, și torcînd subțire o ironie cum nu mai găsești (le dire, cît mai apăsat, voila le reve), îndreptarea lui Aderca are așezare de manual și stofă de manifest. Între altele, pentru eliberarea literaturii de calvarul utilizării ei după plac, care nici măcar nu i se recunoaște: "Cartea e un instrument al utilului. Cartea-voluptate, e o nebunie Ťși tristă și goalăť!" (p. 10). Cum a fost folosită literatura
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
în Râmnic." În același număr este inclus și un fragment din memoriile (publicate anterior în volum) ale lui Al. Săndulescu, care a urmat cursurile Liceului "Regele Ferdinand" din Râmnicu Sărat între 1940-1948. Rememorarea este plină de farmec: "Lângă magazinul de stofe și confecții al lui Stelian Caloinescu, se găsea drogheria lui Vafiadis și, ceva mai sus, magazinul de cafea și rahat al lui Vahan Măgîrdicean, un bărbat în vârstă, cu fața smolita și cu buzele groase, parcă sorbind pururea dintr-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
lui Dumnezeu. Aceasta e cărămida din care e alcătuit edificiul prelegerilor lui Vasile Lucaciu: gîndire abstractă hrănită de o credință care circulă pe dedesubt, ca o premisă subînțeleasă a oricărei discriminări categoriale. Dar, dincolo de conținutul cursurilor, atracția lor descinde din stofa limbii. Fraza lui Lucaciu e didactică în intenție și sobră în umoare, avînd curgerea lentă a blocurilor de gheață ce alunecă pe un rîu cu matcă largă. O eleganță masivă și ceremonioasă îi mișcă cuvintele, pagina avînd transparența compactă a
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
ale camerei obscure. În paralel este urmărit cuplul tradițional alcătuit din Vicky, aceasta tânjind după încă o noapte a iguanei cu Antonio, și Doug căruia i se refuză orice sare și piper pentru a scoate și mai bine în evidență stofa electrizant-libidinală a amantului latin care se oferă artei și celor două femei devenite nedespărțite. Undeva filmul se rupe când vacanța Cristinei și a lui Vicky trebuie să ia sfârșit și experiența își consumă potențialul de noutate, aici naratorul readucând personajul
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
nefavorabile, nimeni și nimic nu poate sta, ca un obstacol real, pe calea apropierii și contopirii celor doi. Ei sunt corp de carne și corp de carne, spirit și spirit, regăsite în "barca ființei". Rudy este, bineînțeles, "dintr-o altă stofă" decât toți ceilalți. Curenții lui sunt "magnetizanți". E un "mare animal de rasă"; "un vânător de elită"; un "păianjen" irezistibil, care i-a citit metodic, Erikăi, din Nietzsche, Dostoievski, Rilke, Goethe. La schimb, fata din țintirim i-a lecturat din
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
Weininger, Max Steiner, Georg Trakl, fiul lui Ernst Mach, fiica lui Arthur Schnitzler, Franz von Hofmannsthal, Stefan Zweig și soția lui, și lista se întinde pe o pagină întreagă. Ce izbește la numele pomenite este înălțimea treptei sociale și totodată stofa lor lăuntrică. Nu avem de-a face cu căzuți ai mahalelor care se omoară fiindcă nu au încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
Celor mai tineri, care au prins doar anii de sfârșit ai regimului Ceaușescu, un peisaj ca cel descris de Dan Ciachir li se va părea neverosimil: Erau aduse de-acum din Occident nu doar ziare și reviste, ci și parfumuri, stofe, pulovere, băuturi, țigări, cutii de Coca-Cola și pachete de gumă de mestecat cu cinci Ťlameť înăuntru, considerate până nu demult, stereotipurile decăderii americane. Trecuseră doi ani de când copiii erau bucuroși să mănânce bomboane cubaneze din trestie de zahăr, colorate viu
Cealaltă față a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6843_a_8168]