600 matches
-
momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, înfășurat în largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul întreg, pentru a sfârși într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca în demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus în recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricât de hotărâtă e, la el
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
modelul preferat, deși poate fi acceptat] și o viat] social] care și-ar propune s] se ghideze dup] acest principiu într-un mediu laic. Viața unui c]lug]r, în special a unui arhant, un filosof-ascet, care prin practicile sale stoice a atins o stare „aproape omniscient]”, devine standardul normativ pentru mirean, care ar trebui s] se nasc] c]lug]r în urm]toarea viat] pentru a atinge acea glorioas] eliberare final] (moksha), reprezentând sfârșitul existenței Jaina. În consecinț], datoriile unei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asemenea, putem considera ideea înl]tur]rii valorilor asociate denumirilor ca fiind expresia unui scepticism pur. Prin această, teoria lui Lao Tzi se aseam]n] cu cea a lui Zhuang Tzi. Budiștii interpreteaz] textul în virtutea monismului mistic și justificând resemnarea stoic], așa cum se observ] în natură metafizic] a lui Buddha. Exist] și alte interpret]ri posibile. Cert este c] Daode-jing afirm] pur și simplu c] nici un enunț al unei metode nu poate fi eficace în permanent], deoarece nu poate preciza coerent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
istoriei (Rom. 14,7), care se va manifesta în toat] m]reția să (1 Cor. 15,24; 15,50). Iubirea reprezint] piatră să de temelie. Caracteristicile iubirii sunt prezentate la 1 Corinteni 13, care se aseam]n] oarecum unei diatribe stoice, dar al c]rei spirit este diferit. Iisus constituie modelul pentru acest pasaj. Sfanțul Apostol Pavel nu citeaz] în mod direct evenimente din viața Sa, presupunând c] acestea sunt cunoscute ascult]torilor și cititorilor din referirile scurte cu privire la nașterea, înv
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sensul s]u primar, adic] a cunoaște principiile generale relevante, cât este conștiința faptului c], de acum, aceasta i se subordoneaz].) O strategie asem]n]toare celei Socratice este adoptat] de majoritatea succesorilor s]i, desi doar cei din curentul stoic au fost tentați s] asocieze strict viața bun] cu procesele raționale. Pentru Platon și Aristotel, utilizarea rațiunii este necesar], dar nu suficient], pentru a tr]i viața dup] principiul arete. Într-adev]r, ei accentueaz] faptul c] nu toate acțiunile permit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi fost de acord cu aceast] modificare a poziției sale. În mod alternativ, el ar fi oferit un model diferit de raționament, care ar include cumva deciziile instantanee, dup] cum se pare c] au f]cut și stoicii; înțeleptul stoic, dac] a existat vreodat], ar ști, în orice situație, ce trebuie s] fac]. În orice caz, toți succesorii lui Socrate - chiar și Epicur, cel aflat în c]utarea pl]cerii - au fost dispuși s] accepte dou] dintre argumentele sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezentarea decalogului lui Moise și prin revelația oferit] indivizilor prin utilizarea conștiinței lor. Prima din seria acestor perspective își are originile parțial în perioada presocratic] a filosofiei grecești și a fost familiar] autorilor de la începutul Evului Mediu, sub forma doctrinei stoice conform c]reia toate procesele sunt guvernate de rațiunea cosmic] (logos) și dreptul (nomos) este ceea ce acest principiu rațional universal dicteaz] pentru diferitele sfere de activitate. Aceast] idee a fost în general combinat] cu alte dou] idei, care, luate împreun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, astfel, interconexiunea - tuturor lucrurilor era o tem] central]. Aceast] tem] a dat naștere unei abord]ri diferite: spre deosebire de Aristotel care a încercat s] identifice elementul dinstinctiv al unei naturi pentru a o caracteriza (metod] care sublinia diferențele dintre lucruri), stoicii vedeau în natură uman] o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu trebuie s] facem - este spiritul și rațiunea omului înțelept, ea este normă a ceea ce este drept și nedrept.” (Legile, I, vi) Dac] aceast] formulare este esența dreptului natural ciceronian, ea este liber] de orice atașament semnificativ fâț] de metafizica stoic] sau platonician]: f]r] s] implice deci nici un atașament semnificativ fâț] de existența unei „ordini normative naturale” cel puțin în sensul c] implic] mai mult decat faptele naturii umane deja identificate. Aceast] concluzie este în contrast pronunțat cu unele interpret
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acestei tradiții, conotațiile termenului aparțin mai degrab] domeniului legal decât celui moral. Așa cum arăt] Stephen Buckle în capitolul 13 intitulat „Dreptul Natural”, r]d]cinile conceptului de „drepturi ale omului” se afl] în doctrina dreptului natural. Grecii, în special filosofii stoici, recunoșteau posibilitatea că legile umane efective s] fie nedrepte. Ei au constatat c] legile variau de la o regiune la alta și au concluzionat c] astfel de legi existente - legi ale convenției - ar putea fi puse în opoziție cu o lege
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
încărcat: supraveghea toate ministerele, coordona diplomații francezi în străinătate, pregătirea diplomatică a regelui pentru momentul când va trebui să guverneze singur. Starea de sănătate se înrăutățea tot mai mult, însă și-a acceptat moartea cu demnitate. A rămas lucid, curajos, stoic și realist până la final. Pe data de 8 martie 1661, conștientizând că este pe moarte, și-a cerut iertare de la curtea regală; seara a avut o ultimă întrevedere cu Ludovic al XIV-lea, care a ieșit din apartamentele cardinalului plângând
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
că propagandă - atât religioasă, cât și politică sau socială - se mai făcuse avant la lettre de-a lungul secolelor. Confucianismul, budismul, Talmudul, Noul Testament, Coranul pot fi considerate exemple de propagandă. În sens larg, al propagării sistematice de idei, scrierile filosofilor stoici și ale adepților lui Epicur sau tratatele politice ale lui Platon și Aristotel sunt propagandă. Dar strategii catolici sunt primii care o definesc ca mod formal de operare și îi dau anvergură mondială. Aidoma religiei care a botezat-o, propaganda
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de adevăr”, deformator.<footnote (A se vedea: de la Nietzsche la R. Rorty - adevărul nu este o descoperire din realitate, ci un construct, artificiu al omului care, prin interpretare, îl impune realității). footnote> Reflecțiile sale, în contemporan acord cu stenica filozofie stoică, se dovedesc sigure, benefice, viabile operații pe cord deschis, dând societății și realității în care ne aflăm fireasca și necesara prelungire cu încă o generație. Școala ar trebui să fie, prin oamenii săi de caracter, însuși laboratorul tranziției unei societăți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
astfel, libertatea este mai întâi un statut, adică o condiție socială și politică, garantată printr-un ansamblu de drepturi și datorii, înainte de a fi concepută de către filosofi și teologi ca o caracteristică individuală pur psihologică și morală. Libertatea în concepția stoică este astfel înțeleasă ca fiind starea ideală a ființei umane, care atinge serenitatea prin stăpânirea pasiunilor și prin înțelegerea naturii, o astfel de detașare implică, fără îndoială, o anumită forță sufletească, această concepție orientând reflecția teoretică într-o direcție nouă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la posibilitățile oferite de cursul necesar al evenimentelor, de natura însăși. Această adaptare presupune că omul să se domine pe sine însuși, căci ” nimeni nu este un om liber, dacă nu se domină pe sine însuși”. Deci, libertatea în viziunea stoică înseamnă a te stăpâni pe tine însuți printr-o bună cunoaștere a propriilor tale dorințe și aspirații, procedând , apoi, pe această bază, la limitarea sferei lor. Omul, susțin stoicii, nu dorește ceea ce nu poate obține, ceea ce contravine destinului, ci dorește
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
tale dorințe și aspirații, procedând , apoi, pe această bază, la limitarea sferei lor. Omul, susțin stoicii, nu dorește ceea ce nu poate obține, ceea ce contravine destinului, ci dorește numai ceea ce are, bucurându-se de ceea ce îi hărăzește destinul. Așadar, conform doctrinei stoice, calea eliberării omului de sub dominația propriilor sale dorințe este una intelectuală bazată pe cunoșterea posibilităților de realizare a dorințelor și aspirațiilor umane. La fundamentul concepției stoice despre libertate stau două premise: pe de o parte, libertatea este privită ca o
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
dorește numai ceea ce are, bucurându-se de ceea ce îi hărăzește destinul. Așadar, conform doctrinei stoice, calea eliberării omului de sub dominația propriilor sale dorințe este una intelectuală bazată pe cunoșterea posibilităților de realizare a dorințelor și aspirațiilor umane. La fundamentul concepției stoice despre libertate stau două premise: pe de o parte, libertatea este privită ca o stare interioară a omului, aceea în care el nu dorește decât ceea ce, conform necesității poate obține; pe de altă parte, condiția principală a libertății este , conform
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
ireversibil ci și pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Ceea ce nouă ni se pare accidental și nedorit , este în fond necesar și dezirabil în cadrul armoniei universale. Din acest mod de a vedea lucrurile rezultă providențialismul vizunii stoice. Prima datorie a omului este aceea de a se supune destinului. Înțelegând că orice încercare de a schimba cursul evenimentelor este fără sorți de izbândă, că ea contravine armoniei universale, omul înțelept se lasă în voia destinului. Mai poate fi
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
acest univers este dominat de fatalitate, trăirile interioare -păreri, dorințe, sentimente - depind numai de noi, fiind libere prin natura și esența lor. Astfel libertatea interioară a omului dominat de fatalitate, permite existența în genere a libertății. Prin această concluzie, soluția stoică se remarcă drept un moment fundamental din evoluția concepțiilor filosofice despre libertate. II.1.2. Conceptul de libertate în filosofia Evului Mediu Gândirea creștină medievală se află în fața unei probleme similare. Recunoscând atotputernicia lui Dumnezeu, teologii creștini trebuiau să răspundă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
caracterului fatal al celor ce se întâmplă au pus gândirea antică în fața unor întrebări foarte grave: În această lume guvernată de necesitate mai poate fi vorba de libertate? Cum s-ar putea realiza libertatea umană acolo unde domnește fatalitatea? Soluția stoică presupune recunoașterea necondiționată a forței implacabile, a Necesității, a destinului asupra fenomenelor reale. În interpretarea stoicilor, evenimentele nu sunt necesare doar pentru că au un caracter predeterminat și ireversibil ci pentru că ele alcătuiesc armonia universală, cosmică, de necuprins pentru om. Pentru
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
a angrenat peste 6.000 de manifestanți , care s-aau angajat să condamne războiul, să militeze pentru îmbunătățirea nivelului de trai și respectarea contractelor de muncă de către patronat. Conducătorii acestei mari manifestații de la Galați au fost Spiridon Vrânceanu, Pascal Zaharia, Gheorghe Stoici, Janeta Maltus, State Reni. Represaliile declanșate de conducătorul de sergenți s-au soldat cu 8 morți si numeroși manifestanți răniți. Printre cei răniți grav se numără și Spiridon Vrânceanu, de profesie vatman. Ziarul socialist ”Lupta zilnică”, va relata evenimentele , aducând
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
De aceea, trebuie să nimicim toate credințele. Dacă din aceasta se nasc ateii contemporani, această stare tranzitorie nu va împiedica vederile noastre, dar va servi ca exemplu generațiilor, care vor înțelege predicile noastre asupra religiei lui Moise, al cărui sistem stoic și bine conceput va fi dus la cucerirea tuturor popoarelor. Vom face să se vadă prin aceasta adevărul său mistic, pe care, vom spune noi, este întemeiată toată puterea sa educatoare. Atunci vom publica în toate ocaziile articole în care
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de la țară. Pentru a contracara o asemenea acțiune, recomandă, naiv și ineficient, o administrație însuflețită de porniri cinstite, un învățător destoinic, un preot cucernic (Cărți pentru popor). Suferința nu trebuie să ducă la revoltă, ci să fie îndurată cu resemnare stoică, în tăcere și cu nădejdea că, existând fără doar și poate o dreptate, o justiție implacabilă (Dreptate, Există o dreptate), binele are să învingă în cele din urmă. Idealismului moral al lui V. i se adaugă o însuflețire patriotică, exprimată în
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
mergea împiedicat, în delir, mână în mână. Cei unsprezece prizonieri șrămașiț, șoptindu-și unul altuia, și-au continuat drumul pe lângă mulțimea care continua să comenteze: „Imprevizibili rușii... incredibil... nu pot să-i înțeleg... nu-i înțeleg pe ruși”. Rusul mergea stoic, strângând o papiroasă lungă între dinții galbeni în timp ce-și căuta chibriturile în buzunar. și-a legat mai puternic mitralierea Thompson de braț, a luat o bucată murdară de hârtie din mâneca largă și uzată a mantalei sale și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și „barbari”, reluată de Aristotel, dar combătută de Alexandru, care Încuraja Însoțirile dintre generalii săi și femei din țările cucerite de armatele sale. Conform partizanilor acestei doctrine, toți oamenii posedă o rațiune și sunt subiecții aceluiași logos divin. Adevăratul Înțelept stoic este așadar un cetățean al lumii, și nu doar al unui singur stat. Dar și condamnabil: pentru mulți, cosmopolitismul se opune oricărei tentative de naturalizare a distincției dintre „Noi” și „Ceilalți”, considerându-se că ultimii sunt, sub mai multe aspecte
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]